Primiţi cu batjocura?

Ca întotdeauna în această perioadă a anului, televiziunile au o groază de emisiuni despre „bunătate”.

Mie unul, lucrurile astea îmi fac greaţă.

M-am săturat de toate cazurile astea sociale, de toate „binefacerile” astea făcute ca să creeze „emoţii” şi să crească ratingul. Văd, de exemplu, cum nu-ştiu-ce persoană sau fundaţie face cadouri unor bătrâni nenorociţi: câteva resturi de mâncare, ca să se cheme că au avut şi ei sărbători. Minunat! Extraordinar! Fantastic! Dar, vorba lui Tănase: „şi cu asta ce-am făcut”? Am înseninat o zi a unui bătrân, a unui semen al nostru. Oare? Dumneavoastră cum vă simţiţi când primiţi pomană? Repet: pomană, nu cadouri.

CONSTANTIN TANASE - CU ASTA CE-AM FACUT ?!!!



Ok. Să zicem că am salvat o zi, două, o săptămână, din viaţa acelui om. Şi apoi? Apoi îl lăsăm de izbelişte, până la următoarele sărbători. Sau, până la alegeri. Sau, pân-o sta vântul.

Bine. Dar, cum a ajuns persoana respectivă în această situaţie? Dacă a avut un accident, e vorba de o situaţie punctuală, care trebuie rezolvată punctual. Dar, dacă este vorba, să zicem, de o persoană care a muncit o viaţă întreagă, şi a cotizat la sistemul naţional de pensii? A fost părăsită, să zicem, de copii. Asta e, se mai întâmplă. A fost păcălită de nu-ştiu-ce escroci imobiliari şi a pierdut locuinţa. Ok, dar nici aşa nu înţeleg de ce trebuie să fie umilită cu doi cozonaci şi un cârnat. Mai degrabă, cineva ar trebui să răspundă la întrebarea: unde sunt banii? Banii pe care această persoană i-a dat statului, timp de o viaţă.

Da, cineva ar trebui să răspundă. Pentru că nimeni nu are, de fapt, nevoie, de pomeni, ci de oportunităţi și de justiție. Iar dacă acestea din urmă lipsesc, cineva ar trebui să răspundă.