Contestaţia

Mâine voi merge la I.Ş.J. Timiş pentru a depune contestaţia la decizia nr. 229/05.10.2011, emisă de Şcoala cu clasele I-VIII Pesac, prin care mi s-a desfăcut contractul de muncă. Sentimentul meu este că I.Ş.J. Timiş nu va putea respinge argumentele mele şi, prin urmare, va decide anularea deciziei nr. 229. Dar, un sentiment asemănător am încercat şi atunci când am prezentat apărarea în faţa comisiei de disciplină din şcoală ... şi ce folos? Ei, ce va fi, va fi, asta este.

Din contestaţia respectivă prezint următorul fragment:

Colegiului de Disciplină al I. Ş. J. Timiş

Subsemnatul Adrian Stoica, profesor de matematică la Şcoala cu clasele I-VIII Pesac, sancţionat disciplinar, prin decizia nr. 229 din 05.10.2011, de către conducerea Şcolii cu clasele I-VIII Pesac şi C.A. al acestei şcoli cu „desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă”, depun, în interiorul intervalului legal de 15 zile de contestare a acestei decizii, următoarea:

CONTESTAŢIE

la decizia nr. 229 din 05.10.2011, emisă de Şcoala cu clasele I-VIII Pesac

APĂRAREA PE PROCEDURĂ

Art. 268 din Codul Muncii precizează:

...

(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

…

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea.

În art. 2 al deciziei de sancţionare se precizează:

Art. 2. Apărarea domnului prof. Stoica Adrian nu a putut contesta încălcarea cu vinovăţie a îndatoririlor ce-i revin şi încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învăţământului şi prestigiului şcolii prin activităţile desfăşurate de domnul prof. Stoica Adrian pe blogul personal la articolele mai sus amintite.

Din coroborarea celor două articole reiese clar că decizia de sancţionare e lovită din start de nulitate absolută, nefiind precizat niciun motiv pentru care au fost respinse argumentele invocate în apărarea prezentată în faţa comisiei de disciplină din cadrul şcolii.

APĂRAREA PE FOND

Ca bază legală a deciziei de sancţionare nr. 229 din 05.10.2011, Şcoala cu clasele I-VIII Pesac a invocat următoarele partu articole din Legea Educaţiei Naţionale (legea 1/2011):

Art. 233 (2)

Din categoria personalului didactic pot face parte persoanele care îndeplinesc condiţile de studii prevăzute de lege, care au capacitatea de exercitare deplină a drepturilor, o conduită morală conformă deontologiei profesionale şi sunt apte din punct de vedere medical şi psihologic pentru îndeplinirea funcţiei.

Art. 234 (5)

Nu pot ocupa posturile didactice, de conducere sau de îndrumare şi de control în învăţământ persoanele care desfăşoară activităţi incompatibile cu demnitatea funcţiei didactice, cum sunt:

...

c) practicarea, în public, a unor activităţi cu componentă lubrică sau altele care implică exhibarea, în manieră obscenă, a corpului.

Art. 273 (3)

Personalul didactic poate exprima liber opinii profesionale în spaţiul şcolar şi poate întreprinde acţiuni în nume propriu în afara acestui spaţiu, dacă acestea nu afectează prestigiul învăţământului şi demnitatea profesiei de educator, respectiv prevederile prezentei legi.

Art. 280

(1) Personalul didactic, personalul didactic auxiliar, precum şi cel de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământul preuniversitar răspund disciplinar pentru încălcarea cu vinovăţie a îndatoririlor ce le revin potrivit contractului individual de muncă, precum şi pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învăţământului şi prestigiului unităţii/instituţiei, conform legii.

(2) Sancţiunile disciplinare care se pot aplica personalului prevăzut la alin. (1), în raport cu gravitatea abaterilor, sunt:

a) observaţie scrisă;

b) avertisment;

c) diminuarea salariului de baza, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi de control, cu până la 15%, pe o perioada de 1—6 luni;

d) suspendarea, pe o perioadă de până la 3 ani, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcţii didactice superioare sau pentru obţinerea gradelor didactice ori a unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de control;

e) destituirea din funcţia de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământ;

f) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

După cum se poate constata cu uşurinţă, art. 233(2), 273(3) şi 280(1) nu pot fi invocate ca temei legal al unei decizii de sancţionare decât coroborate cu alte articole specifice. Altfel spus, nimeni nu poate fi acuzat de încălcarea deontologiei profesionale, afectarea prestigiului învăţământului şi a profesiei de educator, respectiv dăunarea interesului învăţământului şi a prestigiului unităţii/instituţiei decât în situaţia în care a încălcat prevederile specifice ale unei legi, dispoziţii, regulament etc. Rămâne că singurul articol care poate fi considerat, la modul serios, ca temei legal al deciziei de sancţionare, este art. 234 (5c). Cel care se referă la: „practicarea, în public, a unor activităţi cu componentă lubrică sau altele care implică exhibarea, în manieră obscenă, a corpului”.

Ce legătură există între „practicarea în public, a unor activităţi ....” cu conţinutul, pretins pornografic/obscen al unor articole de pe un blog personal? Absolut niciuna: articolul respectiv din LEN se refera la activitati, nu la materialele de pe anumit blog. Prima observaţie: niciodată nu am realizat o astfel de activitate în public. A doua observaţie: niciuna din aceste „activităţi” de încărcare a unui conţinut pe un blog nu are „componentă lubrică” şi nu implică „exhibarea, în manieră obscenă, a corpului”.

Să ne facem, însă, că nu înţelegem acest lucru. Să confundăm, în mod voit, „practicarea, în public, a unor activităţi”, cu accesul public la articolele unui blog personal – subliniez: personal – acest lucru este precizat, de altfel, şi în sesizarea primăriei. Să echivalăm „componenta lubrică” a unei activităţi cu „componenta lubrică” a unei imagini, că „exhibarea, în manieră, obscenă, a corpului” echivalează cu orice „material cu caracter obscen” postat pe un blog. Chiar şi în această interpretare, vădit tendenţioasă, Legea privind prevenirea şi combaterea pornografiei nr. 196/2003, cu modificările şi completările ulterioare precizează:

Art. 2.

...

(3) Prin materiale cu caracter obscen se înţeleg obiecte, gravuri, fotografii, holograme, desene, scrieri, imprimate, embleme, publicaţii, filme, înregistrări video şi audio, spoturi publicitare, programe şi aplicaţii informatice, piese muzicale, precum şi orice alte forme de exprimare care prezintă explicit sau sugerează o activitate sexuală.

Art. 3.

(1) Dispoziţiile prezentei legi nu se aplică în cazul operelor de artă sau ştiinţifice.

(2) Dispoziţiile prezentei legi nu se aplică în cazul materialelor realizate în interes artistic, ştiinţific, al cercetării, educaţiei sau al informării.

Care dintre cele trei articole incriminate are ataşată o imagine „cu caracter obscen” (în sensul legii, evident)? Răspunsul e, evident: niciuna! Da, sigur, există o imagine, o singură imagine, care ar putea fi catalogată ca dezgustătoare, imundă, neruşinată ... poate fi caracterizată oricum, în termeni nejuridici, dar nu obscenă. 

Iată, aşadar, că nici pe fond decizia nu are nicio justificare.

...

TIMIŞOARA, 18.10.2011                                                                                     ADRIAN STOICA