Îndemn la raţiune

Din 19 milioane de locuitori, câţi are România, 18,4 au drept de vot. Fiindcă au depăşit 18 ani. În orice ţară din lume, chiar şi în cele puternic îmbătrânite, în cele cu spor natural negativ, numărul copiilor şi tinerilor sub 18 ani nu scade sub 25%. Numai în România el e de 4-5%. Cum e posibil aşa ceva? În România nu mai există copii?

E adevărat, în România există din ce în ce mai puţini copii, dar, în niciun caz, 4 sau 5% din totalul populaţiei. Şi atunci, care e misterul?

Nu-i niciun mister. În România sunt vreo 19 milioane de locuitori, asta e adevărat, dar numărul cetăţenilor români e mult mai mare. Cât de mare? Nu ştiu. În 1989, România depăşise 23 de milioane de locuitori, acum nu ştiu, dar cred că nu pot fi mai puţini. Vreo 24 sau 25 de milioane. Numai că diferenţa dintre aceste două numere nu se mai regăseşte pe teritoriul României, ci în străinătate, la muncă. Iar dacă e vorba de muncă, mulţi părinţi şi-au luat copiii cu ei, dar şi mai mulţi i-au lăsat acasă. De copii care au plecat singuri, lăsându-şi părinţii acasă, nu am prea auzit. În concluzie, procentul adulţilor, al persoanelor cu drept de vot, din totalul românilor de peste hotare, trebuie să fie mai mare decât acelaşi procent, din rândul românilor rămaşi acasă. Dacă, per total, există 75% persoane cu drept de vot, iar, peste hotare, acest procent este, în mod justificat, mai mare, undeva pe la 90-95%, rezultă că, în ţară, acesta e pe la 70% ... ca să iasă media.

Bun, şi, până la urmă, care este procentul românilor rămaşi în ţară care au drept de vot?

Da’ de ce „rămaşi în ţară”? Ce, ăia plecaţi nu au drept de vot? Ei nu sunt români, la fel ca noi toţi?

Ba da, sunt, dar, la fel de adevărat este că nu putem conta prea mult pe ei ... cel puţin în ceea ce priveşte votul. Pentru mulţi dintre ei, votul e o adevărată aventură, cea mai apropiată secţie de votare putând fi la câteva sute de kilometri. Şi, nici interesul faţă de situaţia din ţară nu mai e acelaşi ... nu mai vorbesc de informare. Majoritatea covârşitoare a celor din diasporă nu votează, iar acest lucru este cât se poate de normal. Anormală este, însă, condiţionarea unui referendum de atingerea unui cvorum.

Referendumurile nu sunt acelaşi lucru cu alegerile obişnuite, la acestea din urmă fiind chemaţi să alegem între X, Y şi Z. Persoane, partide, nu contează, contează faptul că nu există o opoziţie logică între variante. De obicei, şi Y, şi Z mint. De obicei, şi X, şi Y, şi Z fură. De obicei, nici X, nici Y, nici Z nu sunt de ales. Dar, de mers la vot, mergem, fiindcă nu există cvorum, şi, fiindcă, oricum, unul din ei va ieşi. Şi, ca să nu iasă cel mai rău, mergem şi-l votăm pe celălalt (care, de obicei, se dovedeşte a fi mult mai rău decât ne amăgim ... dar asta e cu totul altă poveste). Ei, aici ar trebui să existe cvorum. Iar dacă nu se atinge cvorumul, alegerile să fie anulate, şi plătite de candidaţi din buzunarul lor. Dacă ar exista o astfel de lege, partidele nu şi-ar mai putea desemna candidaţii penibili pe care şi-i desemnează astăzi, şi pe care îi alegem, exact ca nebunul din reclamă, fiindcă „celălalt era mai rău”. Dar, nimeni – când spun „nimeni” mă refer, fireşte, la clasa politică – nu e interesată să promoveze o astfel de lege a alegerilor. În schimb, impune cvorum la referendum.

Spre deosebire de alegerile propriu-zise, la referendum nu există varianta „nici-nici”, nu poţi spune „nu-l vreau nici pe X, nici pe Y, nici pe Z, fiindcă toţi sunt mincinoşi, hoţi, demagogi etc.”. Nu, trebuie să ai o opinie, nu poţi să spui că nici pe Băsescu nu-l vrei la Cotroceni, dar nici demis nu-l vrei, e absurd, e ori una, ori alta, dar nu amândouă sau niciuna, fiindcă asta e contrar principiului terţului exclus, care este baza oricărei logici, a oricărui raţionament. A, poţi să nu fii interesat, sau să consideri că nu merită efortul ... e cu totul altceva. Practic, a nu vota, în cazul unui referendum, înseamnă, sau ar trebui să însemne transferarea dreptului de a decide celor care votează. E complet imoral să consideri că, prin nevotare, opţiunea ar trebui să fie transferată, automat, uneia din părţi. E imoral, dar nu ilegal, şi din acest motiv, existenţa cvorumului la referendum favorizează clar una din părţi.

Concret, în eventualitatea destul de probabilă în care, în 29 iulie, nu va fi atins cvorumul, dar votul va fi covârşitor împotriva reîntoarcerii lui Băsescu la Cotroceni, se va ajunge la o situaţie paradoxală şi complet antidemocratică, cea în care învingătorul va fi declarat cel care va obţine 10-20% din voturi si nu celălalt, care a obţinut 80-90%! Din punct de vedere moral, reîntoarcerea lui Băsescu la Cotroceni va fi lipsită de orice temei, iar lupta pentru înlăturarea sa va continua, cu accente din ce în ce mai  radicale.

Pentru omul obişnuit, pentru cel care nu şi-a pierdut întru totul uzul raţiunii, pentru cel pentru care mai are o fărâmă de bun simţ, perspectiva declarării drept câştigătoare a taberei zdrobite, de fapt, de votul popular, este pe cât de ilogică, pe atât de imorală. Cu totul altfel stau lucrurile pentru cei dedulciţi la banul public, nemuncit, pentru hoţi, incompetenţi sau ticăloşi, pentru toți cei pe care o orânduire firească a lucrurilor i-ar arunca la periferia societăţii, acolo unde singura condiţie este aceea de a răsufla. Dacă din punct de vedere moral, în mod evident, astfel de persoane nu au nicio problemă, termenul fiindu-le cu desăvârşire străin, din punct de vedere logic-raţional, lucrurile nu stau chiar aşa.

Da, sunt şi idioţi precum acest Hashu pe care nu mi-l pot imagina altfel decât între zăbrele, chinuit de propriile-i viziuni psihedelice şi de balele care i se scurg, direct din creier:

Şi acum hai să-ţi spun de ce ar trebui să-ţi ştergi zâmbetul de pe faţa ta de incult politic, uslinosule. Toate abuzurile anticonstituţionale pe care le-au făcut idolii tăi în ultimele zile au efecte majore în economie. Te bucuri acum, că au ajuns ai tăi la putere. Eşti pensionar militar. Ai ieşit la pensie la 52 de ani , cu 70 de milioane pensie, şi ai fost supărat ca Boc ţi-a lăsat doar 30 de milioane, în condiţiile în care tu nu ai dat vreodată un ban la fondul de pensii? Eşti un asistat social, care face afaceri cu valută, cu fier vechi, cu legume, cu ţigări de contrabandă? Porcii ăia de Boc şi Ungureanu te-au lăsat fără banii de ţigări şi de curve, de care nu ştia nevasta ta, pensionata pe caz de boala, deşi e sănătoasă tun. Eşti un „amărât” de pensionar cu handicap, eşti orb în acte, deşi tu poţi citi ziarul de la 10 metri? Ai dat o şpagă grasă, nu e corect ca au fost ticăloşii ăia de dreapta la putere şi ţi-au tăiat ‘jde milioanele care le luai ca pensie. Eşti un fost miliţian, ai omorât şi tu vreo 10-12 fraieri care demonstrau în stradă în decembrie 1989, ai ajuns general din plutonier, şi porcul de Boc te-a lăsat fără indemnizaţia de loviluţionar.
...
Şi îl urăşti pe Băsescu. Chiorul. A vândut flota. E dictator. E cuplat Udrea. Aşa ţi-au spus ţie Ciutacu, Badea, Gâdea, Stancu, Ursu. (Te-ai băga şi tu la Udrea, dar miroşi urât, pentru că nu-ţi place să te speli.) Toţi atârnătorii şi mincinoşii lui Voiculescu îţi spun asta, deci e adevărat. Nu te întrebi, nici un moment, dacă nu cumva ăia te tratează ca pe un idiot fără discernământ. Nu te întreba. Nu are rost. Asta eşti. Un dobitoc. Un avorton. Un experiment uman eşuat, o epavă pe care nisipul vieţii ar trebui să o înghită rapid, ca să facă loc unei vieţi noi. Un homuncul ţinut în viaţă artificial, cu costuri uriaşe, ca să votezi.
Hai să-ţi spun şi punctul meu de vedere. Eu muncesc, Mult, foarte mult, 12-14 ore pe zi. Statul acesta ticălos îmi ia aproape toţi banii ca să te întreţină pe tine şi pe cei ca tine. Eu nu am timp să demonstrez la Universitate, ac tine, 12 ore pe zi, pentru că trebuie să mă duc la muncă..Pe mine nu mă plăteşte Hrebenciuc. Nu şi-ar permite. Eu poate am doctorat obţinut pe bune, nu copiat, ca idolii tai. Sau măcar am terminat o facultate cu o lucrare de licenţă la care am muncit luni de yile, nu am copiat-o de pe internet. Eu muncesc din greu şi aştept să fiu bine plătit pentru asta. Ies în Piaţa Victoriei de la 7 seara, zi de zi, cu sloganuri deştepte, pe care tu nu le pricepi, şi sper că o să mă audă semenii mei din Europa. Ies pe banii mei, în timpul meu liber, pe care îl sacrific pentru binele general, Inclusiv al tău, retardatule. Pentru că eu gândesc ca un european. Tu eşti încă în evul mediu. Demonstrez 2-3 ore pentru valori reale, ca democraţie, libertate, drept la exprimare, justiţie. Chestiuni de care ţie nu îţi pasă. După care merg acasă. Să am grijă de familie. Şi ca să mă odihnesc, Pentru că mâine o iau de la capăt cu munca. Ca să te hrănesc şi pe tine, inutilule.

Dar, e clar că asemenea indivizi nu au nicio capacitate de a seduce, de a prosti, de a manipula. Ei nu fac altceva decât să umfle, încă şi mai mult, rânza, în cei care s-au predat deja, cu arme şi bagaje, sectei proştilor, a hoţilor şi a profitorilor regimului băsescian, dar nu pot face, nicidecum, un om nehotărât, să se alăture acestei tabere. Pentru că, printre altele, nu e deloc clar de ce un individ de ăsta, cu atâtea calităţi, stă şi hrăneşte inutilii pe care, de fapt, îi urăşte, în timp ce angajatorii occidentali plâng după el!

Şi atunci e nevoie si de ceilalţi, care să exprime în cuvinte aparent logice şi chiar politicoase, incredibilul sofism al câştigării referendumului prin neprezentare.

Este imoral să le ceri oamenilor să participe la o mascaradă, să fie părtaşi la legitimarea unui puci, a unei lovituri de stat, a unui atac împotriva statului de drept şi democraţiei. Referendumul este rezultatul voinţei lor, a puciştilor, a acelora care, aşa cum Comisia Europeană a spus-o deja oficial în raportul MCV, nu respectă separaţia puterilor în stat, încalcă Constituţia şi supremaţia legii. (sursa)

Auzi logică la termopanagiu! Sigur, referendumul, orice referendum e o încălcare gravă a Constituţiei, a statului de drept, a democraţiei. Normal şi firesc e să nu existe niciun fel de referendum ... cu excepţia cazurilor în care acestea servesc intereselor legitime ale Băsescului. Altfel, orice hotărâre, orice decizie trebuie luată de cei care se pricep cu adevărat la aşa ceva.

Participarea la referendum înseamnă, oricum aş vota, că susţin acţiunea lui Ponta şi Antonescu, că accept o procedură nedemocratică, că sunt de acord ca, de acum înainte, preşedintele României să fie demis de fiecare dată când majoritatea parlamentară are altă culoare politică. (..)Eu nu cred că acest scrutin este "corect". (sursa)

Aceeaşi logică strâmbă, consultarea poporului e o „procedură nedemocratică”, fiindcă – nu-i aşa? – esenţa democraţiei constă tocmai în îngrădirea dreptului poporului de a se pronunţa în chestiunile care îl privesc.

Parlamentul trebuie să convingă Poporul că gravitatea faptelor este atât de mare, că peste 9 milioane de români vor fi atât de indignaţi şi agitaţi că vor lăsa tot, masă, casă, televizor, concediu în Grecia, ieşind la vot să-şi exprime poziţia. Dacă nu ies, testul gravitaţii în ochii Poporului nu este trecut. Punct. Indiferent de cum arată distribuţia voturilor exprimate. Fără cvorum, rezultatul final este delegitimarea deciziei Parlamentului şi prin implicaţie, a Parlamentului, în ansamblu. (sursa)

Asta-i prea de tot! Desigur, dacă un om îşi dă, să zicem, foc, în piaţa publică, el are o nemulţumire ... asta nu contestă nimeni. Dar dacă nu îşi dă foc? Ei, dacă nu îşi dă foc, vine deontologu’ Aligică şi zice că omul respectiv nu are nicio nemulţumire ... că, dacă avea trebuia să-şi dea foc, nu? Ei, câţi şi-au dat foc astăzi, în piaţa publică? Unu, doi, zece, o sută, o mie, câţi? Ei, ăştia au o problemă, ăştia nu-l mai suportă pe Băsescu .... pe când ceilalţi ... ceilaţi crapă de bine şi de iubirea pe care i-o poartă marelui încrucişător! Oare nu e destul de clar că, pentru unii, a vota este, dacă nu o imposibilitate, oricum, un lucru destul de greu de realizat. Unii sunt ţintuiţi la pat, alţii îşi pot pierde serviciul dacă fac asta, alţii trebuie să meargă sute de kilometri, alţii nu realizează, pur şi simplu, de ce e nevoie de votul lor ... e normal ca pe toţi ăştia să-i consideri favorabili lui Băsescu?

Aţi observat că partizanii lui Băsescu nu-i scot niciodată în evidenţă calităţile? ... pentru că nu au cum. Ce ar putea spune? Că e un om cinstit – nu este. Că a asigurat condiţiile pentru creşterea economică şi pentru menţinerea veniturilor oamenilor – nu a făcut asta. Că s-a interesat de dezvoltarea sistemului educaţional şi a celui sanitar – nu a făcut-o. Că îşi respectă poporul – nu îl respectă. Că a reformat justiţia – care justiţie, aia care nu a fost capabilă să vadă nici măcar hoţia lui Anastase?

Aţi observat modul în care partizanii lui Băsescu îi acuză pe Ponta şi Antonescu? Ok, sunt de acord, Ponta şi Antonescu nu sunt doar răi, sunt întruchiparea răului, sunt răul absolut, sunt ... sunt ce vor băsiştii să fie, dar ce legătură are asta cu demiterea lui Băsescu? Cu siguranţă, dacă sunt atât de răi, li se va întâmpla şi lor, într-o zi, o chestie nasoală. Cu siguranţă, dacă „antonescianismul” se va dovedi la fel de toxic ca şi băsismul, românii nu vor avea nicio reticenţă în al demite şi pe acesta ... şi pe orice alt preşedinte ... care-i problema? Unii dintre noi am citit „Prostia omenească” ... şi-om vedea ce-om face când ne va cădea drobul de sare.

Aţi observat că partizanii lui Băsescu nu vor să legitimeze „lovitura de stat” a lui Ponta-Antonescu-Voiculescu, dar nu au nicio problemă să legitimeze încălcarea oricărei legi, a oricărui principiu, a oricărei logici, din partea lui Băsescu&comp. Aţi observat că, pentru ei, este mult mai important ca poporului să-i fie luată orice posibilitate de a-şi „deranja”, în vreun fel, preşedintele, chiar atunci, sau mai ales atunci când acesta din urmă îi taie leafa, pensia, îi închide şcoala, spitalul, îi ia, până la urmă, şi zilele? Nu, poporul nu trebuie să aibă dreptul constituţional de a face nimic. Nimic din ceea ce nu îi place preşedintelui. Asta e esenţa democraţiei, nu?

În 29 iulie, toţi românii trebuie să pună punct regimului Băsescu. Din 29 iulie, ar trebui să înceapă lupta cu rămăşiţele. Cu profitorii regimului Băsescu. Cu sugătorii la ţâţa banului public. Cu canaliile care au distrus învăţământul, sănătatea, justiţia. Cu toţi cei care au minţit, au furat, au înşelat, au distrus.

Asta ar trebui. Din păcate, indiferent de rezultatul referendumului, nu cred că putem spera la mai mult decât la nişte înlocuiri „post-pe-post”. Vor pleca, nişte nemernici, şi vor veni alţi nemernici, poate mai puţin experimentaţi, poate mai temători, dar care îşi vor intra destul de repede „în pâine” - asta dacă nu vor fi aceleaşi persoane, că nu-i greu să te speli şi eşti „ca nou”. Şi-atunci, va trebui să o luăm de la capăt, iarăşi şi iarăşi!

Bine-ar fi să fie altfel!

Acum, măcar pe ăsta să-l dăm jos!