Pentru musulmanii tradiţionalişti, calendarul începe cu data 1 muharram, anul 1, ceea ce corespunde zilei de 15 iunie 622, dată când a avut loc fuga (sau hegira: هجرة ) profetului Muhammad de la Mecca la Yathrib (Medina).
Anul islamic este un an selenar, format din douăsprezece luni, iar fiecare lună are un număr de zile egal cu un ciclu lunar complet. Prin urmare, anul islamic are 354 de zile, adică cu 11-12 mai puține decât anul solar (numit astfel deoarece corespunde unei rotaţii complete a Pământului în jurul Soarelui), folosit acum curent în întreaga lume. Acest lucru face ca sărbătorile islamice să fie în fiecare an cu 11-12 zile mai devreme față de anul precedent.
Există o relaţie relativ simplă între cele două calendare, şi anume: 32 de ani solari = 33 ani islamici.
De-a lungul veacurilor, această relaţie simplă a avut un efect devastator asupra Imperiului Otoman. Concret, din 33 în 33 de ani, apărea un an în plus! Nebugetat!
Grea situaţie pentru preamăritul sultan şi preaînţeleptul vizir, care erau nevoiţi să ia tot felul de măsuri. Probabil nu mai plăteau soldele ienicerilor – tot un fel de reducere a salariilor bugetarilor -, acumulau „arierate”, măreau haraciul, sau „uitau” că l-au luat încă o dată – adică tot un fel de mărire a „fiscalităţii”.
Bun, cum-necum, anul trecea şi lucrurile reintrau în „normal”. Peste exact 33 de ani, în mod cu totul şi cu totul surprinzător, iar apărea un „an fără buget”, şi iarăşi preamăritul sultan şi preaînţeleptul vizir dădeau din colţ în colţ. Fiindcă nimeni, dar absolut nimeni nu îşi amintea şi nu îşi imagina că ar fi posibil să apară un an în plus.
Totuşi, după câteva secole de astfel de întâmplări „ciudate”, la 1676, otomanii au făcut o „mare invenţie”, anume, din patru în patru ani au introdus o lună în plus (martie-bis). Evident, tot o găselniţă financiară, un fel de trimitere a bugetarilor în concediu fără plată.
Între timp, Imperiul Otoman a trecut în istorie, iar Turcia republicană de astăzi foloseşte acelaşi calendar ca toată lumea, cel puţin în administraţie, finanţe etc. Dar, dacă Turcia a cam scăpat, se pare, de problema „anului fără buget” (în paranteză fie spus, turcii nu prea au avut habar de criză, ţara lor înregistrând ritmuri foarte mari de dezvoltare în ultimii ani), nu acelaşi lucru se poate spune despre ţara valahilor, unde preamăritul sultan Beş-escu a băgat ţara în Bok (tc. = căcat) şi a cam lăsat-o fără buget.
Acu’, dacă v-aţi imaginat că 2010 a fost „anul fără buget”, v-aţi înşelat. Sigur v-aţi înşelat! Staţi să-l vedeţi pe 2011!
Până la urmă, cred că tot la hegiră ajungem. Salam aleikum!
Anul islamic este un an selenar, format din douăsprezece luni, iar fiecare lună are un număr de zile egal cu un ciclu lunar complet. Prin urmare, anul islamic are 354 de zile, adică cu 11-12 mai puține decât anul solar (numit astfel deoarece corespunde unei rotaţii complete a Pământului în jurul Soarelui), folosit acum curent în întreaga lume. Acest lucru face ca sărbătorile islamice să fie în fiecare an cu 11-12 zile mai devreme față de anul precedent.
Există o relaţie relativ simplă între cele două calendare, şi anume: 32 de ani solari = 33 ani islamici.
De-a lungul veacurilor, această relaţie simplă a avut un efect devastator asupra Imperiului Otoman. Concret, din 33 în 33 de ani, apărea un an în plus! Nebugetat!
Grea situaţie pentru preamăritul sultan şi preaînţeleptul vizir, care erau nevoiţi să ia tot felul de măsuri. Probabil nu mai plăteau soldele ienicerilor – tot un fel de reducere a salariilor bugetarilor -, acumulau „arierate”, măreau haraciul, sau „uitau” că l-au luat încă o dată – adică tot un fel de mărire a „fiscalităţii”.
Bun, cum-necum, anul trecea şi lucrurile reintrau în „normal”. Peste exact 33 de ani, în mod cu totul şi cu totul surprinzător, iar apărea un „an fără buget”, şi iarăşi preamăritul sultan şi preaînţeleptul vizir dădeau din colţ în colţ. Fiindcă nimeni, dar absolut nimeni nu îşi amintea şi nu îşi imagina că ar fi posibil să apară un an în plus.
Totuşi, după câteva secole de astfel de întâmplări „ciudate”, la 1676, otomanii au făcut o „mare invenţie”, anume, din patru în patru ani au introdus o lună în plus (martie-bis). Evident, tot o găselniţă financiară, un fel de trimitere a bugetarilor în concediu fără plată.
Între timp, Imperiul Otoman a trecut în istorie, iar Turcia republicană de astăzi foloseşte acelaşi calendar ca toată lumea, cel puţin în administraţie, finanţe etc. Dar, dacă Turcia a cam scăpat, se pare, de problema „anului fără buget” (în paranteză fie spus, turcii nu prea au avut habar de criză, ţara lor înregistrând ritmuri foarte mari de dezvoltare în ultimii ani), nu acelaşi lucru se poate spune despre ţara valahilor, unde preamăritul sultan Beş-escu a băgat ţara în Bok (tc. = căcat) şi a cam lăsat-o fără buget.
Acu’, dacă v-aţi imaginat că 2010 a fost „anul fără buget”, v-aţi înşelat. Sigur v-aţi înşelat! Staţi să-l vedeţi pe 2011!
Până la urmă, cred că tot la hegiră ajungem. Salam aleikum!
Tare ! Foarte Tare ! Intamplare povestita de cineva apropiat : prin 1991 toata lumea cu ceva curaj si o bruma de bani pleca in turcia, undeva la intoarcere de acolo un turc intreaba soferul roman daca poate sa ia pana la bucuresti 3 fete. Soferul le-a luat in autocar dar cu mare scandal din cauza femeilor ( turiste ). Discutii : " prostituatele astea sa mearga cu noi ? " Alea erau pline de aur cu bani multi la ele. Un barbat din autocar le spune turistelor : " baaaaaaaa, cand veneau turcii si ne calareau caii, femeile, ne luau copii, aurul... cum era ? " " acum fetele astea au fost in turcia, treaba lor ce au facut dar vin cu aurul in tara " Slabiciune ? Prostie ? Tupeu ? Preacurvie ? Desteptaciune ?
RăspundețiȘtergere