luni, 15 februarie 2010

Boul şi viţelul – variantă nouă

O vacă normală, ca atâtea alte,
Puţintel cam proastă, dar bună de lapte,
Îşi găsi, vezi Doamne, un bou încălţat,
Îl făcu din vorbe şi-l luă de bărbat.
Boul ăsta mare, de care vă spun,
Avea bani grămadă şi un post cam bun,
Că avea o firmă unde mai ponta,
Şi alţi boi ca dânsul îi reprezenta,
Era, cum s-ar zice, ales de popor,
Şi credea că ştie vitele ce vor:
La teveu să-i vază pe miniştrii boci
Cum îi mint în faţă ca pe dobitoci
Cum că turma creşte şi se-ndestulează
Că locuri de muncă pentru ei crează,
Că sporeşte ţara, câte şi mai câte,
La minciuni o mie, snoave şi gulgute.
Se credea plăvanul mare bou, de soi,
Fiindcă, vezi, tu Doamne, venea din gunoi.
Era mare sculă prin cel parlament,
Se da boul bălţii, mare, insolent.
Şi-avea boul ăsta o progenitură,
Un viţel mai mare, dintr-o legătură
Mai din tinereţe, cu altă plăvană,
Tăuraş de cluburi, faţă diafană,
Un viţel cu fiţe, ce n-ai mai văzut,
Cum pe lume alţii mulţi nu prea mai sunt.
Era mândru tac’su, tot cu cornu-n sus
Şi-l vedea pe fi-su numai bun de uns
Peste-o parohie cu mulţi boi în ea,
Ăl mai bun de gură şi de trăncănea.
Pe viţel atuncea merse să-l înscrie
Pe-un loc, acolo, ca la loterie,
Căci credea bătrânul cum c-ar fi de-ajuns
La câţi bani adus-a, câte porţi a uns,
Să-l vadă, adică, şi pe fi-su, mare
Să aducă ţării marea reformare,
Numa-n Lamborghini să îşi plimbe curu’
Să vrăjească plebea ca un mare guru.
Însă vezi, tu Doamne, s-a ajuns la vot,
Şi atunci viţelu’ o cam luă în bot.
Însă el, ca bou', în loc să-nţeleagă
Cum că turma asta nu-i atât de bleagă,
Ce-a mugit atuncea, bou’ încornorat?
Cum că, vezi tu Doamne, el a câştigat...
A avut dreptate ... Lume-a constatat,
Cât de bou e puştiu’, mare, -adevărat.
Şi de-aceea, iată, chiar şi eu vă spun,
Cât de mare-i bou’, de nimic nu-i bun,
Numai „batman, batman” ştie să mugească,
Dar pe oameni, încă, nu poa-să-i prostească.

Dacă doriţi să revedeţi:

2 comentarii: