Se spune că odată, de mult, trei oameni se urau de moarte. Atât de mult încât, până la urmă, cei trei au ajuns la concluzia că singura ieşire onorabilă din această situaţie imposibilă era un duel şi, ca urmare, tot ceea ce rămânea de stabilit erau regulile duelului. În cele din urmă, au convenit asupra următoarelor reguli:
1. Duelul se va desfăşura în ziua x. Fiecare din cei trei se va aşeza într-unul din vârfurile unui triunghi echilateral, având asupra sa un pistol cu un singur cartuş.
2. Prin tragere la sorţi se va stabili o ordine în care vor trage.
3. Primul va trage în oricare dintre adversarii săi va dori, apoi, următorul, dacă va fi rămas în viaţă, va face acelaşi lucru.
Exista o singură problemă, anume că doi dintre ei, să zicem A şi B, erau nişte ţintaşi excelenţi, care nu prea puteau să rateze, în condiţiile date, în timp ce al treilea, să zicem, C, era un ţintaş mai degrabă mediocru, care rata loviturile destul de des. Această situaţie era cunoscută de toţi trei şi ar fi putut constitui un motiv destul de serios ca acesta din urmă să nu fie de acord cu ceilalţi. Totuşi, fiind un om de onoare, C a consimţit să se dueleze în aceste condiţii.
În ziua convenită a avut loc duelul, care s-a soldat cu un singur supravieţuitor. Ştiţi care a fost acela?
Pentru a deduce aceasta, să vedem ce s-ar fi putut întâmpla.
Să presupunem că primul care ar fi trebuit să tragă ar fi fost C. Ce ar fi putut face? Dacă ar fi tras şi ar fi nimerit pe oricare dintre ceilalţi doi, cel rămas în viaţă ar fi urmat sa tragă şi, în mod evident,fiind un ţintaş foarte bun, l-ar fi ucis, ceea ce nu ar fi fost o perspectivă tocmai de dorit. În aceste condiţii, e limpede că, dacă C ar fi fost primul, ar fi tras deliberat în aer, iar următorul ar fi tras în celalalt ţintaş bun, deoarece C nu ar mai fi prezentat niciun pericol. Da, dar, în această situaţie, ar fi fost doi supravieţuitori.
Trebuie, asadar, să considerăm că primul a fost unul din cei doi trăgători foarte buni, se zicem A. În cine ar fi putut să tragă? În mod evident, nu în C, deoarece urmând B, acesta l-ar fi ucis. Aşadar, dacă primul ar fi fost A, ar fi tras în mod obligatoriu în B, eliminându-l. A urmat, fireşte, trăgătorul mediocru, care, de data asta nu şi-a mai greşit ţinta, reuşind să fie unicul supravieţuitor al duelului.
Iată, aşadar că, de supravieţuit a supravieţuit cel mai slab dintre cei trei, care, în plus, a fost şi defavorizat de tragerea la sorţi.
În 2009 au avut loc alegeri parlamentare, în urma cărora două partide, mă refer la PSD şi PDL au ieşit aproape la egalitate, pe primele două locuri. La votul popular, a câştigat PSD, dar ca număr de mandate a câştigat PDL. Pe locul 3 a ieşit PNL, la o diferenţă destul de mare de celelalte două partide. Ceea ce a urmat se cunoaşte.
Nu este un secret pentru nimeni că preşedintele este un partizan al votului uninominal „pur”, fără redistribuire. Pentru a ne da seama ce ar putea însemna un astfel de sistem de vot, ajunge să studiem modul în care au fost aleşi presedinţii Consiliilor Judeţene, aleşi, după cum se cunoaşte, după sistemul uninominal: liberalii nu au câştigat nici măcar un post, deşi au avut o pondere însemnată în votul popular.
O asemenea perspectivă este, evident, destul de întunecată pentru liberali, şi cei mai mulţi lideri conştientizează riscul la care sunt expuşi. PDL şi PSD ar putea să cadă uşor la o învoială aupra unui astfel de sistem de vot, care pare ce favorizează cele două partide dominante. Spun pare, deoarece, în cei doi ani şi jumătate care ne despart până la următoarele alegeri, se pot întâmpla foarte multe, şi un rezultat foarte bun al liberalilor în multe oraşe mai şi/sau judeţe ar putea răsturna multe calcule. Rămâne de văzut în ce măsură aceştia se vor putea mobiliza corespunzător, în condiţiile lipsei accesului la resurse materiale.
1. Duelul se va desfăşura în ziua x. Fiecare din cei trei se va aşeza într-unul din vârfurile unui triunghi echilateral, având asupra sa un pistol cu un singur cartuş.
2. Prin tragere la sorţi se va stabili o ordine în care vor trage.
3. Primul va trage în oricare dintre adversarii săi va dori, apoi, următorul, dacă va fi rămas în viaţă, va face acelaşi lucru.
Exista o singură problemă, anume că doi dintre ei, să zicem A şi B, erau nişte ţintaşi excelenţi, care nu prea puteau să rateze, în condiţiile date, în timp ce al treilea, să zicem, C, era un ţintaş mai degrabă mediocru, care rata loviturile destul de des. Această situaţie era cunoscută de toţi trei şi ar fi putut constitui un motiv destul de serios ca acesta din urmă să nu fie de acord cu ceilalţi. Totuşi, fiind un om de onoare, C a consimţit să se dueleze în aceste condiţii.
În ziua convenită a avut loc duelul, care s-a soldat cu un singur supravieţuitor. Ştiţi care a fost acela?
Pentru a deduce aceasta, să vedem ce s-ar fi putut întâmpla.
Să presupunem că primul care ar fi trebuit să tragă ar fi fost C. Ce ar fi putut face? Dacă ar fi tras şi ar fi nimerit pe oricare dintre ceilalţi doi, cel rămas în viaţă ar fi urmat sa tragă şi, în mod evident,fiind un ţintaş foarte bun, l-ar fi ucis, ceea ce nu ar fi fost o perspectivă tocmai de dorit. În aceste condiţii, e limpede că, dacă C ar fi fost primul, ar fi tras deliberat în aer, iar următorul ar fi tras în celalalt ţintaş bun, deoarece C nu ar mai fi prezentat niciun pericol. Da, dar, în această situaţie, ar fi fost doi supravieţuitori.
Trebuie, asadar, să considerăm că primul a fost unul din cei doi trăgători foarte buni, se zicem A. În cine ar fi putut să tragă? În mod evident, nu în C, deoarece urmând B, acesta l-ar fi ucis. Aşadar, dacă primul ar fi fost A, ar fi tras în mod obligatoriu în B, eliminându-l. A urmat, fireşte, trăgătorul mediocru, care, de data asta nu şi-a mai greşit ţinta, reuşind să fie unicul supravieţuitor al duelului.
Iată, aşadar că, de supravieţuit a supravieţuit cel mai slab dintre cei trei, care, în plus, a fost şi defavorizat de tragerea la sorţi.
În 2009 au avut loc alegeri parlamentare, în urma cărora două partide, mă refer la PSD şi PDL au ieşit aproape la egalitate, pe primele două locuri. La votul popular, a câştigat PSD, dar ca număr de mandate a câştigat PDL. Pe locul 3 a ieşit PNL, la o diferenţă destul de mare de celelalte două partide. Ceea ce a urmat se cunoaşte.
Nu este un secret pentru nimeni că preşedintele este un partizan al votului uninominal „pur”, fără redistribuire. Pentru a ne da seama ce ar putea însemna un astfel de sistem de vot, ajunge să studiem modul în care au fost aleşi presedinţii Consiliilor Judeţene, aleşi, după cum se cunoaşte, după sistemul uninominal: liberalii nu au câştigat nici măcar un post, deşi au avut o pondere însemnată în votul popular.
O asemenea perspectivă este, evident, destul de întunecată pentru liberali, şi cei mai mulţi lideri conştientizează riscul la care sunt expuşi. PDL şi PSD ar putea să cadă uşor la o învoială aupra unui astfel de sistem de vot, care pare ce favorizează cele două partide dominante. Spun pare, deoarece, în cei doi ani şi jumătate care ne despart până la următoarele alegeri, se pot întâmpla foarte multe, şi un rezultat foarte bun al liberalilor în multe oraşe mai şi/sau judeţe ar putea răsturna multe calcule. Rămâne de văzut în ce măsură aceştia se vor putea mobiliza corespunzător, în condiţiile lipsei accesului la resurse materiale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu