marți, 6 septembrie 2011

Vă rog să faceţi ceva! E foarte important!

Astăzi scriu iarăşi despre educaţie, nu am încotro. Pentru că astăzi am aflat, cu mare întârziere, de un om minunat şi de ideea sa extraordinară. Omul se numeşte Ioan Ursu, iar despre ideea sa voi vorbi mai jos.

Cu siguranţă, cu toţii ne temem, mai mult sau mai puţin, de întuneric. Întuneric ... luaţi-o în ce sens doriţi.

De ce ne e frică de întuneric? Fiindcă, la adăpostul întunericului se pot întâmpla multe, şi se întâmplă multe. În general, lucruri nu prea plăcute, uneori, lucruri de-a dreptul fioroase sau oribile.

Cum scăpăm de întuneric? Simplu, prin lumină. Numai că lumina poate fi mai înfiorătoare decât bezna. Cum aşa?

Întunericul este, prin excelenţă, tărâmul minciunii, al fraudei, al lucrurilor ascunse. Şi unii au, realmente, ceva de ascuns, lumina i-ar ucide numaidecât.

Cine are ceva de ascuns? Nimeni. Nu, nu Nimeni, în sensul de niciunul, ci Nimeni în sensul de domnul sau doamna Nimeni. Domnul sau doamna Nimic. Domnul sau doamna Zero.

La adăpostul întunericului, aceşti domni şi doamne şi-au făurit biografii fictive, şi-au atârnat medalii de tinichea, şi-au luat o coadă de mătură pe post de arbaletă, şi astăzi se prezintă ca nişte adevăraţi „generali” ai sistemului educaţional. Cine sunt aceşti „generali”? În obscuritate, urechile tremurânde ale unui iepuraş pricăjit pot părea cine ştie ce. Pot părea orice. O simplu click al comutatorului i-ar face să apară în toată splendoarea nulităţii lor, de „generali” de hârtie? 

Vi se pare că, într-adevăr, sistemul educaţional serveşte la ceva? Da, la rotunjirea averilor unora. Şi drept cimitir tuturor eşuaţilor care nu şi-au găsit loc în altă parte.

110% dintre cei care lucrează în sistem fac parte din aceste categorii. Şi ca să nu mă acuzaţi că nu ştiu matematică, iată: 20% sunt cu averile, 90% sunt eşuaţii. Acesta e învăţământul, aceasta e educaţia.

Vi se pare că sistemul educaţional este transparent? Aiurea, e mai secretos decât toate serviciile secrete, la un loc. Adică, am nevoie de un AKM? Se rezolvă, cu un telegon la Ciorogârla. Îmi trebuie o focoasă – nu, nu o iabraşă, o ogivă, sau cum i-o mai zice, vorbesc cu hoţii de fier vechi, e ca şi rezolvat. Da’ dacă vreau şi eu, să zicem, să văd ce face loaza aia de fiu-meu la şcoală, nu se poate. Sau ce face profesorul, nu? Nici asta nu se poate.

De ce? De ce acest secret?

Habar n-am. Dau şi eu cu presupusul. Poate că dacă ar vedea tot omul care e interesat ... nu ştiu ce-ar fi. Da, chiar, ce-ar fi?

Anul ăsta s-au introdus camere de luat vederi la bacalaureat. Pe unde s-au introdus, şi cum s-au introdus. Şi? A fost vreo problemă? Da, a fost, au trecut doar jumate. Mult, eu zic că mult. Fiindcă tot s-a copiat, fiindcă tot la fraudat. Dar, n-are importanţă, asta a fost. A păţit cineva ceva din asta? Din „violarea vieţii private” sau alte aiureli de genul ăsta? Să fim serioşi! Nici dacă tot ceea ce se întâmpla în sălile de clasă ar fi fost transmis în timp real, pe panouri publicitare, în magazine, pe străzi, în gări, la metrou, oriunde, să se holbeze oricine la scremetele nu ştiu cărui june care nu s-a omorât cu cartea. Dar aşa? Care a fost problema? Nicio problemă.
Ce s-ar întampla dacă toate activităţile didactice, inclusiv consilii profesionale, de administraţie etc., ar fi filmate şi transmise tuturor actorilor interesaţi? Nu se poate, e secret. Extraordinar!

Câte abuzuri ar putea fi preîntâmpinate, şi câte mizerii ar ieşi la iveală! Cât de bine s-ar vedea cine îşi face datoria şi cine nu! Cu o condiţie, însă. Să nu se ajungă cu prostituţia morală până acolo încât să se facă din alb negru şi din negru alb. E o chestie de pixeli.

Ideea acestui om este, repet, extraordinară, şi toate realizările sale sunt extraordinare. Din Evenimentul Zilei:
Când ajunge acasă, în apartamentul lui din Bacău, profesorul de 59 de ani pune lecţia pe internet, pe blogul lui, profulonline.blogspot.com. E mulţumit. A ajuns la cursul cu numărul 46. Nu-i aduce niciun ban această îndeletnicire, iar singura lui sursă de venit este mierea. Mama lui, care are 84 de ani, o vinde în borcane la Piaţa Sud, din Bacău.

Sistemul de învăţământ, duşmanul uriaş cu care s-a luat la trântă
Povestea tragi-comică a profesorului începe în 2002, când a avut o revelaţie: învăţământul s-a degradat atât de mult, încât numai filmând cursurile, profesorii şi elevii s-ar responsabiliza şi ar fi interesaţi de carte.

"Slăbiciunea procesului didactic este dezinteresul. Eu am intervenit exact în punctul sensibil", explică profesorul de ce ar trebui filmat actul didactic.
Convins că aceasta este soluţia, şi-a luat camera video şi a început să-şi filmeze orele. Timp de doi ani a înregistrat totul, până când câţiva elevi şi părinţii lor au început să se revolte, mai ales că proful punea înregistrările pe net şi-i făcea de râs pe cei ce n-aveau tragere de inimă spre carte.

"Lăsaţi-o mai uşor cu bişniţa!"
S-au făcut comisii peste comisii, a fost sancţionat şi avertizat să renunţe la filmări, dar profesorul nu se lăsa: îi înregistra până şi pe cei veniţi să-i evalueze orele. În scurt timp, a devenit persona non-grata în şcoală, mai ales că începuse să-i ia în colimator pe colegii slab pregătiţi.
"Lăsaţi-o mai uşor cu bişniţa, puneţi mâna şi învăţaţi lecţiile, că vă faceţi de râs în faţa copiilor. Le citiţi copiilor din manual cu virgulă cu tot!", îi certa profesorul. Nu a durat mult până când, de la colegii de şcoală şi până la profesorii din inspectoratul şcolar, a primit ştampila de nebun şi invitaţia de a merge la psihiatru.
În 2008, când deja nu-l mai înghiţea nimeni, a fost dat afară din învăţământ pe motiv că nu respectă programa. "M-au beştelit peste tot", spune profesorul, amărât şi amuzat totodată de situaţie. De fapt, admite că are o oarecare nebunie. "Adevărul este că să lupţi cu sistemul este o dovadă de nebunie", se încurajează singur. "Eu pot să înţeleg că nimeni nu îşi doreşte această transparenţă, pentru că ar arăta cât sunt de slabi. Nu vreau ca de mâine toate orele să fie filmate, dar să mi se permită mie, într-un proiect pilot, să fac acest lucru la orele mele", este dorinţa lui în cazul în care ar fi reprimit la catedră. Şi mai visează ceva: ca înregistrările de la clasele lui să se transforme într-un manual video, din care să se inspire restul elevilor şi tinerii profesori.

Video-manual pentru Bac
După nenorocirea de la prima sesiune a Bacalaureatului, profesorul s-a dus la Inspectoratul şcolar şi a cerut sprijin pentru a realiza un video-manual pentru cei care dau Bac-ul în a doua sesiune. S-a întors la stupii lui la fel cum a plecat. E prea aprig şi intransigent ca să-l ia cei mari în seamă, aşa că tot în preajma albinelor îşi trăieşte frământările şi-şi varsă amarul.

Bun. Evenimentul Zilei nu-mi place, de aceea îl şi citesc foarte rar. Toată povestea asta are, în viziunea celor de la EvZ, un aer băşcălios: „povestea tragi-comică”, „revelaţie” etc. Să vă fie rușine, omul ăsta NU E NEBUN. Sau da, e nebun, fiindcă a avut curajul să se ia la trântă cu sistemul.

Îl iubesc pe acest om, povestea lui este, într-o oarecare măsură, şi povestea mea. Voi da, poate, altădată, amănunte.

Sistemul educaţional este infestat 110%. Sistemul educaţional este copleşit de corupţie şi mediocritate. Sistemul educaţional nu poate supravieţui, în aceste condiţii. Nu are cum. Elevii învaţă mult mai greu din ceea ce le predă un profesor decât din ceea ce este un profesor. Profesorii trebuie să fie repere morale autentice şi, bineînţeles, profesionişti. Dar, dacă, în anumite condiţii, omul poate evolua profesional şi ştiinţific, pe baza experienţei – experienţa nu înseamnă de a face un lucru greşit de mai multe ori, deşi mulţi asta cred – din punct de vedere moral, lucrurile stau puţin diferit. Corupţii trebuie înlăturaţi definitiv din sistem, încrederea e ca fecioria, se pierde o singură dată.

Vise! Cine îşi poate imagina aşa ceva? Cine îşi poate imagina un învăţământ românesc curăţat de toţi dăunătorii săi? Sunt prea mulţi, mult prea mulţi, extrem de agresivi şi mult prea uniţi. „Corb la corb nu-şi scoate ochii” – de ce corb? Fiindcă e negru, corbul e pasărea întunericului, a beznei.

Nu discut calitatea pedagogică a acestui om, nu asta mă interesează. Mă interesează că acest om a avut curajul să iasă în faţă, să zică: uite, ăsta sunt eu, cu bune, cu rele, ucideţi-mă, dacă doriţi, dar, măcar să ştiţi pe cine ucideţi.

Vă rog să urmăriţi acest filmuleţ până la capăt, e important. Apoi, mergeţi aici şi semnaţi petiţia. E timpul ca învăţământul să iasă la lumină, educaţia e lumină, educaţia nu se poate face în beznă.



Dacă subiectul educaţiei din România nu vă este cu totul indiferent, trebuie să faceţi ceva pentru această idee, trebuie să o daţi mai departe, trebuie să luptaţi pentru scoaterea educaţiei la lumină.

9 comentarii:

  1. Cand eram student am vazut un film Andrei Rubliov de Andrei Tarkovski.Nu am inteles nimic.A fost o adevarata desfatare intelectuala sa revad acest film dupa ce profesorul Mircea Dumitrescu a tinut o prelegere despre acest film la Casa de Cultura a Studentilor Grigore Preoteasa.Credeti ca metoda video este un panaceu universal care poate sa inlocuiasca un profesor?Un profesor nu poate fi inlocuit niciodata cu nimic.Metodele sunt la discretia lui.Unele metode pot sa mearga la o clasa sau un elev altele nu.El decide.Un profesor este ca un chirurg care lucreaza si opereaza cu creierul si gandirea unui copil.El stabileste diagnosticul si metoda de operare.Aici e o adevarata arta.Nu poti sa extrapolezi metoda video.Pe piata circula o gramada de casete video prin care se poate invata limba engleza fara profesor.Ce rezultate au avut?Domnul Ursu am inteles ca a vrut sa impuna cu orice pret o metoda sau o idee pedagogica si metodica.In acest domeniu nu poti patrunde si rezista cu o idee fixa.ce merge la un copil nu merege la altul.Sa fim seriosi?Care sunt rezultatele domnului Ursu.In afara celor 20000-30000 de vizitatori ai site-ului si cateva declaratii tv nu cunosc si lucrez in bransa.Credeti-ma adevaratii profesori de matematica ai tarii sunt altii, cei care obtin rezultate constant bune la clasa, cei care publica din cand in cand in revise de specialitate,cei care anterneza lotul olimpic al Romaniei,care anul acesta au obtinut rezultate foarte bune,cei care sunt romani si antreneaza loturile olimpice ale altor tari.Sunt multe de spus aici.Nu preluati antena 3 pur si simplu si sa-l comparati pe Ursu cu Vanghelie.Comparatia nu se face.Documentati-va.

    RăspundețiȘtergere
  2. Comparatia nu era cu Vanghelie,scuze, era cu Borcea.Domnul Ursu nu trebuia sa accepte sa apara intr-o emisiune cu o astfel de tema.

    RăspundețiȘtergere
  3. @ambrinoc: Evident, nu am descoperit acum apa calda. Am spus eu, cumva: uitati-va la filmele domnului Ursu si veti invata matematica? In primul rand, eu nici nu cred in asa ceva, metodele astea pasivizeaza elevul, matematica e in varful creionului, pot sa ma uit la o mie de ore de filme si pe urma sa fiu tot la fel de habarnist. Lipseste, apoi, interactivitatea, si asta e foarte grav.
    Eu ma refeream la altceva. La cu totul altceva. Casetele sau filmele educationale au importanta si valorea lor. Cand eram eu elev, era emisiunea Telescoala, din cand in cand ma mai uitam. Ma uitam si la Teleenciclopedia, si la altele. Si, mai invatam cate ceva, dar nu, nu era ceva sistematic, nu inlocuia pregatirea scolara obisnuita, era asa, ceva, un "bonus", o completare.
    Eu ma refeream la faptul ca romanii nu (mai) au constiinta. Spuneti-i unui om sa faca ceva, dar explicati-i si ca nu-l veti verifica niciodata. Va face?
    Ei, de asta e nevoie de aceste filme. Pentru clarificarea unor situatii. Si pentru a dobandi experienta, desigur, pentru profesor. Pentru a se putea vedea cum il vad altii.
    Noi ... noi, ministerul, punem camera doar la examen, sa vedem, ce? Sa vedem ca sunt elevii nepregatiti? Asta e scopul, sau cum?
    Astia suntem noi, nu avem constiinta. Ne trezim intr-a douasprezecea ca nu stie elevul tabla inmultirii, si ne intrebam, cum? Cum e posibil? Ei, uite ca e posibil, fiindca nimeni nu l-a verificat, timp de doisprezece ani. De aia se poate. Pentru ca, in timp, s-a format un pact intre profesorul lenes si elevul lenes. Eu (profesor) ma fac ca predau, dar, poate, nici nu vin la scoala (apropo, aveti idee cat de mare e absenteismul, nu al copiilor, ci al dascalilor?), iar, eu (elev) ma fac ca ascult ( de fapt, chiar ascult: muzica in casti). Apoi, tragem linie: eu, profesor, m-am facut ca predau, dar si tu, elev, te-ai facut ca inveti, rezultatul e vreun 6, sau 7, sau 8, nici prea mult, ca bate la ochi, nici prea putin, ca e prea putin. Iar, la sfarsit, rezultatul, si stupefactia partilor. Si, da, concluzia ca "a avut cineva ceva cu noi".

    RăspundețiȘtergere
  4. În condiţiile în care până şi notele elevilor şi studenţilor sunt considerate confidenţiale - cereţi de ex. notele cuiva de la secretariatul unei facultăţi să vedeţi ce vi se răspunde - n-o să se implementeze prea curând un astfel de sistem. Pe care îl consider nepotrivit şi riscant. Un Big Brother al educaţiei naţionale va da naştere nu doar la inhibiţii (reale de data asta: una e să fi filmat pentru supraveghere şi alta pentru distribuire universală) ci şi la tot soiul de montaje care să dovedească cât de proşti sunt atât elevii cât şi profesorii. Profesioniştii de televiziune ştiu că poţi face un montaj din care şi un geniu să pară idiot, şi de fapt nimeni nu va sta să vizioneze milioane de ore de înregistrare ci doar astfel de montaje, făcute cu rea voinţă. Să vedeţi atunci ce s-ar întâmpla cu dl. Ursu.

    Soluţiile noi, netestate, radicale şi care "sună bine" pot să strice mai mult decât repară. De fapt reforma permanentă a ultimilor 20 de ani e plină de asemenea soluţii, şi tocmai asta ne-a adus aici. Cred că sunteţi de acord că sistemul "comunist" mergea mai bine şi că de atunci e din ce în ce mai rău. De ce? Răspunsul la întrebarea asta ar trebui să ne dea şi nişte direcţii în ce priveşte reformele viitoare. Nu modelele societăţii au stricat educaţia: Ceauşescu nu era mai educat decât Băsescu, şi nici Elena de atunci faţă de astea de acum. Nu-s de acord nici cu teoriile conform cărora Internetul ar fi responsabil: mai demult se spunea acelaşi lucru despre televiziune, radio, cinema etc. Schimbările majore au fost făcute în mod destul de discret şi sunt motivate de "centrarea pe elev" şi de ideea unităţii de învăţământ ca o firmă prestatoare de servicii angajată în competiţie pe piaţa liberă, finanţarea fiind condiţionată de numărul de elevi/studenţi.

    Pe vremuri elevul era confruntat cu o serie de examene cu consecinţe serioase până să ajungă student. Avea de dat două trepte de liceu, bacalaureatul şi admiterea în facultate. Cu excepţia bac-ului, acestea erau organizate de instituţia unde vroiai să ajungi nu de aceea din care plecai, iar eşecul era grav. Erau într-adevăr stresante, dar asta e exact ce trebuie! Acum treapta a 2-a nu mai e, prima a fost înlocuită cu o "repartiţie computerizată" fără examen, admiterile în majoritatea universităţilor se fac prin "concurs de dosare" într-un sistem de alegeri multiple unde eşecul nu costă practic nimic. În facultate picarea unui examen de restanţă te costa un an din viaţă, acum un examen se poate da de oricâte ori până la terminarea studiilor şi costă doar bani. Modul de finanţare al învăţământului superior a avut consecinţe şi mai nefaste: acum toţi studenţii trebuie să treacă până la urmă, altfel instituţia e penalizată financiar! Aşa că studenţii de acum sunt foarte puţin stresaţi, ba chiar foarte relaxaţi când vin la examene.

    Bacalaureatul lui Funeriu este într-adevăr un început, dar e puţin, iar restul reformei - noua lege a educaţiei - nu repară nimic ci strică în continuare. Acea lege se bazează exact pe ideile care au nenorocit învăţământul românesc: centrarea pe elev şi şcoala ca SRL, idei pe care le dezvoltă şi aprofundează. De aceea n-am încredere în reforma lui Funeriu, pentru că el habar nu are care e problema de fond şi tratează efectele. Iar dacă nu ştii cum şi de ce s-a ajuns aici ce şanse sunt să rezolvi ceva?

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu am făcut şcoală foarte bine şi fără camere de luat vederea.
    Personal nu sunt de acord cu nicio formă de orwellizare în şcoli - nici cartele de acces şi nici camere de luat vederea - nici pe holuri, nici în curte şi cu atât mai puţin în clase!
    Nu-i destul că unele şcoli au luat aspect de penitenciar? (la cerere vă pun la dispoziţie filmuleţe cu şcoli din România cu gratii multiple şi camere peste tot)
    Eu nu m-aş duce cu plăcere sub nicio formă la o astfel de şcoală plină de camere nici dacă acolo ar preda Einstein, Bertrand Russel şi Richard Dawkins la aceeaşi clasă şi eu să fiu în acea clasă.
    Pur şi simplu ideea de a umple totul cu camere mă repugnă.

    Nu-i rău că şi-a dorit să se ia de coarne cu sistemul însă metoda lui îmi displace.

    RăspundețiȘtergere
  6. @Lucian Valsan: Bravo tie, si bravo si scolii. Dar ce te faci atunci cand lucrurile nu merg deloc bine?
    Scoala e proasta deoarece exista o prapastie intre asteptari si posibilitati.
    Cand te crezi un Einstein, profesorul de asemenea (desi, mai bine ar fi un domn Trandafir), si societatea te vrea, de asemenea, un Einstein, dar tu esti un Mutu (creier de stridie), profesorul un manelist (valoarea mea, valoarea mea), care e rezultatul?
    Ar trebui reinfiintate urgent scolile de meserii, iar intrarea in astfel de scoli sa se faca mult mai devreme.
    Eu cred ca, pana la urma, a invata sau nu e o posibilitate (si o optiune) personala ... la fel ca si "credinta" sau "necredinta"

    RăspundețiȘtergere
  7. eu am terminat liceul in 94 asa ca am prins examenul de admitere in liceu, a fost foarte bine, cine a invatat a intrat cine nu, nu(de exemplu eu am intrat prima cu o medie de 9 si ceva); in toamna s-a mai dat un examen pt restul de locuri ramase la liceele industriale in general, iar cei care au picat si atunci au intrat la profesionale, deci fiecare s-a dus acolo unde a putut face fata cu propriile "puteri", sa zic asa, si nu dupa repartitia computerului
    kitana

    RăspundețiȘtergere
  8. @kitana: da, eu am ceva probleme la scoala si de aia am pledat pentru camere.

    RăspundețiȘtergere
  9. am inteles...
    si tatal meu a fost prof de mate si eu cunosc , sa zic asa, si ce se afla "dincolo de cortina", respectiv catedra
    kitana

    RăspundețiȘtergere