luni, 1 februarie 2010

Hagiologie populară. Sfinţii ocrotitori ai Proştilor

N-am să înţeleg niciodată de ce se spune: pentru Proşti şi viaţa-i grea. Vă asigur că nu e adevărat. Nu e deloc adevărat. Şi asta, poate, şi datorită mulţimii sfinţilor protectori. Nu ştiu cum se face, dar minerii, negustorii, turiştii, contabilii, bucătarii, profesorii, fotbaliştii au, toţi, câte unul, doi, cel mult trei, jurnaliştii şi politicienii n-au, de regulă, nici unul, în timp ce Proştii au cu nemiluita. Cu cât eşti mai Prost, cu atât sar mai mulţi sfinţi să te ocrotească. Să-i luăm pe rând.

Sfântu’ Aşteaptă

E întâiul născut al Mamei Proştilor, cea mereu gravidă. Numele său real e altul, dar, cum Mama sa era şi este mereu ocupată cu conceperea şi aducerea pe lume a fraţilor şi surorilor lui, ori de câte ori copilul îi cerea ceva, ea îi răspundea: „Aşteaptă”, şi astfel, acesta i-a rămas numele. Încă de mic, Aşteaptă s-a dovedit a fi un copil foarte cuminte şi mult-iubitor al fraţilor săi Proşti. Nici nu avea cum să fie prea rău, de vreme ce stătea toată ziua într-un scaun cu rotile şi îi curgeau bale din gură. Pentru aceasta, toţi Proştii îl iubeau mult, ca fiind primul dintre ei.

Băiatul ăsta handicapat ascundea, însă, un mare secret, pe care nu îl ştiau decât Fii Mamei sale, adică fraţii săi, Proştii, anume că, de ziua lui, se dădea jos din scaun şi se metamorfoza în ce voia muşchiul lui, după cum solicitau fraţii săi Proşti, şi le îndeplinea pe loc toate dorinţele, toate speranţele, toate visurile.

Când s-a făcut mărişor Sfântu’ Aşteaptă s-a însoţit cu o verişoară dintr-o familie foarte bună, cunoscută sub numele de Sfânta Lene. Au avut, se pare, un singur copil, şi acela adoptat, anume pe Cuviosul Somn.

Spre deosebire de alte neamuri, cel al Proştilor se înmulţeşte într-una, atât datorită prolificităţii deosebite a Mamei, cât şi din cauză că, încuscrindu-se cu alţii, Proştii nu-şi schimbă nici numele, nici năravurile. Deviza lor este: dacă eşti Prost din naştere, Prost esti până mori.

Înmulţindu-se, aşadar, Proştii, şi împânzind Pământul, oricât de mare taumaturg ar fi fost Aşteaptă, nu izbutea nicidecum, într-o singură ziulică din an, să îndeplinească toate dorinţele lor, mai cu seamă că, de la o vreme, pretenţiile deveniseră din ce în ce mai sofisticate, conform zicerii: să te ferească Dumnezeu de ce-şi poate dori Prostul. Şi-atunci, în marea Sa înţelepciune şi bunătate, Dumnezeu a lăsat aşa: Sfântu’ Aşteaptă să fie sărbătorit în fiecare zi de mâine. Şi-aşa a rămas până azi: când cineva spune „de mâine ...” (mă las de nu-ştiu-ce, m-apuc de nu-ştiu-ce, mă fac nu-ştiu-cum etc.) asta înseamnă întotdeauna „la Sfântu’ Aşteaptă”.

Încet-încet, ziua Sfântului Aşteaptă a devenit cea mai mare sărbătoare a oamenilor de pe toate meridianele. Întâmplător sau nu, nu ştiu, dar toate marile sau micile evenimente istorice, începând cu mărirea salariilor profesorilor cu 50% şi încheind cu stârpirea corupţiei în România, au căzut într-o zi de Sfântu’ Aşteaptă.

La omu’ harnic, orice zi-i praznic, spune-o vorbă, dar cu siguranţă e o minciună, scornită chiar de cei harnici, ca să-şi mai facă puţin curaj. Adevărul gol-goluţ e ăsta: cu Proştii la putere, n-ai nicio durere, şi praznic a fost şi ieri, e şi azi, va şi fi mâine şi-n toate zilele asemeni, praznic mare, împărătesc, praznicul lui Sfântu’ Aşteaptă. La anu’, la mulţi ani, şi la Sfântu’ Aşteaptă!

Sfânta Lene

După cum am spus, e soţia Sfântului Aşteaptă. E de neam bun, fiind, din naştere, „cucoană mare”. Fiind aşa mare cucoană, normal ce părinţii n-au avut după cine s-o dea altul decât Sfântu’ Aşteaptă.

Fiind ea cu mare grijă să nu cadă cumva în păcat, nu făcea nimic toată ziua. Din astă cauză, nici trupeştilor desfătări nu s-a dedat, şi astfel nu avu cum să aibă prunci naturali. Bine, mai e şi varianta că Sfântu’ ar fi fost de vină, anume că scârbavnicul mădular nu s-ar fi întărit decât în fiecare zi de mâine ... da’ eu nu pot să ştiu.

Ceea ce se cunoaşte cu certitudine este că Sfânta Lene este ocrotitoarea tuturor Proştilor în probleme legate de protecţia muncii: oase rupte, şale frânte, etc. De aceea, n-ai să vezi niciodată un Prost frângându-şi şalele, chiar dacă ar fi să câştige tot aurul lui Midas.

Sfânta Lene mai este cunoscută ca fiind extrem de înţeleaptă, fiind autoarea unor ziceri mai celebre decât pildele lui Solomon. Sunt convins ce toată lumea ştie despre ce e vorba, dar totuşi nu pot să nu reamintesc câteva dintre ele:

Stai jos, doar nu vrei să cazi!

Ce poţi face astăzi, lasă pe mâine, că poimâine sigur nu mai trebuie.

De muncă n-a murit nimeni, dar nici de lene.

Mi-e nu mi-e frică de muncă, fiindcă ştiu să mă feresc de ea.

Cine-i harnic şi munceşte/ are tot ce vrea / cine-i leneş şi chiuleşte/ are mai ceva (sau: Cine-i harnic şi munceşte/ are ce mânca, / cine-i leneş ci chiuleşte/ are şi ce bea).

Cuviosul Somn

Crescut de Sfântu’ Aşteaptă şi Sfânta Lene, Cuviosul Somn nu avea cum să nu moştenească trăsăturile iluştrilor săi tutori. Deşi a crescut flăcău mare, el nu s-a despărţit niciodată de fusta mamei sale, de acelea, ori de câte ori te întâlneşti cu Lenea, imediat vine şi Somnul.

Cuviosul Somn e recunoscut pentru dumnezeieştile sale daruri, pe care le împarte cu dărnicie tuturor celor care îl cheamă, si anume: tenul frumos, neted şi catifelat, şi creierul tot aşa.

Cuviosul Somn este cel mai mare vindecător cunoscut, el face să dispară şi durerea, şi întristarea, şi boala, si suferinţa, şi tot, inclusiv maşina din parcare, dacă „dormind” ai uitat s-o încui. El dă putere, energie, talent, mai cu seamă Proştilor, de unde şi vorba aia cu mintea odihnită.

După introducerea votului universal, rolul Cuviosului a devenit încă şi mai mare, importanţa unui somn bun al raţiunii înainte şi în ziua alegerilor fiind extrem de cunoscută şi re-cunoscută. Sunt convins că datorăm Cuviosului (re)alegerea marinarului, şi nicidecum flăcării ăleia violete despre care tot fac vorbire tot felul de indivizi.

Sfânta Pulă

Cei din urmă vor fi cei dintâi, spune o vorbă, şi am lăsat la urmă prezentarea acestei Sfinte nu pentru că ar fi, Doamne fereşte, mai puţin importantă decât cei înainte-prezentaţi, ci pentru că, într-adevăr, Sfânta Pulă binemerită din plin atenţia şi veneraţia noastră, a tuturora.

Totuşi, ce pot spune despre Sfânta Pulă? Ce altceva, decât ceea ce ştie deja oricine? Nu există nimic mai cunoscut, mai adulat, mai invocat decât numele Sfintei. Uitaţi-vă cu atenţie la Proştii din jur, nu pot să rostească nici măcar trei sau cinci cuvinte, necum o frază întreagă, fără ca unul din ele să nu fie o invocaţie directă a Sfintei şi a puterilor sale taumaturgice.

Mai mult decât atât, ca o demonstraţie a acestor puteri magice, vă propun următorul exerciţiu simplu. Aşezat comod în fotoliu, închideţi ochii şi gândiţi-vă la o dorinţă, oricare, numai să poată fi formulată în câteva cuvinte simple, de exemplu: „mărire de salariu”, „maşină nouă”, „vacanţă de vis”, sau orice altceva doriţi. Pun pariu că nu vor trece decât câteva secunde şi veţi auzi răspunsul Sfintei. De exemplu, dacă aţi dorit „mărire de salariu”:

- Pula mărire de salariu. Pe criza asta, să fii mulţumit că ai un loc de muncă. Şi-acu’, gata, treci dracu’ la lucru, că n-o să-l mai ai nici pe ăla.


În încheiere, un cântecel de încurajare pentru toţi cititorii acestui post:

2 comentarii: