Apocalipsa vine pe 30 iulie

Pentru că, în 29 iulie se va întâmpla ceea ce toată lumea ştie că se va întâmpla: va avea loc referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu. Referendum al cărui rezultat e 100% dinainte cunoscut, chiar şi în cazul unei fraude masive.

După cum se ştie, în condiţiile acutizărilor tensiunilor sociale generate de politica falimentară a guvernului Boc, PDL a iniţiat, în 2010, o modificare a Legii referendumului, prin care preşedintele României nu putea fi demis decât în condiţiile în care cel puţin jumătate plus unu din persoanele înscrise în listele electorale permanente s-ar fi prezentat şi ar fi votat în favoarea acestei decizii. Condiţie, evident, greu, dacă nu imposibil de atins, în orice condiţii.

USL a încercat să modifice această lege, propunând o lege a referendumului fără cvorum, aşa cum este, de altfel, logic şi raţional, şi în acord cu reglementările europene. Dar, s-a izbit de decizia CCR, care impune un cvorum de 50% plus unu alegători prezenţi la vot, pentru a valida referendumul. Aparent, e o condiţie bună, fiindcă numai altfel, ar fi existat o oarecare umbră de ilegitimitate, având în vedere existenţa unei majorităţi care nu şi-a exprimat opţiunea. Acest punct de vedere este fals, deoarece a nu-ţi exprima opţiunea e tot o opţiune. În condiţiile impuse de CCR, e limpede că, pentru una din părţi, a sta acasă e mult mai bine decât a vota, ceea ce nu e în regulă. Şi, de asemenea, e limpede că, în aceste condiţii, inversarea opţiunilor de vot nu duce la inversarea rezultatului, ceea ce iarăşi nu e în regulă. Pe lângă asta, USL s-a angajat, în faţa „puterilor garante”, să respecte decizia CCR, ceea ce ar fi, desigur, în regulă, dacă decizia CCR ar fi avut o umbră de logică şi echidistanţă. Dar, nu are.

A, că există prevederi similare şi pentru demiterea primarilor ... sigur că da, avem. Iar rezultatul e că avem, sau am avut nu-ştiu-câţi primari încarceraţi – exemplul cel mai cunoscut este cel al lui Sorin Apostu – dar primari demişi în urma unui referendum local ... nu ştiu. Voi ştiţi?

E limpede, că pentru USL, satisfacerea condiţiei impuse de CCR echivalează, de fapt, cu satisfacerea îndeplinirii condiţiei din legea propusă de PDL, în condiţiile în care acesta din urmă nu are altceva de făcut decât să-şi ţină oameniii acasă. Şi, e la fel de clar că USL nu poate mobiliza 50%+1 votanţi în favoarea demiterii lui Traian Băsescu.

De ce spun asta? În primul rând, ar trebui să observăm că votul este un drept, şi nicidecum o datorie. Desigur, au existat iniţiative în favoarea legiferării obligativităţii votului, dar acestea au fost, din start, supuse eşecului. Nu doar pentru că votul obligatoriu e contrar principiilor drepturilor omului, pe care ţara noastră s-a angajat să le respecte, ci şi pentru că o astfel de lege nu e aplicabilă. Ce facem, de exemplu, cu rezidentul polinezian care nu a votat din n motive, printre care şi acela că, pentru a ajunge la cea mai apropiată secţie de votare ar fi trebuit să străbată, pe proprie cheltuială, sute sau mii de kilometri? Îi retragem cetăţenia română? Nu se poate. Îl amendăm sau îl băgăm la zdup? Nici asta nu se poate. Şi-atunci, ce-i facem? Nimic, nu-i putem face nimic. Iar o lege care nu prevede o sancţiune clară, şi aplicabilă, în cazul neîndeplinirii sale, nu e lege. E recomandare, e ce vreţi, dar nu e lege.

Într-o situaţie mai mult sau mai puţin asemănătoare cu aceea a ipoteticului rezident polinezian sunt, de fapt, milioane de români aflaţi în afara graniţelor ţării. Şi – vorbim de o realitate – mulţi, foarte mulţi dintre ei, păstrează cetăţenia română doar pentru că nu i-a obligat nimeni să renunţe la ea, şi pentru că „nu costă bani”, altfel, fiind rupţi de realitatea românească şi complet dezinteresaţi. Sau, pur şi simplu, insuficient informaţi şi nedoritori să contribuie la realizarea unei situaţii care să afecteze, într-un sens sau altul, milioane de semeni de-ai lor, dar nu pe ei!

Ei nu doresc să voteze şi nu vor vota, dar, de figurat pe listele electorale, figurează, asta este.

Prin urmare, raportată la numărul persoanelor înscrise pe listele electorale permanente, o prezenţă mai mare de 70-75% este iluzorie. (În paranteză fie spus, zilele trecute un sondaj de opinie efectuat într-un mod total neprofesionist indica o intenţie de vot de cca. 80% ... aberant. În mod sigur, cei care au realizat acest sondaj nu au discutat şi cu morţii de pe listele electorale, şi cu cei aflaţi la mii de kilometri depărtare ...).

Ei, dar 70-75% e mai mult, e mult mai mult decât 50%+1! Să iasă aceşti 70-75% din oameni la vot, şi e ok.

Da, numai că acest procent reprezintă numărul maxim de alegători care ar putea fi mobilizaţi, în condiţii extreme. Cu biciul, cu zăhărelul, cu urna băgată sub pernă, cu ce vreţi. Fiindcă, altfel, mai mult de 60-65% din ei nu vor vota.

Ei, dar şi 60-65% e mai mult decât 50%+1! Să iasă la vot măcar aceştia şi e ok.

Da, numai că, din aceştia nu toţi ar vota pentru demiterea lui Traian Băsescu. Nu discut acum de ce nu toţi românii ar vota pentru demitere. Pentru că ... pentru că mai sunt şi Gică-Contra, ce vreţi? Sau pentru că ... pentru că asta este, ce mai tura-vura?

Cam care este raportul de forţe între cei care ar vota pentru demitere şi cei care ar vota împotrivă. Sondajele indică raporturi apropiate de 2:1 (sau 66-67% favorabili demiterii), dar să zicem că nu-i aşa, să zicem că avem un raport de 4:1 (sau 80% favorabili demiterii). Pe o un eşantion de 60-65% din electorat, asta înseamnă 48-52% voturi în favoarea demiterii. 52%? Încă e bine. E bine, da, dar nu uitaţi că acesta e un prag maximal, calculat pe ipoteza unui raport de 4:1 între cei care-l vor demis pe Băsescu, şi cei care nu-l vor. Pe un raport de 2:1, cum indică sondajele, obţinem 40-44% voturi în favoarea demiterii ... insuficient.

În alte cuvinte, pentru demiterea lui Traian Băsescu este nevoie ca un număr, probabil destul de consistent, de susţinători de-ai săi, să se prezinte la vot şi să voteze împotriva demiterii. Ştiu, e paradoxal, dar fără aceşti oameni care să voteze împotriva demiterii, Băsescu nu poate fi demis. Asta e urzeala Curţii Constituţionale, şi în fapt, nu e câtuşi de puţin mai favorabilă adversarilor lui Băsescu decât era legea PDL-ului. Măcar, în aia se stipula clar, era nevoie de atâtea voturi şi nu mai conta ce face cealaltă parte!

Preşedintele suspendat anunţă, însă, că nu vrea să câştige la „masa verde”, adică prin nevalidarea referendumului. E-te fleoşc, trebuie să fii cu adevărat tâmpit să crezi că vrea să piardă „pe bune”. Plus că nu are niciun control asupra alegătorilor săi. E, doar aşa, o chestie ca să se mire proştii şi să exclame, încă o dată, „ce preşedinte corect, şi ce curajos” ... shit. E ... ştiţi vorba aia: „tot ţiganu-şi laudă ciocanu’, şi ţiganca nicovala...” Ce riscă, de fapt, Băsescu, printr-o astfel de declaraţie? A, că o mie sau două mii de susţinători de-ai săi o vor lua de bună şi vor merge să-l voteze? Foarte bine, asta înseamnă că USL nu va mai avea 99% din voturi favorabile, va avea numai 90%. Sau 80%, sau ... nu contează. Atâta timp cât nu se va atinge cvorumul, nu contează ....

Ce se va întâmpla în continuare?

În primul rând, aşa cum e şi firesc (?!), CCR va invalida referendumul. Bun, sunt oameni care cred că acest lucru nu se va întâmpla ... e părerea lor, dar nu cred că e cu putinţă altfel.

Şi mai departe?

E limpede că Băsescu nu se va putea întoarce la Cotroceni aşa, pur şi simplu, aşa, ca şi când ar reveni din concediu. Nu cred că la intrare va fi întâmpinat de Antonescu, care, plin de mândrie, îi va arăta cum a udat florile şi cum a şters praful. Nu cred nimic din toate astea. Mai degrabă mă gândesc la ample manifestaţii de protest, în Bucureşti şi în marile oraşe ale ţării. Spontane, sau mai puţin spontane ... nu mai contează. Şi, cu cât prezenţa la vot va fi mai apropiată de 50%, şi cu cât rezultatul va fi mai zdrobitor în favoarea demiterii, cu atât creşte probabilitatea unor manifestaţii mai intense. Şi, pe bună dreptate, cum să concepi, că, dacă ai fi avut un milion de voturi în minus, iar adversarul două milioane în plus, ai fi câştigat, dar, aşa ai pierdut? Cum?

Şi, de asta cine va fi de vină? Curtea Constituţională ... Brrr ...

Ce-ar putea face Ponta & Antonescu? Habar n-am. Ar putea, cred, să ia act de invalidarea referendumului şi să dea o ordonanţă prin care să convoace un nou referendum, până atunci Traian Băsescu rămânând suspendat. Îmi e greu să mă gândesc ce efecte ar avea o astfel de iniţiativă.

Ar putea, cred, să convoace iarăşi Parlamentul, pentru a-l suspenda din nou pe Băsescu, în temeiul aceloraşi acuzaţii ...

Ar putea ... nu ştiu ce ar mai putea face.

Ştiu, însă, ce ar trebui să facă ... şi nu vor face. De exemplu, Ponta ar trebui să demisioneze imediat ... şi n-o va face. De ce ar trebui să facă acest lucru? Pentru a-i da posibilitatea lui Antonescu să numească un alt premier ... bineînţeles că tot PSD-ist, nu asta-i problema. Problema e credibilitatea lui Ponta ... chestiunea cu plagiatul ... şi nu numai.

Şi ce va mai fi? Ce ar mai putea fi? Ce ar mai putea urma?

Păi ... ce se întâmplă, de obicei, în asemenea cazuri. Instabilitate politică şi economică, mişcări de stradă, greve, prăbuşirea monedei naţionale, fel de fel de monitorizări şi avertismente externe ... banalităţi din astea. Război surd, pe toată linia, între băsişti şi anti-băsişti ... cu câştigător previzibil.

Zilele astea s-a tot vorbit de blitzkrieg. Pentru cei care nu ştiu exact despre ce e vorba, cuvântul se referă la o anumită tactică a armatei germane, în timpul celui de-al doilea război mondial, care i-a permis, iniţial, să obţină victorii extrem de rapide şi spectaculoase. Totul se baza pe viteză şi surpriză, şi astfel a reuşit Germania să îngenuncheze Franţa. Dar, ceea ce a fost valabil cu Franţa, nu s-a mai repetat în cazul Rusiei, iar marea greşeală a armatei germane a fost întreruperea legăturii cu liniile de aprovizionare. Asta a făcut, de fapt, şi USL, a organizat totul foarte-foarte rapid, ignorând câteva elemente, şi acum s-a trezit cu mortu-n braţe. Nu are cum să-l demită pe Băsescu, fiindcă nu a reuşit să modifice corespunzător legea referendumului.

A avut, sau are, USL, un plan B, pentru situaţia în care demiterea lui Băsescu eşuează? Nu ştiu ... rămâne de văzut. Eu nu cred. Din ceea ce văd, nu cred că USL are un plan B. Nu are nici cum să modifice legea electorală, se va merge pe sistemul din 2008, care e, în esenţă, proporţional, ceea ce înseamnă că nu va mai lua 80% din mandate, şi nici măcar 50% - fiindcă nici la votul politic de la locale nu a luat 50%, iar de crescut, nu are cum să crească, ci doar să piardă. Şi tot ce pierde va merge, desigur ... ei, unde va merge? La PDL? Nu ştiu, nu cred ... altundeva. Mai precis ...

Ei, puţintică răbdare ... vorba lu’ nenea Iancu.

Rău cu hoţii ... da’ parcă nici cu proştii n-o scoţi la capăt!