În 2006, Parlamentul European si Consiliul UE au adoptat o recomandare cu privire la stabilirea de competenţe-cheie pentru învăţarea de-a lungul întregii vieţi.
În viziunea acestor instituţii europene, competenţele-cheie ar fi : cele lingvistice şi de comunicare, în limba maternă şi în cel puţin alte două limbi internaţionale, cele matematice şi de rezolvare a problemelor, competenţele ştiinţifice şi tehnologice, cele de învăţare (learn to learn), competenţele civice, interpersonale, interculturale şi sociale, cele antreprenoriale, şi cele de exprimare culturală.
Eu cred că au omis-o pe cea mai importantă, şi anume abilitatea/competenţa de procurare a hranei, apei şi a mijloacelor minime de subzistenţă, abilitatea de a supravieţui în condiţii extreme. Fără asta, toate celelalte mi se par apă de ploaie.
Nu, nu intenţionez să plec în deşert, dar e foarte posibil să vină deşertul peste mine. Şi nu ştiu dacă unul obişnuit, sau unul nuclear.
Eu am spus mai de mult că ne paşte ceva. Un război, o revoltă globală, ceva, nu ştiu. Şi asta pentru că actuala organizare, bazată pe circuite financiare în locul celor economice, e nefuncţională. A generat criza, din criză nu se poate ieşi în cadrul aceluiaşi sistem, iar depăşirea, schimbarea sistemului înseamnă război. Asta este.
Şi, se pare că din ce în ce mai mulţi vorbesc despre asta.
Aşa că nu uitaţi: supravieţuirea, înainte de toate. Fiecare e cam pe cont propriu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu