Într-o lume atât de săracă în certitudini absolute, aceasta este una dintre ele: la un moment dat, Traian Băsescu va ieşi de pe scena politică. Cu puţin noroc, acest moment ar fi putut fi 6 decembrie 2009. Dar, n-a fost să fie ... Nu mă lamentez, nu mă întreb „ce-ar fi fost dacă ...?”, nu, nu fac aceste lucruri, dar îmi pun o întrebare, cred, legitimă: cum arată România după Traian Băsescu?
E important să ne punem această întrebare. E şi mai important să căutăm răspunsuri. E vital să construim un proiect numit ROMÂNIA DUPĂ TRAIAN BĂSESCU.
Acest proiect trebuie să fie unul cât se poate de serios, de concret, de realizabil, de convingător, de dezirabil. România după Traian Băsescu nu poate fi o Românie la voia întâmplării, nu poate fi o Românie în bătaia vântului. Pentru a ne dori această Românie, trebuie se ştim exact ce presupune ea. Trebuie să ştim care vor fi beneficiile, dar care vor fi şi costurile. Trebuie să ştim ce ne aşteaptă.
În prezent, nimeni nu vorbeşte despre asta, şi mă întreb de ce? Toată lumea vorbeşte, în schimb, despre Traian Băsescu. De bine sau de rău. Mai mult de rău. Nu are importanţă, atât timp cât continuăm să ne raportăm la el. Aş vrea să spun: din acest moment, Traian Băsescu nu mai există. Pur şi simplu. Trăiesc într-o Românie după Traian Băsescu. Despre ceea ce nu există nu vorbesc. Nu are niciun rost.
Îmi pot imagina o zi de 2 aprilie, sau orice altă zi, în care un milion de oameni ar spune „NU lui Traian Băsescu”. Îmi pot imagina, nu e nicio problemă. Dar nu îmi pot imagina, nicidecum, o zi în care niciun ziar, nicio televiziune, niciun post de radio, niciun blog nu ar pomeni acest nume. Şi nu l-ar pomeni pentru că, pur şi simplu, nu ar mai exista.
Se cuvine să facem acest efort. Să construim România după Traian Băsescu. La început la nivel conceptual, fireşte. Apoi, în mod real.
Asemeni lui Coelho, cred că, atunci când îmi doresc foarte mult un lucru, întreg Universul complotează cu mine întru realizarea sa. E foarte simplu, dacă, într-adevăr, dorinţa mea este infinită, găsesc forţa, puterea, tăria, inteligenţa de a face şi pe alţii să îşi dorească acelaşi lucru. Şi atunci când mulţi, foarte mulţi oameni îşi doresc acest lucru, el se realizează. E imposibil să fie altfel. Da, dar trebuie să ştiu foarte bine ce îmi doresc. Trebuie să ştiu ce înseamnă România după Traian Băsescu.
Atrag atenţia asupra unei posibile confuzii. Întrebarea este: „Ce este România după Traian Băsescu?”, nu „Ce va fi România după Traian Băsescu?”. E necesar să primim România după Traian Băsescu în mintea şi în acţiunile noastre ACUM, nu mâine, nu peste un an, nu peste un mandat. Acum.
Acest articol se doreşte a fi o leapşă. Pentru început, m-ar interesa părerea lui Lilick.
E important să ne punem această întrebare. E şi mai important să căutăm răspunsuri. E vital să construim un proiect numit ROMÂNIA DUPĂ TRAIAN BĂSESCU.
Acest proiect trebuie să fie unul cât se poate de serios, de concret, de realizabil, de convingător, de dezirabil. România după Traian Băsescu nu poate fi o Românie la voia întâmplării, nu poate fi o Românie în bătaia vântului. Pentru a ne dori această Românie, trebuie se ştim exact ce presupune ea. Trebuie să ştim care vor fi beneficiile, dar care vor fi şi costurile. Trebuie să ştim ce ne aşteaptă.
În prezent, nimeni nu vorbeşte despre asta, şi mă întreb de ce? Toată lumea vorbeşte, în schimb, despre Traian Băsescu. De bine sau de rău. Mai mult de rău. Nu are importanţă, atât timp cât continuăm să ne raportăm la el. Aş vrea să spun: din acest moment, Traian Băsescu nu mai există. Pur şi simplu. Trăiesc într-o Românie după Traian Băsescu. Despre ceea ce nu există nu vorbesc. Nu are niciun rost.
Îmi pot imagina o zi de 2 aprilie, sau orice altă zi, în care un milion de oameni ar spune „NU lui Traian Băsescu”. Îmi pot imagina, nu e nicio problemă. Dar nu îmi pot imagina, nicidecum, o zi în care niciun ziar, nicio televiziune, niciun post de radio, niciun blog nu ar pomeni acest nume. Şi nu l-ar pomeni pentru că, pur şi simplu, nu ar mai exista.
Se cuvine să facem acest efort. Să construim România după Traian Băsescu. La început la nivel conceptual, fireşte. Apoi, în mod real.
Asemeni lui Coelho, cred că, atunci când îmi doresc foarte mult un lucru, întreg Universul complotează cu mine întru realizarea sa. E foarte simplu, dacă, într-adevăr, dorinţa mea este infinită, găsesc forţa, puterea, tăria, inteligenţa de a face şi pe alţii să îşi dorească acelaşi lucru. Şi atunci când mulţi, foarte mulţi oameni îşi doresc acest lucru, el se realizează. E imposibil să fie altfel. Da, dar trebuie să ştiu foarte bine ce îmi doresc. Trebuie să ştiu ce înseamnă România după Traian Băsescu.
Atrag atenţia asupra unei posibile confuzii. Întrebarea este: „Ce este România după Traian Băsescu?”, nu „Ce va fi România după Traian Băsescu?”. E necesar să primim România după Traian Băsescu în mintea şi în acţiunile noastre ACUM, nu mâine, nu peste un an, nu peste un mandat. Acum.
Acest articol se doreşte a fi o leapşă. Pentru început, m-ar interesa părerea lui Lilick.
Nu stiu daca vom apuca sa traim intr-o Romanie fara Basescu. Fara clanul Basescu. Multumesc mult pentru leapsa, chiar e interesanta. O sa ma gandesc. Poate reusesc sa scriu ceva. Daca nu, tot e important sa ne gandim, pentru ca ce ne proiectam acum asta vom avea.
RăspundețiȘtergereRomania dupa Traian Basescu va fi Romania cu Elena Udrea presedinte si Elena Basescu premier. Ha-ha-ha !
RăspundețiȘtergeresal Alex, ti-am raspuns la leapsa:)
RăspundețiȘtergere