Ar fi putut, la fel de bine, să se fi născut inginer, medic, profesor, economist, explorator, ofiţer sau orice altceva. Dar nu, romanul s-a născut poet. Ce-o fi însemnând asta?
Înseamnă exact ceea ce înseamnă. Vorbim despre matematică, fizică, despre stiinţe în general? Romanul e poet! Vorbim despre tehnologii, despre industrie, construcţii, transporturi etc.? Românul e poet! Vorbim despre agricultură, despre vreme sau despre fotbal? Şi aici românul e poet! Vorbim despre economie, finanţe, bănci şi altele asemenea? Românul e poet înăscut! Vorbim despre literatură, despre muzică, despre arte, în general? Românul e poet până şi în poezie! Dar, românul dă adevărata măsură în politică! Nimeni nu e mai poet în politică decât românul.
Asta trebuie să fie explicaţia a tot ceea ce ni se întâmplă! Suntem cu adevărat poeţi! Poetul face poezii. Poetul nu zideşte case, nu fabrică maşini, nu cultivă pământul, nu face altceva decât poezii. Adică vorbe, cuvinte, palavre. Sau, cum zice poetul – evident, nu? – românul îşi petrece toată viaţa „înşirând cuvinte goale”... Interesantă ocupaţie. Dar nu prea lucrativă.
Acu’, fiecare ştie că poezia nu se face aşa, orişicum. Îţi trebuie, aşa, o „stare”, pe care nu poţi să o ai decât atunci când suferi. Când nu ai nicio problemă, nicio suferinţă, ai burta plină şi puţină căldurică, te apucă somnolenţa şi nu mai poţi scrie nicio poezie. Păi ce, dacă Eminescu nu suferea de foame, de sete, din dragoste, mai comitea el vreun vers? Nu cred.
Acu’ văd ce unii au studiat problema şi au conchis: românii sunt cam tâmpiţi! Cei mai tâmpiţi din Europa! Ai dracu’, nu puteau să spună că suntem poeţi!
Păi, dacă nu eram poeţi în agricultură, mai importam atâta mâncare, în condiţiile în care avem un pământ excelent, pe care, însă, îl lăsăm pârloagă! Dacă nu eram aşa poeţi în economie, aveam şi noi o economie, măcar ca cehii. Dacă eram mai puţin poeţi în medicină, aveam şi medici, şi spitale. Dacă nu eram poeţi în drumuri aveam si noi vreo mie de kilometri de autostrăzi. Şi, mai ales, dacă nu eram aşa de poeţi în politică, aveam si noi un preşedinte, un guvern, ceva. Dar aşa ...
Aşa, avem poezie. Viaţa noastră e o poezie. Pe care ne-o scriu alţii. Cam aşa:
Înseamnă exact ceea ce înseamnă. Vorbim despre matematică, fizică, despre stiinţe în general? Romanul e poet! Vorbim despre tehnologii, despre industrie, construcţii, transporturi etc.? Românul e poet! Vorbim despre agricultură, despre vreme sau despre fotbal? Şi aici românul e poet! Vorbim despre economie, finanţe, bănci şi altele asemenea? Românul e poet înăscut! Vorbim despre literatură, despre muzică, despre arte, în general? Românul e poet până şi în poezie! Dar, românul dă adevărata măsură în politică! Nimeni nu e mai poet în politică decât românul.
Asta trebuie să fie explicaţia a tot ceea ce ni se întâmplă! Suntem cu adevărat poeţi! Poetul face poezii. Poetul nu zideşte case, nu fabrică maşini, nu cultivă pământul, nu face altceva decât poezii. Adică vorbe, cuvinte, palavre. Sau, cum zice poetul – evident, nu? – românul îşi petrece toată viaţa „înşirând cuvinte goale”... Interesantă ocupaţie. Dar nu prea lucrativă.
Acu’, fiecare ştie că poezia nu se face aşa, orişicum. Îţi trebuie, aşa, o „stare”, pe care nu poţi să o ai decât atunci când suferi. Când nu ai nicio problemă, nicio suferinţă, ai burta plină şi puţină căldurică, te apucă somnolenţa şi nu mai poţi scrie nicio poezie. Păi ce, dacă Eminescu nu suferea de foame, de sete, din dragoste, mai comitea el vreun vers? Nu cred.
Acu’ văd ce unii au studiat problema şi au conchis: românii sunt cam tâmpiţi! Cei mai tâmpiţi din Europa! Ai dracu’, nu puteau să spună că suntem poeţi!
Păi, dacă nu eram poeţi în agricultură, mai importam atâta mâncare, în condiţiile în care avem un pământ excelent, pe care, însă, îl lăsăm pârloagă! Dacă nu eram aşa poeţi în economie, aveam şi noi o economie, măcar ca cehii. Dacă eram mai puţin poeţi în medicină, aveam şi medici, şi spitale. Dacă nu eram poeţi în drumuri aveam si noi vreo mie de kilometri de autostrăzi. Şi, mai ales, dacă nu eram aşa de poeţi în politică, aveam si noi un preşedinte, un guvern, ceva. Dar aşa ...
Aşa, avem poezie. Viaţa noastră e o poezie. Pe care ne-o scriu alţii. Cam aşa:
There's a clever old miser who tries
Every method to economise
He said with a wink,
I save gallons of ink
By simply not dotting my I's.
Romanul s-a nascut poet, dar ucraineanul il intrece!
RăspundețiȘtergere