Şi, la urma-urmei, dacă tot produc, practic, orice, de la îmbrăcăminte-încălţăminte, la medicamente şi suplimente nutritive, televizoare şi calculatoare, autoturisme, jucării, chiar şi cărţi pentru copii – da, am văzut şi asta, cărţi pentru copii, scrise în limba română, dar produse în China – de ce nu ar produce şi manele? Ce, nu se pot scoate bani şi din manele? Ba, cum să nu? Aşa că, era de aşteptat.
De fapt, eu cred că, în următorii ani, chinezii vor face, pentru noi, cam tot ceea ce nu putem, sau nu vrem, sau suntem prea leneşi, sau prea tâmpiţi ca să facem noi. Şi nu, nu mă refer doar la autostrăzi, sau la produse industriale, ci, mai ales, la finanţe, politică, educaţie, sănătate, şi, de ce nu, apărare naţională. Ei, om trăi şi om vedea.
Până atunci, vă invit să ascultaţi câteva manele chinezeşti.
Bun, nu sunt manele, am glumit. Au o linie melodică puţin diferită, cu vizibile influenţe asiatice, ruseşti şi indiene. Iar fetele nu sunt, propriu-zis, chinezoaice, adică han, sunt uigure, un neam turcic ce trăieşte în provincia Xianjiang – numită, de altfel, şi Turkestanul chinezesc – din nord-vestul Chinei. Şi – părerea mea – arată şi se mişcă mai bine decât manelistele noastre. Aşa că, una peste alta, ceea ce fac fetele astea seamănă, oarecum, dar e peste nivelul manelelor noastre. Eu zic că sunt adevărate artiste, şi ştiţi de ce? V-aţi dat seama în ce limbă e cântată prima melodie? Nu? Nici eu, dar, se pare că e vorba, în mod surprinzător, de mandarină, adică o limbă despre care aveam prejudecata că nu poate fi „acordată” decât cu ritmurile melodice specifice ... dar uite că nu e deloc aşa.
Dar, dacă ar fi cântat în româneşte?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu