Există ceva mai important decât limba română, se numeşte responsabilitate.
Există ceva mai important decât matematica, se numeşte onestitate.
Există ceva mai important decât istoria, se numeşte sârguinţă.
Există ceva mai important decât orice limbă străină, se numeşte cinste.
Există ceva mai important decât fizica, se numeşte răbdare.
Există ceva mai important decât chimia, se numeşte corectitudine.
Există ceva mai important decât biologia, se numeşte optimism.
Există ceva mai important decât geografia, se numeşte organizare.
Din păcate, responsabilitatea, onestitatea, sârguinţa, cinstea, răbdarea, corectitudinea, optimismul, organizarea nu figurează în curriculumul naţional, nici în cel obligatoriu, nici în cel opţional. Din păcate, de multe ori, nici profesorii nu stăpânesc aceste materii. Şi-atunci, cine să le predea?
Dar, poţi promova un examen precum cel de bacalaureat fără responsabilitate? Poate că da, dar nu are nicio valoare. Fără onestitate? Acelaşi lucru. Fără sârguinţă, cinste, răbdare, corectitudine, optimism, organizare? De fiecare dată, acelaşi lucru.
Sunt prea multe materii? E prea mult de învăţat? Putem comasa, oare, totul, într-o singură materie? Da, sigur că da, se numeşte caracter.
Nimic nu a lipsit, de fapt, celor care au eşuat la bacalaureat, cu excepţia unui singur lucru: caracterul. Dar, de unde caracter? De unde se poate. De oriunde, dar, mai ales, din noi înșine.
Dacă nu avem caracter, nu avem nimic. Dacă avem, în schimb, doar caracter, avem, de fapt, tot. Inclusiv bacalaureatul.
E simplu, nu?
De cele mai multe ori, când vrei cu adevărat, poți!
De cele mai multe ori, când vrei cu adevărat, poți!
foarte adevarat, domnule!
RăspundețiȘtergere