Un om al viitorului: Mark Twain. 100 de ani de la moarte

În 21 aprilie s-a împlinit exact un veac de la moartea celebrului scriitor Mark Twain, pe numele său adevărat Samuel Langhorne Clemens, ale cărui cărţi Aventurile lui Tom Sawyer, Tom Sawyer detectiv, Tom Sawyer în străinătate, Prinţ şi cerşetor, Aventurile lui Huckleberry Finn, Un yankeu la curtea regelui Arthur etc. ne-au încântat copilăria. La moartea sa, scriitorul a lăsat în urmă circa 5000 de pagini needitate de memorii, cu rugămintea ca acestea să nu fie publicate mai devreme de o sută de ani de la moartea sa. Respectând dorinţa scriitorului, Universitatea din Berkeley – California va publica, în luna noiembrie, primul volum al acestor memorii care conţin, se spune, cea mai completă autobiografie a scriitorului, la care acesta a munci aproape tot deceniul dinaintea morţii sale.

Până când aceste memorii nu vor fi accesibile marelui public, nimeni nu se va putea pronunţa cu precizie asupra motivelor pentru care scriitorul a dorit ca aceste ultime pagini să rămână inaccesibile o perioadă atât de îndelungată.

Părerea mea personală este aceea că scriitorul a dorit să nu producă un şoc cultural prea mare, prin expunerea unor opinii social-politice, economice şi, mai ales, religioase extrem de radicale pentru a putea fi receptate corespunzător la un moment mai apropiat de moartea sa. Îndrăznesc să emit o astfel de supoziţie în urma lecturării unei părţi importante a operei sale, inclusiv a nuvelei neterminate „Străinul misterios”, publicată postum. Păstrând umorul de bună calitate al scrierilor anterioare, Mark Twain ridică, totuşi, unele probleme filosofice deosebit de importante. Personajul central al cărţii este un copilaş drăguţ, manierat şi deosebit de plăcut, care nu este altcineva decât Satana. Minunile sale nu sunt receptate întotdeauna pozitiv de către colegii săi de joacă, dar acesta se întamplă, în principal, datorită ideilor preconcepute cu privire la „bine” şi „rău”. Pe ansamblu, nuvela se constituie într-o satiră acidă la adresa habotniciei creştine şi a făţărniciei credinţei.

Deloc întamplător, Mark Twain a fost ateu. Aproape obligatoriu pentru un umorist de calibrul său, având în vedere ce religia limitează drastic predispoziţia pentru umor de bună calitate, asta, fireşte, dacă nu acordăm elucubraţiilor biblice statutul de „umor de bună calitate”.

Mark Twain este autorul unui număr impresionant de maxime cu caracter umoristic, din care putem, însă, extrage, filosofii profunde. Iată câteva dintre ele:

E mai bine să taci din gură şi să-i laşi pe ceilalţi să creadă că eşti un prost, decât să vorbeşti şi să înlături orice îndoială.

Ciudat... un Dumnezeu care ar fi putut să creeze cu aceeaşi uşurinţă copii buni sau copii răi a preferat să creeze copii răi, pe care i-a făcut să-şi preţuiască viaţa amară şi totuşi le-a scurtat-o cu zgârcenie, a vorbit despre Legi de Aur şi iertare înmulţită de şaptezeci şi şapte de ori, şi totuşi a inventat Iadul, vorbeşte altor oameni despre morală, dar nu are însuşi niciuna, îl supără delictele, dar le comite pe toate; creat omul fără să i-o ceară nimeni, pentru ca apoi să încerce să arunce responsabilitatea pentru acţiunile omului asupra omului, în loc s-o pună acolo unde trebuie, asupra sa, şi care, în final, cu o obtuzitate, la urma urmelor, divină, îşi invită bietul sclav năpăstuit să-l venereze!

Atunci când chiar şi cea mai strălucitoare minte a lumii noastre a fost antrenată din copilărie într-o superstiţie de orice fel, acelei minţi nu-i va fi posibil niciodată, la maturitate, să examineze sincer, fără pasiune şi conştiincios, orice dovadă sau circumstanţă care ar părea să pună la îndoială validitatea acelei superstiţii. Mă îndoiesc că eu însumi aş putea-o face.

Singurul mod de a-ţi păstra sănătatea este să mănânci ceea ce nu vrei, să bei ceea ce nu-ţi place şi să faci ceea ce n-ai face.

Niciodată nu am îngăduit ca învăţătura primită în şcoală să aibă vreo înrâurire asupra educaţiei mele.

Buna creştere constă în a ascunde cât de multe gândim despre noi şi cât de puţin ne gândim la celălalt.

Să zicem ca eşti un idiot. Şi să zicem că eşti membru al parlamentului. Dar asta înseamnă deja că mă repet.

Tristeţea se poate descurca şi singură, dar ca să fie ea însăşi, bucuria are neapărată nevoie să fie împărtăşită cu cineva.

Una din dovezile nemuririi sufletului este că milioane de oameni au crezut în asta. Ei au mai crezut şi că Pământul este plat.

Omul e acceptat în sânul unei biserici pentru ceea ce crede şi este dat afară pentru ceea ce ştie.

Nu merită să-ţi calci pe inimă pentru a spune adevărul unor oameni care au obiceiul de a privi cu neîncredere tot ceea ce le spui, fie că e adevărat sau nu.

Nu vei găsi niciodată un creştin care să fi obţinut aceste cunoştinţe valoroase, aceste cunoştinţe salvatoare, prin alt proces decât nemuritorul şi întotdeauna suficientul "lumea spune". În toţi cei şaptezeci şi doi de ani şi jumătate ai mei n-am întâlnit alt tâmpit precum specia umană.

Cel mai bun mod de a te înveseli este să încerci să înveseleşti pe cineva.

Cel care nu citeşte cărţi bune nu este superior celui care nu poate să le citească.

Procedează întotdeauna corect, vei face plăcere unora şi vei produce uimire altora.

Bancherul este un tip care îţi împrumută umbrela pe timp cu soare, dar o vrea înapoi în minutul în care începe să plouă.

Când vezi că ai aceeaşi părere cu majoritatea, e bine să mai reflectezi o dată.

De nimic nu se leapădă omul mai greu decât de o prejudecată!

În viaţă nu ai nevoie decât de ignoranţă şi încredere; după asta, succesul e garantat.

Este nevoie de duşmanul tău şi de prietenul tău, împreună, ca să-ţi zdrobească inima: primul, pentru a te calomnia, al doilea, pentru a veni să ţi-o spună.

Civilizaţia este multiplicarea fără limite a necesităţilor nenecesare.

Educaţia este calea de la ignoranţa încrezută la incertitudinea jalnică.

Stai departe de oamenii care îţi micşorează ambiţia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevarat mari te fac sa te simţi că şi tu poţi deveni mare.

Religia constă într-un set de lucruri în care omul obişnuit are impresia că crede şi de care şi-ar dori să fie sigur.

Dacă nu citeşti ziarele, eşti neinformat, dacă le citeşti, eşti dezinformat.

Pesimismul este doar numele pe care oamenii lipsiţi de îndrăzneală îl dau înţelepciunii.

Fii virtuos şi vei fi un excentric.

Există mai multe metode de a rezista ispitei, însă cea mai sigură este laşitatea.

Răsplata unui lucru bine făcut este întotdeauna o sarcină în plus.

Majoritatea lucrurilor de teama cerora era să mor nu s-au întamplat, de fapt, niciodată.

Adevărul este mai straniu decât ficţiunea.

Nu ma făcut niciodată un alt exerciţiu în afară de somn şi relaxare.

Dacă iei un câine flămând şi îi dai să mănânce, acesta nu te va muşca; aceasta este cea mai importantă deosebire între un câine şi un om.

Prosperitatea este cel mai bun apărător al principiilor.

Un om nu se poate simţi confortabil fără propria sa aprobare.

În cuvinte uimitor de simple, Mark Twain descrie, în finalul capitolului II al Aventurilor lui Tom Sawyer principiul fundamental al unei societăţi omeneşti într-adevăr raţionale şi evoluate; voi reveni:

Tom spunea că, la urma urmei, lumea nu era chiar aşa de plicticoasă. Descoperise fără să ştie că pentru a face pe om să dorească un lucru, fie că-i bărbat în toată firea, fie că-i băieţaş, trebuie să-i înfăţişezi acel lucru ca greu de obţinut. Dacă ar fi fost un filozof mare şi înţelept, de pildă ca scriitorul acestei cărţi, ar fi învăţat de pe urma întâmplării de mai sus că muncă înseamnă ceea ce eşti nevoit să faci, iar joc—ceea ce nu eşti nevoit să faci. Ar fi înţeles mai uşor de ce acela care face flori de hârtie sau cel care învârte cu piciorul o roată înseamnă că munceşte, pe când acela care care dărâmă popice sau cel care suie Mont-Blanc-ul se cheamă că se distrează. Există gentlemeni bogaţi, în Anglia, care mână poştalioane cu patru cai, treizeci până la cincizeci de kilometri pe zi, în toiul verii, fiindcă această plăcere este neaccesibilă oamenilor de rând: îi costă o mulţime de bani; dar dacă ar primi leafă pentru treaba asta, s-ar chema că sunt puşi să muncească şi atunci s-ar lăsa repede păgubaşi.