Comuna Gottlob este cunoscută, dacă este cunoscută, aproape exclusiv datorită pepenilor verzi, sau lubeniţelor, cum li se mai zice în dialect local. Lubeniţele de Gottlob sunt, cu siguranţă, cele mai bune, sau printre cele mai bune din ţară, iar producătorii locali se mândresc cu aşa ceva. De altfel, aici se şi organizează şi un festival al lubeniţei.
Pentru cultivatorii de lubeniţă din Gottlob, probabil că nu există o insultă mai gravă decat compararea lubeniţei obţinute de ei cu „bostanul” oltenesc.
Dacă lubeniţa de Gottlob este binecunoscută în tot Banatul, în schimb de „hackerul” de Gottlob nu auzise nimeni nimic, până acum două zile, când nişte mascaţi l-au ridicat, la prima oră a dimineţii, de acasă, iar cazul său a făcut înconjurul României. Din păcate, foarte mulţi dintre cei care au acordat atenţie acestei întâmplări fie habar nu au despre ce este vorba, fie, pur şi simplu, mint. Pe cei care mint îi înţeleg, oarecum. E vorba de persoane din sistem, care încearcă să împace şi capra, şi varza. Nu vor să îngreuneze în niciun fel situaţia băiatului, dar nici nu vor „să se pună rău” cu „generalul”. Şi pe ceilalţi îi înţeleg. E greu să te documentezi înainte de a scrie, e mult mai uşor s-o faci din birou. Dintre toate relatările, cea mai penibilă mi s-a părut cea a ziarului Adevărul (ediţia de Timişoara). Un singur exemplu: pentru a părea mai convingător, autorul articolului l-a ilustrat cu o fotografie a băiatului. Numai că fotografia este preluată de pe un site de socializare, aproape sigur fără băiatului, şi, foarte probabil, chiar şi fără a-l fi informat, şi, evident, sursa nu este precizată. Evident, reporterul respectiv se bazează pe faptul că, după toată păţania, Gabriel Morăraşu, sau Muri, cum îi zic colegii - acesta este numele tânărului – nu va avea disponibilitatea necesară de a se „răfui” şi cu publicaţia menţionată.
În ceea ce mă priveşte, nu văd de ce ar trebui să am reţineri să spun ceea ce cunosc. Au fost voci care au încercat să „îmbunătăţească” substanţial „CV-ul” băiatului. Din punctul meu de vedere, acest lucru este nu doar nenecesar, ci şi dăunător. De ce să minţi cu privire la rezultatele şcolare la învăţătură şi purtare? Oricum, în contextul actualei fapte, acestea nu au niciun fel de relevanţă. Sunt lucruri diferite, nu putem să le conexăm în niciun fel.
De fapt, nu problema faptei „hackerului” este cel mai important subiect, ci reacţia „autorităţilor”. Care „autorităţi”? În primul rând, „generalul” Popescu.
Dacă vă mai amintiţi, pronosticam o prezenţă foarte „activă” a „generalului” Popescu în media. Şi asta din motive de „suculenţă”. Şi nu m-am înşelat! A fost vorba, mai întâi, de demiterea „cu cântec” a directorului de la Ţepeş. Acum e vorba, iată, de cazul „hackerului” de la liceul din Lovrin.
Marin Popescu a ajuns inspector şcolar general al judeţului Timiş exclusiv datorită slugărniciei şi obedienţei sale. Toată lumea ştie acest lucru (în primul rând Popescu însuşi), dar nu oricine e dispus să o spună. A făcut-o, iată, Mariana Eftimie, fosta „generăleasă”, înlăturată de la conducerea IŞJ pentru a face loc lui Popescu, după consumarea episodului Golcea. Eftimie e la fel de pedelistă ca şi Popescu însuşi, şi, în plus, este persoana care mi-a semnat decizia de „eliberare din funcţie”, prin urmare nu cred că m-ar putea acuza cineva de partipris-uri cu această persoană.
Dar nu asta este problema. Pentru că ... astea sunt vremurile. Întreb: fără slugărnicie şi fără obedienţă poate o persoană să ocupe o funcţie exclusiv politică? Hai să ne uităm si la criteriile lui Funeriu ... A, că n-ar trebui ca inspectorul şcolar general să fie numit politic, asta e deja o altă poveste.
Revin: nu slugărnicia e ceea ce deranjează la Popescu, ci prostia. Sau nu, nu prostia, să nu mă acuze cineva că mi-am înjurat „şeful”. Inadecvarea, că sună mai „dulce”. Popescu este inadecvat postului pe care îl ocupă şi funcţiei pe care o deţine.
Înainte de a fi „general”, omul ăsta ar trebui să fie profesor, adică pedagog. Şi este, nu-i asa? E un pedagog care ştie să impună „respect”, un pedagog care îşi disciplinează elevii cu ajutorul mascaţilor.
Într-o ţară în care o hoaţă pe care a văzut-o o lume întreagă este încă în fruntea Camerei Deputaţilor, de la tribuna căreia dă lecţii de morală, un tânăr care şi-a permis să-l înjure pe Zeus e ridicat de-acasă cu mascaţii. Vorbim despre terorism, despre crimă organizată, despre ce vorbim? Nu, vorbim de nişte înjurături. Şi pentru asta a fost săltat Muri? Da, pentru asta.
Ba nu, e vorba de penetrarea sistemului informatic al unei instituţii respectabile etc. Wow! Oare cei care vorbesc despre asta au habar despre ce vorbesc?
Înainte de a vorbi, trebuie să vedem ce s-a întâmplat de fapt. A şters băiatul ăsta vreun fişier important, i-a modificat conţinutul, sau ceva în genul ăsta? Sau a deschis vreun fişier „secret”?! (Da’ de ce ar trebui să aibă un inspectorat şcolar fişiere „secrete”?) Ok, şi dacă nu a făcut niciuna din aceste fapte, ci doar a postat nişte înjurături, care-i problema? Pentru ce a fost ridicat ca ultimul infractor? Doar pentru că Popescu a simţit nevoia să demonstreze că e „ferm”, „putenic”, „hotărât”, sau „bărbat”? Păi, măi Popescule, dacă ai îndoieli din astea, de ce nu iei tu nişte PROSTamol sau PROSTenal ... ai văzut, e uşor să fii bărbat.
Da, situl IŞJ a mai fost spart şi înainte de a fi Popescu „general”. La un moment dat, atacul a fost de aşa natură încât oricine dădea click, era redirectat spre un sit porno. Şi? Şi nimic. Problema a fost rezolvată în câteva ore, câteva ziare au relatat anemic despre această poveste, şi gata. Nu s-a lăsat cu descinderi, cu arestări, cu întemniţări etc.
Cititorii acestui blog îşi mai aduc aminte că că, la un moment dat, am scris câteva articole despre deputatul colegiului meu, Alin Popoviciu. La un moment dat, am cam renunţat. Nu din cauză că personajul ar fi inexpresiv sau că ar face doar lucruri bune şi, normal, acestea sunt mult mai puţin interesante. Dar e prea prost, e mult-mult prea prost, se dă în stambă zilnic la diverse posturi de televiziune, ce să mai scriu şi eu? Dacă ar fi fost doar canalie, da, dar despre proşti nu prea pot să scriu.
Acum, şi Popescu. Cred că nici despre el n-o să mai scriu. Din acelaşi motiv. Vreau să spun, din motiv de inadecvare. Da, e inadecvat se scriu despre el.Voi scrie doar despre „bostanul oltenesc”, că ăsta nu îţi trimite mascaţii la poartă. Sau, poate, cine ştie...? Cum e, dom’ Popescu?
În ceea ce îl priveşte pe băiat, s-ar putea să mai scriu, nu ştiu. După ce voi discuta cu el ... dacă voi discuta.
Pentru cultivatorii de lubeniţă din Gottlob, probabil că nu există o insultă mai gravă decat compararea lubeniţei obţinute de ei cu „bostanul” oltenesc.
Dacă lubeniţa de Gottlob este binecunoscută în tot Banatul, în schimb de „hackerul” de Gottlob nu auzise nimeni nimic, până acum două zile, când nişte mascaţi l-au ridicat, la prima oră a dimineţii, de acasă, iar cazul său a făcut înconjurul României. Din păcate, foarte mulţi dintre cei care au acordat atenţie acestei întâmplări fie habar nu au despre ce este vorba, fie, pur şi simplu, mint. Pe cei care mint îi înţeleg, oarecum. E vorba de persoane din sistem, care încearcă să împace şi capra, şi varza. Nu vor să îngreuneze în niciun fel situaţia băiatului, dar nici nu vor „să se pună rău” cu „generalul”. Şi pe ceilalţi îi înţeleg. E greu să te documentezi înainte de a scrie, e mult mai uşor s-o faci din birou. Dintre toate relatările, cea mai penibilă mi s-a părut cea a ziarului Adevărul (ediţia de Timişoara). Un singur exemplu: pentru a părea mai convingător, autorul articolului l-a ilustrat cu o fotografie a băiatului. Numai că fotografia este preluată de pe un site de socializare, aproape sigur fără băiatului, şi, foarte probabil, chiar şi fără a-l fi informat, şi, evident, sursa nu este precizată. Evident, reporterul respectiv se bazează pe faptul că, după toată păţania, Gabriel Morăraşu, sau Muri, cum îi zic colegii - acesta este numele tânărului – nu va avea disponibilitatea necesară de a se „răfui” şi cu publicaţia menţionată.
În ceea ce mă priveşte, nu văd de ce ar trebui să am reţineri să spun ceea ce cunosc. Au fost voci care au încercat să „îmbunătăţească” substanţial „CV-ul” băiatului. Din punctul meu de vedere, acest lucru este nu doar nenecesar, ci şi dăunător. De ce să minţi cu privire la rezultatele şcolare la învăţătură şi purtare? Oricum, în contextul actualei fapte, acestea nu au niciun fel de relevanţă. Sunt lucruri diferite, nu putem să le conexăm în niciun fel.
De fapt, nu problema faptei „hackerului” este cel mai important subiect, ci reacţia „autorităţilor”. Care „autorităţi”? În primul rând, „generalul” Popescu.
Dacă vă mai amintiţi, pronosticam o prezenţă foarte „activă” a „generalului” Popescu în media. Şi asta din motive de „suculenţă”. Şi nu m-am înşelat! A fost vorba, mai întâi, de demiterea „cu cântec” a directorului de la Ţepeş. Acum e vorba, iată, de cazul „hackerului” de la liceul din Lovrin.
Marin Popescu a ajuns inspector şcolar general al judeţului Timiş exclusiv datorită slugărniciei şi obedienţei sale. Toată lumea ştie acest lucru (în primul rând Popescu însuşi), dar nu oricine e dispus să o spună. A făcut-o, iată, Mariana Eftimie, fosta „generăleasă”, înlăturată de la conducerea IŞJ pentru a face loc lui Popescu, după consumarea episodului Golcea. Eftimie e la fel de pedelistă ca şi Popescu însuşi, şi, în plus, este persoana care mi-a semnat decizia de „eliberare din funcţie”, prin urmare nu cred că m-ar putea acuza cineva de partipris-uri cu această persoană.
Dar nu asta este problema. Pentru că ... astea sunt vremurile. Întreb: fără slugărnicie şi fără obedienţă poate o persoană să ocupe o funcţie exclusiv politică? Hai să ne uităm si la criteriile lui Funeriu ... A, că n-ar trebui ca inspectorul şcolar general să fie numit politic, asta e deja o altă poveste.
Revin: nu slugărnicia e ceea ce deranjează la Popescu, ci prostia. Sau nu, nu prostia, să nu mă acuze cineva că mi-am înjurat „şeful”. Inadecvarea, că sună mai „dulce”. Popescu este inadecvat postului pe care îl ocupă şi funcţiei pe care o deţine.
Înainte de a fi „general”, omul ăsta ar trebui să fie profesor, adică pedagog. Şi este, nu-i asa? E un pedagog care ştie să impună „respect”, un pedagog care îşi disciplinează elevii cu ajutorul mascaţilor.
Într-o ţară în care o hoaţă pe care a văzut-o o lume întreagă este încă în fruntea Camerei Deputaţilor, de la tribuna căreia dă lecţii de morală, un tânăr care şi-a permis să-l înjure pe Zeus e ridicat de-acasă cu mascaţii. Vorbim despre terorism, despre crimă organizată, despre ce vorbim? Nu, vorbim de nişte înjurături. Şi pentru asta a fost săltat Muri? Da, pentru asta.
Ba nu, e vorba de penetrarea sistemului informatic al unei instituţii respectabile etc. Wow! Oare cei care vorbesc despre asta au habar despre ce vorbesc?
Înainte de a vorbi, trebuie să vedem ce s-a întâmplat de fapt. A şters băiatul ăsta vreun fişier important, i-a modificat conţinutul, sau ceva în genul ăsta? Sau a deschis vreun fişier „secret”?! (Da’ de ce ar trebui să aibă un inspectorat şcolar fişiere „secrete”?) Ok, şi dacă nu a făcut niciuna din aceste fapte, ci doar a postat nişte înjurături, care-i problema? Pentru ce a fost ridicat ca ultimul infractor? Doar pentru că Popescu a simţit nevoia să demonstreze că e „ferm”, „putenic”, „hotărât”, sau „bărbat”? Păi, măi Popescule, dacă ai îndoieli din astea, de ce nu iei tu nişte PROSTamol sau PROSTenal ... ai văzut, e uşor să fii bărbat.
Da, situl IŞJ a mai fost spart şi înainte de a fi Popescu „general”. La un moment dat, atacul a fost de aşa natură încât oricine dădea click, era redirectat spre un sit porno. Şi? Şi nimic. Problema a fost rezolvată în câteva ore, câteva ziare au relatat anemic despre această poveste, şi gata. Nu s-a lăsat cu descinderi, cu arestări, cu întemniţări etc.
Cititorii acestui blog îşi mai aduc aminte că că, la un moment dat, am scris câteva articole despre deputatul colegiului meu, Alin Popoviciu. La un moment dat, am cam renunţat. Nu din cauză că personajul ar fi inexpresiv sau că ar face doar lucruri bune şi, normal, acestea sunt mult mai puţin interesante. Dar e prea prost, e mult-mult prea prost, se dă în stambă zilnic la diverse posturi de televiziune, ce să mai scriu şi eu? Dacă ar fi fost doar canalie, da, dar despre proşti nu prea pot să scriu.
Acum, şi Popescu. Cred că nici despre el n-o să mai scriu. Din acelaşi motiv. Vreau să spun, din motiv de inadecvare. Da, e inadecvat se scriu despre el.Voi scrie doar despre „bostanul oltenesc”, că ăsta nu îţi trimite mascaţii la poartă. Sau, poate, cine ştie...? Cum e, dom’ Popescu?
În ceea ce îl priveşte pe băiat, s-ar putea să mai scriu, nu ştiu. După ce voi discuta cu el ... dacă voi discuta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu