În ultimii doi ani, preşedintele Băsescu, guvernul Boc – toate guvernele Boc – şi PD-L au dus o politică sistematică de distrugere şi umilire a profesorilor, învăţătorilor şi educatorilor din România, de subminare şi degradare a sistemului educaţional din România.
Exemplific cele afirmate prin următoarele dovezi:
1. Încălcând flagrant prevederile Constituţiei, care, chiar de la primul articol, precizează: „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”, guvernul Boc a refuzat să aplice vreodată legea 221, cea prin care salariile profesorilor erau majorate cu 50%, desi legea parcursese absolut toate etapele necesare validării sale, inclusiv promulgarea sa de către preşedintele Traian Băsescu. Menţionăm că preşedintele nu a cerut niciodată explicaţii guvernului şi premierului în legătură cu acest aspect, deşi avea tot dreptul să o facă. Şi, dealtfel, si datoria, deoarece, conform Constituţiei, acesta „veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice” (art. 80 alin (2). Prin încălcarea Constituţiei, de fapt, regimul Băsescu-Boc a dinamitat fundamentele statului democratic, prin crearea precedentului prin care se poate justifica neaplicarea oricărei legi!
2. Mai mult decat atât, neţinând seama decât de necesitatea, sau, mai bine-zis dorinţa de a reduce cheltuielile din învăţământ – deşi acestea nu sunt cheltuieli, ci investiţii în cea mai valoroasă resursă: resursa umană – guvernul Băsescu-Boc a procedat la reduceri de mii şi zeci de mii de norme din învăţământ, la desfiinţări şi comasări de şcoli, la anularea, restrângerea sau/şi amânarea la plată a unor drepturi materiale prevăzute de lege – şi aici nu mai vrem să exemplificăm cu nimic, orice persoană care lucrează în învăţământ ştie despre ce este vorba.
3. Ca şi când incompetenţa managerială ar fi „calamitate naturală”, corpul profesoral a fost trimis, în mod abuziv, în concediu fără plată, în lunile noiembrie-decembrie 2009, reţinându-i-se şi cca. 15% din drepturile salariale aferente acelor luni.
4. Prin efectul legii salarizării unice, cadrele didactice din România au pierdut importante sume de bani, deşi li se dăduseră asigurări ferme că acest lucru nu se va întampla.
5. Deşi există o lege clară cu privire la ocuparea posturilor de conducere: inspector şcolar şi director, guvernul Boc nu a organizat niciun concurs specific. În aceste condiţii, era foarte clar că, deşi declarativ susţine altceva, guvernul Boc nu urmăreşte altceva decât politizarea învăţământului şi nicidecum calitatea sa. Cum explică guvernul Boc faptul că niciun inspector şi niciun director de şcoală din cei numiţi direct sau indirect, nu s-a supus rigorilor concursului specific?
6. Ca un corolar al punctului precedent, reamintim faptul ce guvernul Boc şi reprezentanţii săi în teritoriu au făcut foarte multe demiteri abuzive, şi, nu de puţine ori, atunci când oamenii şi-au căutat dreptatea în justiţie, au găsit-o, ceea ce a creat noi probleme asupra sistemului de învăţământ (vezi cazul „generalului” din Timiş).
7. Urmare a măsurilor „economice” luate de guvernul Boc-Băsescu, fondul de salarii a fost redus, într-un an, cu 30%, aceasta fiind, de altfel, şi singura „realizare” a ministrului Funeriu, dacă nu luăm în considerare şi:
8. Controversata lege a educaţiei, prin care rolul administrativ al directorului şi profesorilor şcolii este redus, practic, la zero, universităţile sunt politizate şi pierd autonomia universitară, profesorii sunt lipsiţi de drepturi fundamentale, cum ar fi cel cu privire la siguranţa locului de muncă etc., una peste alta o lege extrem de ostilă la adresa profesorilor.
9. Bomboana pe colivă: asemeni tuturor celorlalţi bugetari, şi profesorilor urmează să li se reducă salariile cu 25%!
Evident, nu mai punem la socoteală ameninţările, insultele, aprecierile negative la adresa educaţiei şi a profesorilor, formulate, cu diferite prilejuri de: preşedintele Băsescu, ministrul Funeriu şi alţii. Sunt foarte multe lucruri pe care nu le mai punem la socoteală.
Nu uităm şi nu iertăm nici complicitatea îngrozitoare a PSD şi a ministrului Andronescu, timp de un an de zile. Dar, nu despre asta e vorba acum. Acum este vorba de faptul că Băsescu, Boc şi PD-L au ceva cu profesorii! Nu e clar?
Bun, urmează votul pro sau contra moţiunii de cenzură. Toţi parlamentarii care nu vor vota pentru moţiunea de cenzură vor vota, de fapt, pentru reducerea cu încă 25% a veniturilor profesorilor. În parlament sunt foarte mulţi profesori, şi din preuniversitar, şi din universitar.
Iată câţiva dintre ei:
- Cătălin Croitoru, deputat PD-L, fost lider sindical FEN, propus, la un moment dat pentru portofoliul educaţiei.
- Marius Göndör, deputat PD-L, fost lider sindical, fost inspector şcolar general la Arad. Am fost vecini, am stat amândoi pe acelaşi palier, la etajul doi, în căminul 16 din complexul timişoarean. I-am trimis un mail, pe adresa de pe situl camerei deputaţilor. I-am cerut să nu uite că e profesor. O fi citit-o, n-o fi citit-o, nu ştiu.
- Ovidiu Ganţ, deputat FDGR (minorităţi). Am fost coleg cu Ovidiu, la un moment i-am fost şi „şef de grupă”. Ultima dată l-am întâlnit şi am schimbat câteva cuvinte a fost acum, cred, vreo trei ani, în faţa clădirii Inspectoratului Şcolar. Îşi încheiase, sau urma să îşi încheie mandatul de europarlamentar. I-am scris şi lui un mail. Eu zic că, în mod normal, ar trebui să voteze pentru moţiune ... dar ... cine ştie ce s-o mai fi întâmplat în două decenii.
Şi, dintre cei care, acum, poartă numele de „profesor” mai e unul, mai special: Emil Boc. Da, şi el e, chipurile, profesor.
Bun, toţi oamenii aceştia poartă doar numele de „profesor”, în realitate, ei nu mai predau de ani buni, si, probabil, n-o vor mai face niciodată. Au situaţii, au averi, sunt „aranjaţi”, ce treabă ar mai avea cu şcoala şi cu salariile diminuate cu 25%?
Dar ... e un dar.
Cu ce tupeu îşi poate aroga cineva titlul de „profesor” când, prin tot ceea ce face, demonstrează, în mod clar, că este, asemenea lui Boc, Băsescu şi întreg PD-L-ului, ostil profesorilor? Cum?
Iată de ce cred că ar fi mai mult decât necesară o lege a lustraţiei profesorilor. Prin efectul acestei legi, ar trebui să li se interzică tuturor celor care, prin comportamentul şi atitudinile lor aduc atingere gravă intereselor profesorilor, demnităţii lor, sabotează sistemul de învăţământ, colaborează cu cei care se fac vinovaţi de asemenea fapte etc., să mai predea. Ce să înveţe elevii de la asemenea „dascăli”? Lecţia ipocriziei, a duplicităţii, a fariseismului? Mulţam, mai bine fără.
Din punctul meu de vedere, aş include imediat pe această listă, pe:
- Emil Boc, care prin comportamentul şi incompetenţa sa aduce o atingere foarte gravă acestei nobile profesii;
- Daniel Funeriu, despre care nici nu cred că mai avem ce spune;
- Toţi profesorii care sunt şi parlamentari, şi care vor vota împotriva moţiunii de cenzură.
- Toţi inspectorii şcolari generali numiţi politic, dacă moţiunea nu trece şi ei nu îşi dau demisia într-un termen de, să zicem, două săptămâni.
... şi alţii.
Aceşti oameni trebuie „lustraţi”.
Ce se întamplă dacă nu vom face asta ACUM? Nimic deosebit. Mergem înainte. Sau înapoi, după cum preferaţi. Şi unde ajungem? Nu ştiu ... citiţi aici. O fi, sau n-o fi adevărat?
Şi după asta uitaţi-vă şi la filmuleţul de mai jos. Asta e ce spuneau mincinoşii ăştia în 2008. Întreb: poţi fi profesor şi să susţii PD-L-ul? Doar dacă eşti dus cu capul, sau eşti îngrozitor de duplicitar. Dar PSD-ul? Păi, cam tot acelaşi lucru, minus tăierea de 25 %.
Exemplific cele afirmate prin următoarele dovezi:
1. Încălcând flagrant prevederile Constituţiei, care, chiar de la primul articol, precizează: „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”, guvernul Boc a refuzat să aplice vreodată legea 221, cea prin care salariile profesorilor erau majorate cu 50%, desi legea parcursese absolut toate etapele necesare validării sale, inclusiv promulgarea sa de către preşedintele Traian Băsescu. Menţionăm că preşedintele nu a cerut niciodată explicaţii guvernului şi premierului în legătură cu acest aspect, deşi avea tot dreptul să o facă. Şi, dealtfel, si datoria, deoarece, conform Constituţiei, acesta „veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice” (art. 80 alin (2). Prin încălcarea Constituţiei, de fapt, regimul Băsescu-Boc a dinamitat fundamentele statului democratic, prin crearea precedentului prin care se poate justifica neaplicarea oricărei legi!
2. Mai mult decat atât, neţinând seama decât de necesitatea, sau, mai bine-zis dorinţa de a reduce cheltuielile din învăţământ – deşi acestea nu sunt cheltuieli, ci investiţii în cea mai valoroasă resursă: resursa umană – guvernul Băsescu-Boc a procedat la reduceri de mii şi zeci de mii de norme din învăţământ, la desfiinţări şi comasări de şcoli, la anularea, restrângerea sau/şi amânarea la plată a unor drepturi materiale prevăzute de lege – şi aici nu mai vrem să exemplificăm cu nimic, orice persoană care lucrează în învăţământ ştie despre ce este vorba.
3. Ca şi când incompetenţa managerială ar fi „calamitate naturală”, corpul profesoral a fost trimis, în mod abuziv, în concediu fără plată, în lunile noiembrie-decembrie 2009, reţinându-i-se şi cca. 15% din drepturile salariale aferente acelor luni.
4. Prin efectul legii salarizării unice, cadrele didactice din România au pierdut importante sume de bani, deşi li se dăduseră asigurări ferme că acest lucru nu se va întampla.
5. Deşi există o lege clară cu privire la ocuparea posturilor de conducere: inspector şcolar şi director, guvernul Boc nu a organizat niciun concurs specific. În aceste condiţii, era foarte clar că, deşi declarativ susţine altceva, guvernul Boc nu urmăreşte altceva decât politizarea învăţământului şi nicidecum calitatea sa. Cum explică guvernul Boc faptul că niciun inspector şi niciun director de şcoală din cei numiţi direct sau indirect, nu s-a supus rigorilor concursului specific?
6. Ca un corolar al punctului precedent, reamintim faptul ce guvernul Boc şi reprezentanţii săi în teritoriu au făcut foarte multe demiteri abuzive, şi, nu de puţine ori, atunci când oamenii şi-au căutat dreptatea în justiţie, au găsit-o, ceea ce a creat noi probleme asupra sistemului de învăţământ (vezi cazul „generalului” din Timiş).
7. Urmare a măsurilor „economice” luate de guvernul Boc-Băsescu, fondul de salarii a fost redus, într-un an, cu 30%, aceasta fiind, de altfel, şi singura „realizare” a ministrului Funeriu, dacă nu luăm în considerare şi:
8. Controversata lege a educaţiei, prin care rolul administrativ al directorului şi profesorilor şcolii este redus, practic, la zero, universităţile sunt politizate şi pierd autonomia universitară, profesorii sunt lipsiţi de drepturi fundamentale, cum ar fi cel cu privire la siguranţa locului de muncă etc., una peste alta o lege extrem de ostilă la adresa profesorilor.
9. Bomboana pe colivă: asemeni tuturor celorlalţi bugetari, şi profesorilor urmează să li se reducă salariile cu 25%!
Evident, nu mai punem la socoteală ameninţările, insultele, aprecierile negative la adresa educaţiei şi a profesorilor, formulate, cu diferite prilejuri de: preşedintele Băsescu, ministrul Funeriu şi alţii. Sunt foarte multe lucruri pe care nu le mai punem la socoteală.
Nu uităm şi nu iertăm nici complicitatea îngrozitoare a PSD şi a ministrului Andronescu, timp de un an de zile. Dar, nu despre asta e vorba acum. Acum este vorba de faptul că Băsescu, Boc şi PD-L au ceva cu profesorii! Nu e clar?
Bun, urmează votul pro sau contra moţiunii de cenzură. Toţi parlamentarii care nu vor vota pentru moţiunea de cenzură vor vota, de fapt, pentru reducerea cu încă 25% a veniturilor profesorilor. În parlament sunt foarte mulţi profesori, şi din preuniversitar, şi din universitar.
Iată câţiva dintre ei:
- Cătălin Croitoru, deputat PD-L, fost lider sindical FEN, propus, la un moment dat pentru portofoliul educaţiei.
- Marius Göndör, deputat PD-L, fost lider sindical, fost inspector şcolar general la Arad. Am fost vecini, am stat amândoi pe acelaşi palier, la etajul doi, în căminul 16 din complexul timişoarean. I-am trimis un mail, pe adresa de pe situl camerei deputaţilor. I-am cerut să nu uite că e profesor. O fi citit-o, n-o fi citit-o, nu ştiu.
- Ovidiu Ganţ, deputat FDGR (minorităţi). Am fost coleg cu Ovidiu, la un moment i-am fost şi „şef de grupă”. Ultima dată l-am întâlnit şi am schimbat câteva cuvinte a fost acum, cred, vreo trei ani, în faţa clădirii Inspectoratului Şcolar. Îşi încheiase, sau urma să îşi încheie mandatul de europarlamentar. I-am scris şi lui un mail. Eu zic că, în mod normal, ar trebui să voteze pentru moţiune ... dar ... cine ştie ce s-o mai fi întâmplat în două decenii.
Şi, dintre cei care, acum, poartă numele de „profesor” mai e unul, mai special: Emil Boc. Da, şi el e, chipurile, profesor.
Bun, toţi oamenii aceştia poartă doar numele de „profesor”, în realitate, ei nu mai predau de ani buni, si, probabil, n-o vor mai face niciodată. Au situaţii, au averi, sunt „aranjaţi”, ce treabă ar mai avea cu şcoala şi cu salariile diminuate cu 25%?
Dar ... e un dar.
Cu ce tupeu îşi poate aroga cineva titlul de „profesor” când, prin tot ceea ce face, demonstrează, în mod clar, că este, asemenea lui Boc, Băsescu şi întreg PD-L-ului, ostil profesorilor? Cum?
Iată de ce cred că ar fi mai mult decât necesară o lege a lustraţiei profesorilor. Prin efectul acestei legi, ar trebui să li se interzică tuturor celor care, prin comportamentul şi atitudinile lor aduc atingere gravă intereselor profesorilor, demnităţii lor, sabotează sistemul de învăţământ, colaborează cu cei care se fac vinovaţi de asemenea fapte etc., să mai predea. Ce să înveţe elevii de la asemenea „dascăli”? Lecţia ipocriziei, a duplicităţii, a fariseismului? Mulţam, mai bine fără.
Din punctul meu de vedere, aş include imediat pe această listă, pe:
- Emil Boc, care prin comportamentul şi incompetenţa sa aduce o atingere foarte gravă acestei nobile profesii;
- Daniel Funeriu, despre care nici nu cred că mai avem ce spune;
- Toţi profesorii care sunt şi parlamentari, şi care vor vota împotriva moţiunii de cenzură.
- Toţi inspectorii şcolari generali numiţi politic, dacă moţiunea nu trece şi ei nu îşi dau demisia într-un termen de, să zicem, două săptămâni.
... şi alţii.
Aceşti oameni trebuie „lustraţi”.
Ce se întamplă dacă nu vom face asta ACUM? Nimic deosebit. Mergem înainte. Sau înapoi, după cum preferaţi. Şi unde ajungem? Nu ştiu ... citiţi aici. O fi, sau n-o fi adevărat?
Şi după asta uitaţi-vă şi la filmuleţul de mai jos. Asta e ce spuneau mincinoşii ăştia în 2008. Întreb: poţi fi profesor şi să susţii PD-L-ul? Doar dacă eşti dus cu capul, sau eşti îngrozitor de duplicitar. Dar PSD-ul? Păi, cam tot acelaşi lucru, minus tăierea de 25 %.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu