Dormiţi liniştiţi

Vă mai aduceţi aminte sloganul FNI, de acum mai bine de un deceniu? Ăla cu „dormi liniştit, FNI lucrează pentru tine”? 

Astăzi ştim cum a lucrat FNI-ul. Milioane de dolari, strânse cu trudă de români şi depuse la FNI în speranţa prostească a îmbogăţirii fără muncă au dispărut în nişte buzunare despre care nici acum nu ştim mare lucru. O fi fost Sorin Ovidiu Vântu, o fi fost (şi) altcineva, nu ştim. Şi, dacă de atâţia ani, poliţia, procuratura, serviciile nu au reuşit să afle mai nimic, sau nu au deconspirat nimic, ce speranţe mai avem de acum încolo?

Ei, cam aşa e şi acum. Fără prea mare tămbălău, preşedintele Băsescu a propus – şi noi stim ce înseamnă, în România, când preşedintele „propune” ceva – a propus, ziceam, nişte modificări constituţionale. Hopa! Păi Constituţia nu e legea 221, aia cu salariile profesorilor, uite legea, nu e legea, plătim, dar numai când avem chef, şi dacă avem chef, da’ mai bine lăsăm pe după 2012, sau 2014, sau, mai bine dă-i în p**** m**** de profesori, ce vor să le dăm şi bani, păi n-avem noi de furat, ce dracu? Nu, Constituţia e chiar legea legilor, e legea fundamentală a oricărui stat, şi orice modificare constituţională ar putea să ne coste scump mai târziu.

Una dintre modificările vizate priveşte averile ilicite. Adică, dacă până acum, în cazul formulării unei astfel de acuzaţii, cel care trebuia să demonstreze caracterul ilicit al dobândirii unei averi era acuzatorul, de-acum încolo, sarcina ar urma să treacă în contul acuzatului.

Cum adică? Adică dacă mie, de exemplu, nu-mi place de ochii nu-ştiu-cui, îl acuz – de ce credeţi? Da, aţi ghicit, de ilicit. Şi-atunci, pune-te şi vino cu chitanţe, cu facturi, cu salariul pe ultimii zece ani sau decât eşti, şi când, în sfârşit, ai reuşit să demonstrezi că eşti curat, zic: stop, nu se poate, e ilicit, doar că a trecut totul pe nevastă-sa, pe fiu-său, sau pe mai ştiu eu cine, are conturi secrete, şi alte bla-blauri, şi-atunci vino cu dovada că nu e aşa, că nu ai niciun cont secret, şi câte şi mai câte.

Hai să fim cinstiţi şi să spunem lucrurile până la capăt: România de astăzi este formată, în proporţie de 90%, mai mult de 90%, din oameni săraci, sau foarte săraci. Asta dacă nu cumva se consideră că a avea un acoperiş deasupra capului şi-un logan în curte e nu-ş ce mare bogăţie. Restul, însă, de 10%, cel mult 10%, sunt bogaţi şi foarte bogaţi. Mai mulţi foarte bogaţi decât doar bogaţi. Şi ăştia, foarte bogaţii, fac şi desfac tot ce mişcă în România. Fără ei nu se pune niciun pai, au relaţii peste tot şi de peste tot încasează comisioane. Au ţara la picioare şi fac exact ce vor ei.

Ei, şi-acum e evident că, între cele două categorii există o ură reciprocă imensă. Şi este evident că niciunul din cei peste 90 sau 95% dintre săraci nu crede o iotă atunci când îi vorbeşti de caracterul licit al averii dobândite de unul dintre cei maximum 10% de „aleşi”. Cum să creadă când el ştie, el vede, el simte că nu e aşa? Cum se simte unul care a făcut o facultate, două, trei, un masterat, un doctorat, toate pe bune, şi trage mâţa de coadă sau, în cel mai fericit caz, râneşte după vreo babă prin Germania, când vede că un analfabet ca Igaş, cu bacul luat la „deplina maturitate”, e stăpân pe tarlaua MAI-ului? Sata ca să dau doar un exemplu.

E clar că, pentru marea majoritate din cei 90-95% dintre aceşti coate-goale, „belirea”, cu sau fără probe, a unui „baştan” din ăia 5-10%, e prilej de mare-mare bucurie. Iar bucuria se poate traduce, până la urmă, (şi) în voturi.

Numai că se cuvine să ne întrebăm, în cazul în care o asemenea aberaţie constituţională ar intra în vigoare, cine ar fi primii „baştani beliţi”? Credeţi, cumva, că printre ei vor fi şi PDLişti de primă mărime, şi chiar apropiaţi de-ai preşedintelui, ca să nu vorbim de preşedintele însuşi? Da, chiar credeţi aşa ceva?

Nu, e clar că o asemenea prevedere constituţională:

1. ar anula, pur şi simplu, dreptul de proprietate, ceea ce, până la urmă, e normal la un partid autentic de dreapta, cum este PDL (?!)

2. ar servi ca un instrument politic de intimidare extraordinar, ceea ce se potriveşte ca o mănuşă caracterului democrat şi anticomunist al PDL (?!)

3. se inspiră din constituţiile regimurilor fasciste şi staliniste, corepunzător aspiraţiilor europene ale PDL(?!)

După cum era, totuşi, de aşteptat, Curtea Constituţională a dat verdict negativ unei asemenea aberaţii. Şi nu un verdict cu 5 la 4, cum ne obişnuise în ultimul timp, ci unul categoric, în unanimitate. Adică până şi cei mai portocalii judecători de la CC simt pericolul acestei propuneri. 

Ei da, dar nu şi Boc, care afirmă cu seninătate că „s-a pierdut o bătălie, dar sper că nu şi războiul” şi „este puţin discutabilă şi ciudată această decizie a CC”. Sigur că da, şi guvernul Boc este, nu puţin, ci mai mult, discutabil si ciudat, dar asta e deja o altă poveste.

V-aţi gândit vreun moment, pedelicilor, că peste vreun an-doi, această lege să se întoarcă împotriva voastră, şi atunci să fie o nevoie reală ca şcolile şi spitalele pe care voi le-aţi închis şi desfiinţat să fie, totuşi valorificate, prin transformarea în centre de detenţie pentru toţi portocaliii care nu-şi vor putea justifica averile? Ia gândiţi-vă ...