duminică, 24 iulie 2011

Atacurile erau necesare

Aceasta e fost declaraţia seacă a criminalului Anders Behring Breivik, autorul atentatelor de la Oslo. Oribile, dar necesare.

Oricât aş dori să nu-i dau dreptate, nu pot. Atacurile erau, intr-adevăr, necesare. Mai mult decât necesare. De ce?

Toată lumea ştie prince criză grozavă trece omenirea – şi, când zic „omenirea”, mă gândesc, în principal, la ţările „avansate” şi „democratice” din Europa şi America; altfel, de îndată ce ajungem la economiile „emergente” din Asia sau din alte părţi vedem că lucrurile nu stau chiar aşa. Criza e atât de devastatoare încât, până şi cea mai puternică economie a planetei stă să se prăbuşească. Toată lumea se întreabă ce se va întâmpla, oare, în viitoarele zile, cu Statele Unite: vor intra sau nu în incapacitate de plată – ceea ce echivalează cu falimentul – sau vor continua să se supraîndatoreze, conform logicii strâmbe potrivit căreia e foarte uşor să zbori, totul e să te tragi suficient de tare de păr.

Aşa ... şi criza asta cine a făcut-o? Nu, în niciun caz guvernele iresponsabile ale ţărilor occidentale, nu, nu instituţiile plătite de cetăţenii acestor ţări tocmai pentru a evita astfel de derapaje, nu, nu politicile greşite aplicate de conducătorii acestor ţări, şi nici bancherii şi finanţiştii. Atunci, cine?

Eu, nu, pentru că „eu” sunt bun ... oricine aş fi ...

Şi nici cei care seamănă, cât de cât cu mine. Dacă eu sunt bun, atunci şi ei sunt, de asemenea buni. Doar am copilărit împreună, am urmat cursurile aceleiaşi şcoli, cu aceiaşi profesori, împărtăşim aceleaşi valori – care sunt, evident, corecte, etc.

Cei care îmi seamănă mai puţin, pot fi, însă, răi. Cu cât îmi seamănă mai puţin, cu atât sunt mai răi. Eu sunt un om cultivat, ei sunt nişte analfabeţi, eu sunt produsul şi moştenitorul unei mari culturi, ei vin din neant, din grote sau din junglă, sunt nişte sălbatici neevoluaţi şi incapabili de evoluţie.

Experienţa ne arată că oamenii nu învaţă nimic din experienţă. Acum aproape opt decenii, într-un context economic dificil, omenirea a optat pentru totalitarism şi fundamentalist. Că a fost vorba de fascism, comunism, legionarism sau alt –ism, aproape nici nu mai are importanţă. Important este faptul că rezultatul a fost un război devastator, cu zeci de milioane de victime, cu ruinarea economiilor, cu multilarea spirituală a mai multe generaţii etc.

Rezolvarea actualei crize economico-sociale e, deopotrivă, politică si economică. Dar, ea nu poate fi făcută de oamenii care au generat-o. Şi nici utilizând bagajul ideologic care şi-a demonstrat deja limitele.

În toată Europa, nu doar în România, extremismul politic câştigă din ce în ce mai mult teren. În general este vorba de fascism, de extrema dreaptă, dar, cum pricipiul acţiunii şi reacţiunii e valabil nu doar în fizică, nu pot să nu remarc dezvoltarea şi consolidarea extremei stângi, a unui anarho-sindicalism de factură bolşevistă, a unei noi „clase revoluţionare” construită pe două principii fundamentale: „jos” şi „să ni se dea”.

Principiile, echilibrul şi demnitatea, cu care au înţeles alte generaţii să facă politică, sunt astăzi doar un balast netrebuincios. Şi nu, nu e vorba doar de România, Europa „redescoperă”, încet-încet, toate „valorile” care au condus la cel mai mare conflict din istoria omenirii.
 
Confruntaţi cu fel de fel de probleme, cetăţenii europeni sunt, se pare, incapabili, să răspundă acestei evoluţii nefavorabile. Şi ce dacă, de exemplu, Ungaria este condusă, în acest moment, de un guvern fascist şi revizionist? Dacă e cineva deranjat, nu are decât să-şi facă şi el un guvern fascist, dar antimaghiar, şi cu asta basta, ce mare lucru?

Ascensiunea puternică a fascismului la nivelul tuturor ţărilor şi structurilor europene este o realitate care nu mai poate fi negată sau trecută cu vederea. Dar, sunt vremuri excepţionale, şi vremurile excepţionale necesită măsuri excepţionale. Excepţionale, dar corecte. Cum a fost, de exemplu, reducerea cu 25% a salariilor bugetarilor, în România (?!)

„Corectitudinea” politică are un anumit aspect fizic. O chelie precum cea a băsescului este permisă şi recomandată, la fel şi faţa de mandril curentat a funeriului. Poţi să te îmbraci la costum, sau poţi să-ţi pui cizme de cauciuc atunci când mergi la inundaţii – apropo, ce se întâmplă anul acesta cu inundaţiile, că trece sezonul? Dar, în nicio împrejurare nu trebuie să-ţi pui un turban à la bin Laden, că pică al dracu’ de prost. Şi nici claia nespălată a lui Remus Cernea nu dă prea bine.

De data asta, atentatorul nu a fost nici un fanatic purtător de turban, nici un rocker drogat. A fost vorba, aproape, de un cetăţean „model”: născut-crescut într-o ţară extrem de bogată, beneficiind de o educaţie superioară – a absolvit Oslo Handelsgymnasium (Şcoala de comerţ din Oslo), Handelshøyskolen (Şcoala superioară de afaceri din Oslo, cea mai mare de acest tip din Norvegia şi a doua din Europa), a urmat cursurile American InterContinental University etc. – o persoană activă, implicată civic şi politic – a fost membru al Partidului Progresului din Norvegia, a doua forţă politică a ţării, admirator al unor personaje politice „corecte” precum Winston Churchill sau Geert Wilders. Un om cât se poate de onest, dacă e să judecăm după motto-ul său: „un singur om care are credinţă valorează la fel de mult ca o sută de mii care au doar interese” (J.S. Mill). Aşadar, „credincios”, creştin, evident (luteran), blond, ochi albaştri etc. 

Da, un adevărat „cetăţean model”, dar şi un nebun periculos. Wow? Cum, nu numai musulmanii fanatici sunt criminali şi terorişti? Ce revelaţie!

Da, atentatele au fost necesare, din păcate. Au fost necesare, pentru a ne pune în gardă, pe noi, ceilalţi, asupra pericolelor care pândesc, în continuare, asupra ţărilor şi vieţilor noastre. Da, criminalii „noştri”, creştini, nu sunt cu nimic mai breji decât „ai lor”. Da, societatea noastră nu e cu nimic mai evoluată, din punct de vedere cultural sau spiritual, decât jungla Amazoniei, a, că, întâmplător, nivelul de trai e altul, e altceva. Da, Dumnezeul creştin e la fel de rău ca şi Allahul islamic, şi unul şi altul instigă la crimă. Da, Coranul este o porcărie, şi Biblia la fel, de fapt, cea mai mare parte a Coranului a fost copiată din Biblie.
 
Necesar, dar inutil. Fiindcă oamenii nu învaţă niciodată nimic.

6 comentarii:

  1. Foarte bine scris! / Veldig bra skrev!

    RăspundețiȘtergere
  2. Al-Quaida ş-a cam pierdut obiectul muncii.
    Se pare că e suficient să ne lase în pace, că ne rezolvăm singuri.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu mi-as da copiii pe mana unui profesor care crede ca un atac terorist care a dus la moartea a zeci de nevinovati, care putea sa-i fie elevi, "era necesar". Este o postare scandaloasa...

    RăspundețiȘtergere
  4. @Anonim: Reciteste postarea. Omul asta nu spune ca aproba un atac terorist, nici ca ar crede in asa ceva. El explica de ce s-a ajuns aici si care sunt consecintele. Eu cel putin, cred ca am inteles ce a vrut sa spuna. Pentru unii, insa, vad ca textul este mult prea subtil...

    RăspundețiȘtergere
  5. @Liliana Mihai: Da, ar trebui sa pun si poze, probabil. Dar iar se oripileaza pudibonzii.

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu zic sa pui si poze :)) Fii cadru didactic pana la capat si, daca e nevoie, ia-o de la inceput: Ana are mere...

    RăspundețiȘtergere