Până acum vreo două săptămâni, habar n-am avut că, în Parlamentul României există un senator pe nume Vasile Nistor. Şi totuşi, omul este unul dintre veteranii politicii româneşti. Prima oară a fost ales deputat în 1990, şi trebuie că o fi avut ceva realizări, de vreme ce a fost reales în 1992, 1996, 2000 şi 2008. Îmi cer scuze, dar eu unul n-am auzit de niciuna dintre aceste realizări. Dar, cei care l-au votat vor ştiind ceva.
Nu cu mult timp în urmă, conştiinţa civică a domnului senator Nistor, despre care, a început să dea semne de viaţă. Lucru de mirare după două decenii în care nu doar respectiva conştiinţă, ci şi proprietarul ei, nu au oferit prea multe dovezi de existenţă. Dar, asta este, răbufnirile astea de conştiinţă sunt, de multe ori, asemeni celor ale vulcanilor: după sute de ani de tăcere, se mai trezeşte câte unul să mai arunce o petardă sau o perdea de fum, dar fără niciun efect notabil. Cam asta a fost şi cu senatorul Nistor.
Înţelegând, aşadar, că, prin politica pe care a făcut-o, în calitate de senator PDL, a făcut mult rău poporului, oamenilor pe care s-a angajat să-i reprezinte, domnul senator s-a hotărâr să demisioneze, şi a şi făcut acest lucru pe 21 martie. O, nu, nu din funcţia de senator, cum probabil ar fi fost normal şi firesc într-o astfel de împrejurare, ci doar din PDL. Bun şi-aşa.
Două zile mai târziu, domnul Nistor s-a înscris în PC-ul domnului Voiculescu. Să zicem că şi asta e ok.
Peste o săptămână, însă, Nistor era „uns” preşedinte executiv la PC. Adică numărul 2 în partid şi, mai mult ca sigur, pe o poziţie eligibilă pentru alegerile din 2012. Fireşte, domnul Nistor a fost ales „democratic” în această funcţie, prin voturile a aproape 6000 de membri ai partidului – era să zic „delegaţi”, dar, cu siguranţă nu e vorba de aşa ceva. De unde 6000 de delegaţi, nu sunt foarte convins că PC are 6000 de membri, nu de delegaţi – dar asta e altă poveste. Nu procedura mă intrigă, ci criteriile. A, da, era să uit: domnul Vasile Nistor a candidat singur pentru această funcţie.
Sunt oarecum surprins de lipsa de reacţie a foştilor colegi din PDL ai domnului Nistor. Nişte dosare, ceva, ameninţări cu puşcăria, ceva afaceri dubioase ... nimic. Mai că-mi vine să cred că personajul e într-o vacanţă în PC. Sau, poate în misiune.
Ca să nu mai spun că sunt consternat, de-a dreptul, de lipsa de reacţie a colegilor de alianţă. Pentru că mie unul mi se pare absolut normal ca PNL şi PSD să condiţioneze continuarea colaborării politice cu PC de înlăturarea senatorului Nistor din funcţia politică pe care o ocupă. Să fie simplu membru de partid, da, e ok. Dar, acum, alegerea sa într-o funcţie atât de înaltă într-un partid membru al USL e o piatră de moară de piciorul alianţei. De ce?
Fiindcă, în această ţară, sunt milioane de oameni care au suferit şi suferă în urma legilor votate de indivizi ca Nistor. Legile austerităţii, legea pensiilor, legea salarizării, codul muncii, legea educaţiei etc., sunt legi aberante, votate de majoritatea creată în jurul PDL. Sau, mă rog, sunt legi asumate de guvernul Boc şi confirmate de această majoritate, inclusiv prin aberanta procedură a „legării de scaun”. Eu sunt unul dintre aceşti oameni. Şi dorinţa mea este aceea ca toţi cei care au permis, prin votul, sau prin atitudinea lor, ca aceste legi să fie adoptate, să nu beneficieze de votul meu! E votul meu, îl dau cui vreau, dar celor care au dat şi au aplicat aceste măsuri aberante, nu. NU!
Şi-acum ce să fac, domnilor Ponta şi Antonescu? Ce să fac cu votul meu la parlamentarele de anul viitor? Să-l dau USL-ului, ştiind că, prin aceasta nu fac altceva decât să votez o lipitoare ca Nistor? Asta să fac? De ce să nu-l dau lui Cozmâncă, lui Vadim sau lui Diaconescu? De ce? Cu ce sunteţi voi mai cinstiţi, mai corecţi, mai oneşti?
În 2012, ca de fiecare dată până acum, diferenţa nu va fi făcută de programe şi ideologii! Când au contat programele şi ideologiile? Mai întâi ideologiile: cine se pricepe la aşa ceva? Cine votează ideologic? Vot ideologic, în România? Să fim serioşi, nu există aşa ceva? Ce ideologie are PDL? Dar UDMR? Apoi, programele. De fiecare dată, fiecare a promis ce-a vrut. Şi, s-a ţinut cineva de promisiune? Cine, când? S-a ajuns până acolo încât nu doar promisiunile să fie ignorate, ci şi legile sau hotărârile judecătoreşti definitive şi executorii.
Într-o astfel de situaţie, când ideologiile şi programele nu contează, diferenţa e făcută fie de resursele materiale şi logistice, fie de organizare, fie de calitatea oamenilor. În ceea ce priveşte resursele, PDL nu se compară cu USL. Şi nu vorbesc de fraudare! În ceea ce priveşte organizarea, USL visează! Nu ştiu ce visează, dar, în teritoriu, organizaţiile sunt varză! Am informaţii, nu una, o grămadă, cum că uniunea nu funcţionează, pur şi simplu, în diverse structuri. Ceea ce se întâmplă la Bucureşti este important, dar şi ceea ce se întâmplă în teritoriu. Ca populaţie, şi, implicit, ca potenţial de vot, capitala reprezintă 10%. Hai, 15%. Asta fără să socotim că bucureştenii nu prea ies la vot. Restul de 85% îl reprezintă provincia. Acolo se va decide, de fapt, soarta ţării.
Ce se va rezolva, până în 2012, în privinţa organizării? Nu ştiu, şi îmi e greu să fac estimări. Dar, eu cred că USL trebuie să puncteze decisiv la ultimul capitol. Dar nu cu indivizi recrutaţi de la PDL, PUNR sau UDMR! Nu, nu, nu, de o mie de ori nu!
Dacă USL nu înţelege lucrul ăsta, atunci ar fi bine să se pregătească încă de pe acum de opoziţie. Nu pentru încă patru ani de opoziţie, ci pentru mult mai mulţi. Pentru o opoziţie perpetuă, sau cel puţin până la schimbarea totală a garniturii actuale. Fiindcă, dacă în 2012, USL nu va scoate ţara din mâinile PDL, eu unul nu-i voi ierta niciodată!
O ţară este normală atâta timp cât lucrurile şi acţiunile au consecinţe. Într-o ţară normală nu este posibil să votezi anumite legi şi apoi să câştigi alegerile cu echipa care s-a opus acelor legi. Nu am nimic cu Vasile Nistor şi cu alţii ca el. Cred că oamenii evoluează, iar asta îi face să-şi evalueze diferit, în timp, ideile şi acţiunile trecute. Răzgândirea, atunci când este autentică, este un proces îndelungat şi dureros. Nu poţi, pur şi simplu, să ieşi în faţa oamenilor şi să spui: tot ceea ce am făcut până ieri a fost o prostie, un lucru rău, dar de-acum voi face numai lucruri bune. Nu ai credibilitate, nu ai decenţă. Şi, fără credibilitate, şi fără decenţă, orice proiect e sortit eşecului. Inclusiv proiectul USL.
Sper să nu fie aşa.
P.S.: Dacă nu ştiţi cum arată oranjgutanul pe dinafară, îl puteţi vedea aici într-un filmuleţ de campanie. Nu, nu spune niciun cuvânt, nu o face, de altfel, nici în parlament, aşa că ...
O postare interesantă am găsit la liberalul de stânga.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu