Iar am ratat! Şi ce dacă?

Pentru a doua oară, România nu a fost acceptată în Spaţiul Schengen. De data asta, din cauza Olandei.

Măi, să fie!

Zic unii cum că delirul ăsta prezidenţialo-pedelist cu privire la reorganizarea administrativă a ţării de-acolo s-ar trage, că, altfel, ar trebui să explice de ce tot ne canonim să intrăm în Schengen şi nu reuşim. Eu nu cred că e aşa. Pentru că, a susţine aşa ceva e ca şi cum ai spune că preşedintele ar avea nevoie de un motiv ca să abereze. Nu, pentru a abera, preşedintele are nevoie doar de dispoziţia respectivă. Iar dacă n-o are – de dispoziţie vorbesc – se poate rezolva foarte simplu: prietenii ştiu cum.

Da’ să vedem ce-i cu Schengenul. Ei, ce să fie? E o mare prostie, şi un prilej oferit nesimţiţilor ălora de batavi să râdă de noi. Păi cine buricul pământului se mai cred şi ăştia? Vai de capul lor, păi ce, noi ne comparăm cu ei? Olandezii ăştia sunt ... sunt, cum să zic? Ei sunt jos, jos, jos de tot. Nu doar sub noi, sau sub oricare alţii, dar chiar sub nivelul mării! Da, ăsta-i adevărul, şi ăştia ne-arată nouă uşa!

Da’ nu-nţeleg ce ne tot canonim să mai intrăm în Schengenul ăla. Oare chiar aşa de rău am ajuns? Nu, nu ... dacă ar fi după mine, le-aş zice de la obraz: De-acu’, nici să ne rugaţi în genunchi, şi tot nu mai intrăm în Schengenu’ ăsta împuţit. În schimb, facem noi un alt spaţiu, de-o să fremătaţi să intraţi în el, da’ n-o să vă primim noi. N-o să vă primim decât atunci când o să îndepliniţi condiţiile tehnice, da’ şi-atunci, numai dac-o să vrea muşchiul nostru, aşa să ştiţi!

Ce spaţiu? Şi ce condiţii?

Cum ce spaţiu? Spaţiul Cosmic, măi fraţilor. Păi ce, în nemărginirea lui se compară Spaţiul Cosmic cu Spaţiul Schengen? Hă, hă ...!

Şi condiţiile? E ... condiţiile. Uite cum facem, noi nu suntem ai dracu’, sau cusurgii, cum sunteţi voi, că ne-aţi pus nouăsutenouă’şnouă de condiţii, noi am îndeplinit o mie, şi voi aţi zis: „Da’ pe-a o mie una n-ati îndeplinit-o!” „Care o mie una?” „Aia să ne placă de mutra voastră”. Nu, noi nu suntem găinari, noi vă punem două-trei condiţii, acolo, că oricum nu sunteţi în stare să îndepliniţi niciuna. Vreţi să vedeţi? Atunci luaţi aminte:

1. Vreţi în Spaţiul Cosmic, da? Ei, atunci tre’ să fiţi în aer. Cu totul şi cu totul în aer. Economia: în aer. Învăţământul: în aer. Sănătatea: în aer. Poliţia: în aer. Tot, tot, tot, trebuie să fie în aer? E clar?

2. Da’ şi corupţia? Da, şi corupţia. Adică, în problemele de corupţie să fiţi în aer. Cu totul şi cu totul în aer. Iar corupţia să fie, ştiţi voi ... în aer? Nu, nu în aer, ci cosmică! Deci: nu mare, nu foarte mare, nu uriaşă, nu ... Cosmică. Aşa trebuie să fie: cosmică. Cum e la noi, da?

Dar, oare nu-i prea puţin? Aud că grecii ar fi îndeplinit deja condiţiile acestea. Dacă-i aşa, bun venit şi lor! Bun venit în Spaţiul Cosmic!