Motto: Înfrăţit fi-va veşnic al nostru popor
Cu poporul sovietic eliberator. (Te slăvim, Românie – imn naţional între anii 1953-1977)
Pe mine nu m-a eliberat poporul sovietic, în schimb m-a eliberat partidul. Ăla portocaliu. Din funcţie.
Acu’, nu, pe bune, mă simt excelent … ar trebui, probabil să-i mulţumesc. Partidului, da. Celui portocaliu.
Ar trebui să fiu supărat? Nu ştiu, dar în jurul meu cam toţi se poartă de parcă acesta ar fi comportamentul normal. Dar, de ce ar trebui să fiu supărat ? Că eu nu înţeleg.
Am impresia că, pentru cei mai mulţi din jurul meu, a fi „eliberat din funcţie” echivalează cu un şut în cur. Sau în gură, după preferinţe. Pentru mine nu e aşa.
În primul rând, în această chestiune, PD-L a procedat absolut corect şi previzibil. În urma unui concurs specific, am ocupat o „funcţie”, să-i zicem „de conducere”, pentru un mandat de patru ani. Timpul s-a scurs şi, fireşte, la expirarea mandatului, am fost „eliberat din funcţie”. A, e o mică problemă, una mică de tot... În urma unei ordonanţe de urgenţă, concursurile specifice au fost suspendate, iar noile numiri s-au făcut în mod netransparent, în alte cuvinte, pur politic, fără nicio preocupare de a „salva aparenţele”. Asta e ...
Mai mulţi colegi aflaţi în situaţie similară au fost reconfirmaţi. Adică, printr-o decizie, ca urmare expirării mandatului, au fost eliberaţi din funcţie, iar apoi, printr-o altă decizie, au fost reconfirmaţi. Evident, mie nu mi se putea întâmpla aşa ceva. În primul rând, pentru că nu mi-am dorit aşa ceva. Dacă doream, nu mai scriam tot felul de lucruri negative la adresa portocaliilor. Dar, n-am dorit. De ce să doresc?
În al doilea rând, e un moment prielnic pentru a face unele schimbări, benefice – zic eu, în viaţa mea.
Funcţiile „de conducere” sunt precum bolile contagioase: trec de la unul la altul. E periculos să „te ţină” prea mult... Poţi ajunge să faci câte şi mai câte, lucruri urâte ... am văzut destule ... şi pentru ce? Pentru nimic, zic eu… Intri într-un cerc vicios, din care nu prea mai poţi ieşi… şi involuezi rapid.
Sincer, mă simt ca un pui de pasăre aruncat din cuib. Ştiam că va veni această zi, o aşteptam, dar, de ce să nu recunosc, e un pic de teamă, de confuzie, de nesiguranţă, dar şi multă-multă bucurie. E senzaţia aceea de zbor, e un nou univers care trebuie cucerit.
Atât despre mine, acum. În ceea ce priveşte persoana care mă va înlocui, doar atât : e alegerea PD-L.
Cu poporul sovietic eliberator. (Te slăvim, Românie – imn naţional între anii 1953-1977)
Pe mine nu m-a eliberat poporul sovietic, în schimb m-a eliberat partidul. Ăla portocaliu. Din funcţie.
Acu’, nu, pe bune, mă simt excelent … ar trebui, probabil să-i mulţumesc. Partidului, da. Celui portocaliu.
Ar trebui să fiu supărat? Nu ştiu, dar în jurul meu cam toţi se poartă de parcă acesta ar fi comportamentul normal. Dar, de ce ar trebui să fiu supărat ? Că eu nu înţeleg.
Am impresia că, pentru cei mai mulţi din jurul meu, a fi „eliberat din funcţie” echivalează cu un şut în cur. Sau în gură, după preferinţe. Pentru mine nu e aşa.
În primul rând, în această chestiune, PD-L a procedat absolut corect şi previzibil. În urma unui concurs specific, am ocupat o „funcţie”, să-i zicem „de conducere”, pentru un mandat de patru ani. Timpul s-a scurs şi, fireşte, la expirarea mandatului, am fost „eliberat din funcţie”. A, e o mică problemă, una mică de tot... În urma unei ordonanţe de urgenţă, concursurile specifice au fost suspendate, iar noile numiri s-au făcut în mod netransparent, în alte cuvinte, pur politic, fără nicio preocupare de a „salva aparenţele”. Asta e ...
Mai mulţi colegi aflaţi în situaţie similară au fost reconfirmaţi. Adică, printr-o decizie, ca urmare expirării mandatului, au fost eliberaţi din funcţie, iar apoi, printr-o altă decizie, au fost reconfirmaţi. Evident, mie nu mi se putea întâmpla aşa ceva. În primul rând, pentru că nu mi-am dorit aşa ceva. Dacă doream, nu mai scriam tot felul de lucruri negative la adresa portocaliilor. Dar, n-am dorit. De ce să doresc?
În al doilea rând, e un moment prielnic pentru a face unele schimbări, benefice – zic eu, în viaţa mea.
Funcţiile „de conducere” sunt precum bolile contagioase: trec de la unul la altul. E periculos să „te ţină” prea mult... Poţi ajunge să faci câte şi mai câte, lucruri urâte ... am văzut destule ... şi pentru ce? Pentru nimic, zic eu… Intri într-un cerc vicios, din care nu prea mai poţi ieşi… şi involuezi rapid.
Sincer, mă simt ca un pui de pasăre aruncat din cuib. Ştiam că va veni această zi, o aşteptam, dar, de ce să nu recunosc, e un pic de teamă, de confuzie, de nesiguranţă, dar şi multă-multă bucurie. E senzaţia aceea de zbor, e un nou univers care trebuie cucerit.
Atât despre mine, acum. În ceea ce priveşte persoana care mă va înlocui, doar atât : e alegerea PD-L.
E trist, pe de o parte...
RăspundețiȘtergereInsa, acum veti fi liber sa actionati. Daca nu ati vrut sa invatati cateva lozinci de partid pe care sa le scandati cu batai din palme, suportati rigorile legilor in vigoare... O sa va fie dor de culoarea portocalie!
Fir-ar ea sa fie de culoare. Caci prea ne nenoroceste pe fiecare!
@In topic,
RăspundețiȘtergereca raspuns la ceea ce mi-ati scris.
Cred ca miscarea facuta de portocalii este in pas cu vremurile. Adica> vraiste!!!
Cat despre blog, continuati sa scrieti. Oricum, nu prea mai aveti acum alta alternativa...
As vrea sa spun ceva potrivit. Nu prea gasesc. Stiti de ce? Pentru ca, niciodata nu poti sti ce simte, cu adevarat cineva, aflat intr-un moment ca acesta in care va aflati dumneavoastra. Daca n-ar avea nicio legatura cu ' petele de culoare', v-as intelege perfect, pentru ca stiu sentimentul. Este un amalgam. Dureaza ceva, pana se' topeste'.
RăspundețiȘtergereStiti ce am invatat din relatiile cu oamenii?ar fi perfect sa fii conducator de forma- sa glumesti, daca se poate tot timpul, sa te faci ca nu vezi nimic rau, de exemplu, sa imparti tot ce-ti apartine cu altii, fara sa pretinzi ceva in schim si cate si mai cate alte dulcegarii.
Va dati seama ca femeile ar trebui sa fie si mai mari artiste.
Asa ca , eu va urez sa va fie bine . Cu dumneavoastra. Va sunteti cel mai bun prieten/critic/umar/sfatuitor!!
Zile frumoase!!
Poate că e cea mai bună experienţă a vieţii! Poţi să faci o reevaluare a valorilor şi cu optimism şi încredere să continui viaţa mai departe. Viaţa nu se limitează doar la funcţii de conducere, mai ales pentru o natură creativă. Îţi urez un drum bun mai departe!
RăspundețiȘtergere