Regele şi patria: 10 întrebări

Întrebarea nr. 1: Ce este, astăzi, regele?

Răspuns: Regele este o piesă la jocul de şah, aşezată, în momentul iniţial, la stânga nebunului, sau la dreapta, depinde din ce punct de vedere priveşti. Pe tablă, regele e nevolnic, şi de aceea trebuie apărat tot timpul.

 

Întrebarea nr. 2: Ce înseamnă, astăzi, în România, a fi monarhist?

Răspuns: Bună întrebare. A fi, astăzi, monarhist, în România, e cu siguranţă, total diferit de ceea ce însemna acest lucru în secolul al XIX-lea. Şi, evident, e diferit de ceea ce înseamnă a fi monarhist în orice altă ţară. A fi, astăzi, monarhist, în România, este ... ei bine, nici nu are importanţă ceea ce este, este o chestie foarte-foarte chic, ca un fel de iPad 4, dar mult mai deştept. E o chestie pentru oameni cool, pentru youtubizaţi. Toţi oamenii deştepţi e monarhişti, numai Băsescu şi Iliescu nu (oare chiar aşa?) Cine nu e monarhist e naşpa şi expirat.

 

Întrebarea nr. 3: România are nevoie, în acest moment, de un rege?

Răspuns: La prima vedere, România are, în acest moment, un număr suficient de regi şi împăraţi, aşa că unul unul în plus sau în minus nu prea ar schimba prea mult lucrurile. Acest lucru este fals, de fapt România are mare nevoie, în acest moment, de un rege, sau chiar de mai mulţi.

Întrebarea nr. 4: Care este, în acest moment, pentru România, utilitatea unui rege?

Răspuns: Pentru România, în acest moment, utilitatea unui rege este neîndoielnică. Cine să reprezinte, România la tot felul de nunţi, îngropăciuni şi alte bâţâieli? Chiar lăsăm toate chestiile astea în seama Brigittei Sfăt? Dacă o cheamă din nou la mititica? Şi, cine să adreseze „mesaje personalizate” poporului norvegian ori de câte ori un dement mai împuşcă vreo sută dintre ei? Şi, da, cine va mai apărea la showurile noastre de televiziune în momentul în care domnul şi doamna Lis se vor trage mai către casele lor?

Întrebarea nr. 5: De ce toţi monarhiştii sunt, fără excepţie, „credincioşi”? De ce, în rândurile lor nu există nici măcar un ateu, un liber-cugetător, un agnostic?

Răspuns: Raţiunea de a exista a unui monarh, dincolo de paravanul pe care îl poate oferi, prin imunitatea sa perpetuă, pentru felul de matrapazlâcuri, nu este de sorginte omenească, ci „divină”. Monarhul este „unsul lui dumnezeu” pe pământ, prin urmare, dacă existenţa lui Dumnezeu este problematică, prin ce şi-ar mai putea justifica existenţa regele? De asemenea, monarhiştii sunt întotdeauna credincioşi, pentru că, pentru a fi credincios, sunt suficienţi şi doi neuroni, în timp ce facultatea de a gândi logic, pe bază de raţionamente şi dovezi, specifică unora dintre „necredincioşi”, necesită minimim trei.

Întrebarea nr. 6: Ce sloganuri folosesc monarhiştii?

Răspuns: Monarhiştii folosesc sloganuri scurte, pe care să le poată reţine uşor, cum ar fi: „Nihil sine Deo”. Cum existenţa lui „Deo” este extrem de problematică, ceea ce rămâne din sloganul monarhist este, de fapt, „nihil”, cuvânt care descrie perfect structura morală, inteligenţa şi alte capacităţi ale monarhistului comun. Monarhiştii supradotaţi, adică cei care au promovat bacaloriatu’ au şi alte sloganuri nostime, cum ar fi: „un dumnezeu în cer şi un rege drac pe pământ”.

Întrebarea nr. 7: Ce înseamnă „altera pars”?

Răspuns: Pe mine mă   întrebi, sau doreşti să afli ce reprezintă asta pentru un monarhist? Ei bine, pentru un monarhist, asta nu înseamnă nimic, e o noţiune incomprehensibilă, deoarece, după cum am spus, monarhiştii posedă doar doi neuroni, unul pentru noţiuni şi situaţii pozitive, plăcute, şi unul pentru noţiuni negative, iar „altera pars” nu există. De exemplu, deoarece Traian Băsescu a spus ceva rău de Mihai, oricine are şi exprimă convingeri republicane e, în mod obligatoriu, un „pupinbăsist”.

Întrebarea nr. 8: Ce înseamnă „malum in se” şi ce înseamnă „malum prohibitum”?

Răspuns: Ha, ha. Chiar crezi că există vreun monarhist care să priceapă aşa ceva? Mă îndoiesc. Ei bine, pentru mine, monarhia este „malum in se”, iar regele, oricare, e „malum prohibitum”.

Întrebarea nr. 9: Ce deosebire există între rege şi monarhie?

Răspuns: O, este o deosebire fundamentală. Regele este o persoană, monarhia este o instituţie. Regele ca persoană, poate fi simpatic, util sau chiar progresist, monarhia, ca instituţie, este, desigur, perimată, retrogradă şi extrem de nocivă. Pentru marea majoritate a monarhiştilor, însă, nu e nicio deosebire.

Întrebarea nr. 10: Cum a revenit Spania la monarhie? Şi, mai ales, dacă monarhia e un aşa lucru rău în sine, cum au reuşit ţările nordice: Suedia, Norvegia, Olanda etc. să fie atât de dezvoltate, în ciuda faptului că sunt monarhii?

Răspuns: Două întrebări într-una singură ... nu-i rău, să iasă la număr. Aşadar: de la ce a „revenit” Spania la monarhie? De la „republica lui Franco”? Să fim serioşi, nu există nicio ţară în lume care să treacă, în condiţii absolut democratice, şi fără nicio ingerinţă străină, de la republică la monarhie. Vorbim de Spania? Ei bine, Spania nu a fost altceva, înainte de Juan Carlos, decât o dictatură fascistoidă, nicidecum o democraţie funcţională. Apoi: ţările nordice au obţinut câteva succese pe calea dezvoltării economico-sociale în pofida monarhiei, şi nu datorită ei. Regele are, în acele ţări, ca şi în Marea Britanie, de altfel, un rol pur decorativ, ţara este condusă, efectiv, de primul ministru.