joi, 7 iulie 2011

Războaiele generalului Popescu

Cu certitudine, ultimul examen de bacalaureat va intra în istorie nu doar ca examenul la care s-au înregistrat cele mai slabe rezultate istorice dintr-o perioadă destul de lungă – personal nu ştiu dacă a mai existat un examen cu rezultate atât de proaste – dar şi din cauza excesivei sale mediatizări. Astfel încât, ce-ar mai rămâne de spus, după ce problema a fost, deja, întoarsă pe toate feţele, dezbătută din toate punctele de vedere, analizată şi răs-analizată?

Este neîndoios faptul că desfăşurarea examenelor naţionale din acest an a evidenţiat existenţa a nenumărate probleme structurale ale învăţământului românesc. Dar asta nu e totul. Aceste examene au generat cea mai mare dezbatere naţională despre problemele educaţiei româneşti.

Am luat cunoştinţă, astfel, de existenţa a nenumărate puncte de vedere diametral opuse, multe dintre ele fără nicio valoare. Abordările unilaterale, excesiv politizate, nu sunt câtuşi de puţin benefice dezvoltării educaţiei în România. Pe de altă parte, consecinţele practice ale acestor rezultate vor fi dramatice, iar acest lucru nu a fost anticipat, se pare, de factorii diriguitori. Efortul economic pe care va trebui să îl depună o economie şi aşa slăbită va fi copleşitor. Personal, cunosc destui absolvenţi care, în urma ratării examenului de bacalaureat şi-au reevaluat în mod dramatic opţiunile de viitor, mulţi dintre ei dorind să emigreze cât mai repede.

Habar nu am cine ar putea câştiga ceva în urma acestui examen, dar, de pierdut, pierdem cu toţii, şi, în primul rând, generaţia celor care au susţinut bacalaureatul în această sesiune. Ei sunt cei care trebuie să pletească oalele sparte de un sistem bolnav şi, în opinia mea, refuzul acestei societăţi este unul absolut normal. Nu, nu ei vor să emigreze, dar ce oportunităţi au în această societate?

Sigur, au fost şi liceeni care au promovat cu notă maximă. Cinste lor, dar acest rezultat nu este câtuşi de puţin impresionant. Probabil, un licean care a reuşit o astfel de performanţă este expert în Jocul ielelor sau în Iona. Şi? Ok, atât Petrescu, cât şi Sorescu sunt autori „canonici”, iar studierea lor este obligatorie. De ce? Cine a stabilit acest caracter „canonic” al unor autori altfel destul de interpretabili? De ce nu punem, de exemplu, pe dezvoltarea literaturii române în context internaţional? De ce nu studiem în detaliu curentele literare, nu autorul X sau Y? Sau, şi mai rău, nuvela sau romanul X al autorului Y, şi nu altul?

Ok, despre aspectele negative s-a tot vorbit, dar despre cele pozitive mai puţin. Care sunt valenţele pozitive ale acestui examen?

Bacalaureatul din acest an a reuşit, intr-o oarecare măsură, să ridice masca de deasupra unei metehne profunde a educaţiei din România, şi anume corupţia din sistem. Cazurile de la Geoagiu şi Lovrin sunt semnificative în acest sens.

Ce s-a întâmplat, de fapt, la cele două licee, şi, probabil, şi în alte părţi?

Nu cunosc situaţia de la Geoagiu, dar nu poate fi semnificativ diferită de cea de la Lovrin. În ceea ce priveşte ceea ce s-a petrecut la Lovrin, iată: liceul din acea localitate are o bogată tradiţie în fraudarea examenului de bacalaureat. Practic, nu a existat nicio sesiune a acestui examen, care să nu fi fost masiv fraudată, de când se organizează acest examen la Lovrin. Cum s-a procedat în fiecare an, şi cum s-a procedat şi in acest an şi cum s-ar fi petrecut şi de-acum înainte dacă nu s-ar fi „spart buboiul”?

Reţeta e relativ simplă. În primul rând, se colectau banii, pentru că trebuie înţeles, acest lucru nu ar fi putut fi niciodată posibil fără un buget „corespunzător”. Cine organiza colectarea banilor? Evident, „iniţiativa” o avea un părinte, care, de obicei, avea şi calitatea de cadru didactic. Şi, la fel de evident, este că toată această activitate era „supervizată” de conducerea liceului, care, oficial, nu avea habar de acest aspect. Colectarea banilor se făcea, de regulă, pe localităţi şi licee arondate, aşa cum s-a întâmplat şi în acest an. E de la sine înţeles că numele persoanelor care au coordonat această activitate sunt foarte bine-cunoscute, fiindcă, e logic, nimeni nu dă o anumită sumă de bani fără să ştie cui o dă, şi în ecuaţie sunt implicate sute de familii, din mai multe localităţi. Astfel că nu simt nevoia să precizez numele persoanelor care au organizat această colectă, deşi le cunosc. Tot ceea ce pot să sper este că ancheta poliţiei va fi serioasă şi va evidenţia aceste aspecte.

Desfăşurarea propriu-zisă a examenului presupunea rezolvarea subiectelor de către un profesor specialist, evident plătit pentru „bunăvoinţa” sa. Odată subiectele rezolvate, acestea erau multiplicate şi distribuite în sălile respective, nu neapărat în toate. Acolo, anumite persoane, recrutate, de regulă, din rândul supraveghetorilor, dictau, pur şi simplu, rezolvările respective, cu complicitatea pasivă a supraveghetorilor din săli, asupra cărora se făceau presiuni să accepte acest lucru, sau care consimţeau fără nicio presiune. Simplu, nu? Nu altfel s-a procedat şi în acest an.

Dar, bacalaureatul nu era supravegheat şi de jandarmi sau poliţişti care interziceau accesul persoanelor străine în unitate pe parcursul desfăşurării probelor? Ba da. Şi?
 
Cam asta era procedura, destul de simplă, de fraudare a examenului în Lovrin, şi, fără îndoială, şi în multe alte locuri. Lucrul era cunoscut de conducerea inspectoratului şcolar?

Ba bine că nu. Actualul inspector şcolar general, domnul Marin Popescu, este persoana, din cadrul inspectoratului şcolar, care a vizitat liceul din Lovrin exact în anul în care s-a organizat prima dată bacalaureatul, cu ocazia cursului festiv al claselor terminale din acel an, prilej cu care a accentuat asupra legăturilor sale speciale cu acest liceu. Pentru că nu am dovezi concrete asupra rolului domnului inspector asupra desemnării Lovrinului drept centru de examen, nu accentuez asupra acestui lucru. Dar, faptul că, de-a lungul timpului, domnul inspector Marin Popescu a întreţinut o „relaţie specială” cu acest liceu este de notorietate şi asumat, în repetate rânduri, de domnul inspector.

Să mai menţionăm, oare, că domnul inspector şcolar general şi domnul director al liceului din Lovrin au întreţinut o îndelungată colaborare profesională, concretizată, printre altele, şi prin realizarea, în comun, a unui Caiet al dirigintelui, difuzat în şcolile din judeţ, pe vremea când niciunul dintre cei doi nu ocupa funcţia pe care o ocupă în prezent.

A avut, deci, sau nu, habar inspectorul Marin Popescu de neregulile istorice înregistrate la liceul din Lovrin, în legătură cu organizarea diferitelor examene? Nu am nicio dovadă peremptorie în acest sens, dar intuiţia îmi spune că da, inspectorul Marin Popescu a ştiut foarte bine ce s-a întâmplat, de-a lungul timpului, la Lovrin. De ce a tăcut şi nu a acţionat? În primul rând, nu am nicio dovadă a inacţiunii domnului Popescu, iar în în al doilea rând, acesta este primul bacalaureat organizat de Marin Popescu, în calitate de inspector şcolar general.

Cât de departe va merge acum domnul Marin Popescu în această acţiune de curăţare a puroiului? Habar nu am, dar acesta este, cu siguranţă, pentru dânsul , un examen la fel de dificil precum a fost bacalaureatul pentru miile de liceeni din judeţ care au ratat acest examen. De ce?

Domnul Marin Popescu este portocaliu. El a fost numit politic la conducerea I.Ş.J., şi acest lucru nu este un secret pentru nimeni. Domnul Marin Popescu conduce această instituţie atâta timp cât are girul nu doar al PDL, cât şi al aliaţilor din coaliţia de guvernare, şi nicio secundă în plus. Acest lucru este, de asemenea, extrem de evident. Asta pe de o parte.


Pe de altă parte, comuna Lovrin este una portocalie, intens portocalie. Liceul din Lovrin este unul portocaliu, şi aceasta nu este doar o figură de stil. De vreun an, atât liceul din localitate, dar şi primăria au fost vopsite într-un portocaliu destul de agresiv şi ţipător, după cum se poate vedea în fotografia de mai sus. Comuna Lovrin este deţinătoarea unor recorduri triste, cum ar fi cel legat de realizarea cea mai rapidă a unui obiectiv de investiţii din România, din bani publici: piaţa din localitate a fost realizată şi recepţionată înainte ca licitaţia să fi avut loc. Şi, dacă acest lucru nu este de ajuns pentru ca respectivul obiectiv să intre în Cartea Recordurilor, să menţionăm că aici a avut loc istorica întâlnire dintre deputatul Alin Popoviciu şi cetăţenii colegiului, prilej cu care aceştia din urmă şi-au exprimat acordul cu măsurile de austeritate ale guvernului Boc, în speţă reducerea salariilor cu 25%.

Între liceul din Lovrin şi primăria din localitate există o strânsă colaborare, aş putea spune chiar o simbioză. Asta ca să folosesc un eufemism gingaş. În fapt, primăria din Lovrin controlează activitatea liceului, punct. Asta neînsemnând, evident, că primăria a asigurat fonduri extraordinare liceului, dimpotrivă, liceul fiind unul în care elevii şi profesorii suferă, iarnă de iarnă, chinul unor temperaturi extrem de scăzute, pe timpul iernii.

Este de presupus, aşadar, că asupra domnului Popescu se vor exercita mari presiuni politice pentru a „pupa Piaţa Independenţei”, pentru a nu merge până la capăt în legătură cu acest scandal. Ce va face, în aceste condiţii, domnul Popescu? Rămâne de văzut.

Părerea mea?

Probabil, unii îşi mai amintesc imensul scandal cu care şi-a început domnul Popescu mandatul: debarcarea directorului Ciobanu, de la liceul „Ţepeş”. Şi atunci, au existat numeroase presiuni, din partea părinţilor, a sindicatelor, a presei etc. Popescu a mers până la capăt şi a a asigurat instalarea noului director, doamna Lia Istin, cu ajutorul jandarmilor. Nu sunt în măsură să mă pronunţ dacă doamna Istin s-a dovedit a fi un bun manager, dar debarcarea domnului Ciobanu a fost un lucru bun şi necesar. Nu vreau să mai aduc argumente în favoarea acestei afirmaţii, oricine cunoaşte persoana şi activitatea domnului Ciobanu ştie despre ce vorbesc.
  
Atunci, însă, a fost altceva. Domnul Ciobanu se va fi bucurat de susţinerea oricui, dar nu a PDL, iara acest lucru contează. De data asta, presiunile s-ar putea să vină chiar din interiorul PDL.

Înclin, totuşi, să cred că domnul Popescu va merge destul de departe. Poate că nu chiar până la capăt că, de, „oameni suntem” şi „trăim în România”, dar cred că destul de departe. Eu aşa cred.

Ce va face, însă, domnul Popescu în cazul celuilalt examen dificil pe care îl are de susţinut în această vară?

După cum se ştie, Timişul şi Timişoara deţin recorduri greu de egalat, în legătură cu acest examen de bacalaureat: 9 (nouă) licee cu 0(zero) promovaţi după prima sesiune a bacalaureatului, înainte de contestaţii, din care 8 (opt) numai în Timişoara. Care este prima măsură de bun simţ pe care ar trebui so ia orice om de bun-simţ în legătură cu acestă situaţie? Sunt nouă licee care, în anul 2010-2011 au funcţionat DEGEABA! Ăsta e adevărul, nu?

Dar, cine a fost responsabil de acest dezastru? Legea 87/2006 este precizează fără nicio urmă de echivoc: art. 11(3): „conducătorul organizaţiei”. Adică directorul, da? Ei, ce va face domnul inspector şcolar general în legătură cu acestă situaţie? 


Printre directorii cu pricina se numără şi doamna Mariana Eftimie, fost inspector şcolar general şi, în prezent (încă) directoare a Colegiului Silvic. Această unitate şcolară a reuşit, sub „bagheta” doamnei „fost general” un record nu doar greu de egalat, ci şi de imaginat: a „sărit” de la peste 95% procent de promovare anul trecut, la 0 (ZERO) anul acesta. Desigur, doamna Eftimie a găsit explicaţia: sesiunile precedente au fost fraudate. Dar, cine conducea, anul trecut, acest liceu, în perioada bacalaureatului de anul trecut? Doamna Eftimie, care fusese instalată în iunie. Ce calitate avusese doamna Eftimie pâne în acel moment? Aceea de inspector şcolar general al judeţului Timiş. Şi, in aceste condiţii, cine a fraudat examenul de anul trecut de la Colegiul Silvic şi cine avea datoria să împiedice acest lucru?

Doamna Eftimie este, de asemenea, autoarea unui gest dictatorial cu consecinţe incalculabile, anume rechemarea din concediu a profesorilor care au predat materiile de bacalaureat în timpul anului. Dar, cum e posibil aşa ceva? Oare profesorii respectivi nu au aceleaşi drepturi ca toţi ceilalţi profesori din ţară? Ce s-a întâmplat în timpul anului, cum s-a ajuns aici? Acum vrem să „îngrăşăm porcul”?

Ei, acesta e adevăratul test al probităţii profesionale pentru domnul inspector Popescu. În opinia mea, ceea ce ar trebui să facă, în acest moment, inspectorul Popescu ar fi să solicite demisia neîntârziată a doamnei Eftimie şi a tuturor directorilor de la liceele cu un procent mic de promovaţi la prima sesiune a bacalaureatului, să zicem sub 10%, sau orice alt procent. Va face, oare, inspectorul Popescu, acest gest?

Opinia mea este că nu. Opinia mea este că domnul Popescu va aştepta sesiunea de toamnă, în urma căreia va decide. Şi, dacă va face acest lucru, va greşi grav. Va greşi grav pentru că este logic că, dacă, peste o lună se va realiza un alt procentaj, acela va fi fals. Chiar îşi imaginează cineva că un număr  semnificativ de elevi care nu au învăţat nimic timp de patru ani, vor învăţa într-o  lună totul? Dacă rezultatele sesiunii din toamnă vor sugera acest lucru, atunci va fi o mare problemă. 

Şi, în aceste condiţii, ce mai aşteaptă domnul inspector Popescu? 

UPDATE: În goana după senzaţional, băieţii de la timiş online au dat deja sentinţa în cazul de la Lovrin: 1-2 ani. Atât riscă fiecare membru al comisiei de bacalaureat? Zău, băieţi? Da’ voi nu riscaţi nimic, nu-i aşa? Nici măcar să fiţi luaţi în serios: cine se pretinde a fi jurnalist şi scrie: „dacă se va stabilii” sigur a dat bacalaureatul pe bune.

2 comentarii:

  1. Chiar si nevasta ta a adunat bani pentru bacul de anul acesta de la lovrin(sau ai uitat).
    mai taci dracului din gura!

    RăspundețiȘtergere
  2. Wow!
    E foarte usori sa injuri in spatele unui nick anonim. Revino cu nume si prenume si discutam.

    RăspundețiȘtergere