duminică, 5 decembrie 2010

Dreptul şi morala, sau de ce dă mereu Boc cu oiştea-n gard

M-am întrebat adesea, cum de a fost posibil ca un premier a cărui pregătire „de bază” este dreptul constituţional, să gireze atâtea acte neconstituţionale. Bine, m-am gândit, o fi făcut omu’ facultatea „pe puncte” – n-ar fi nici primul, nici ultimul -, o fi fost idiot din naştere sau s-o fi tâmpit de la ouăle sparte în capul său chiar de taică-su, mă rog, o fi ceva, nu ştie, nu se pricepe, asta este. Dar, chiar şi aşa, dacă nu ştii, sau nu te duce capul, mai întrebi pe unul, pe altul, că de-aia are o grămadă de consilieri plătiţi pe bani frumoşi. Dar, nu te-arunci, aşa, înainte, ca prostu’ ...

Tot căutând o explicaţie, am aflat-o. Mi-a dat-o Caragiale, în „Bacalaureat”. Poftiţi de citiţi:
— Bunioară, am văzut absurdităţi în şcoalele noastre; am văzut copii cu excelente aptitudini la studii, condamnaţi a sta un an repetenţi, fiindcă n-au avut notă suficientă la muzică sau la gimnastică... înţelegi bine că un an de întârziere, pentru inaptitudine la muzică sau la gimnastică!... Dar asta, trebuie să convii şi dumneata, e tot aşa de absurd ca şi când ai împiedica pe un tânăr dispus să înveţe Dreptul, să piarză un an, fiindcă nu e tare la Morală... Ce are a face Morala cu cariera de avocat, pe care vrea tânărul să o îmbrăţişeze?... Ba nu, spune d-ta!

Chiar aşa, ce legătură să fie între morală şi drept? Sau între morală şi politică? Niciuna, evident. Acu’ aţi priceput de ce, în cazul unei legi precum cea a educaţiei, a fost posibil să fie respinsă pe considerentul că o asemenea lege nu poate fi promovată prin asumarea răspunderii, şi nu o dată, ci de două ori, şi totuşi, după toate acestea, premierul să declare că „merge înainte cu asumarea”.

Asta-i cu morala. La PDL e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire. Şi unde nu e morală ... vedem şi noi ce rămâne.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu