Ei, să nu-mi spuneţi că nu ştiţi cine e Paleologu. Hai, bre, chiar aşa de uşor se poate aşterne praful uitării peste activitatea unui ministru remarcabil, fie el şi al inculturii? Sau, poate l-o fi eclipsat Hunor? Da, e tălâmbul care se minuna, privind la Woodrea, de ce miniştri frumoşi avea PDL-ul – ăia de la PSD fiind nasoi cu toţii. Ete şi-o biografie, ca să ştiţi despre cine vorbim.
Bun, să vă spun cum a fost. Mai întâi a apărut Boc-cel-viteaz cu moţiunea „România dreaptă, România puternică”. Şi-a-nceput să vorbească. Ce, nu ştiu, boccisme de-ale lui. Când, ca o boare, da’ nu era boare, era rumoare, pedeliştii de prin ultimele rânduri au început să şuşotească: „Bă, tu eşti cu ăştia, cu drepţii?” „Puşchea pe limbă, sarsailă, cum să fiu cu drepţii? Ştii vorba aia: drepţii cu drepţii, vii cu viile. Oi merge şi eu acolo, dar nu chiar acum.”
Da, era clar că puţini, prea puţini erau cei dispuşi să-l urmeze pe Boc-ciu în aventura sa sinucigaşă. Toţi aşteptau, cu sufletul la gură, prestaţia următorului candidat, a vameşului cu lătrat de buldog. Şi o moţiune constructivă, „populară”, ceva de genul „România vameşilor” sau „Cum să ne căpătuim în 3 paşi”. Ei, ţi-ai găsit. Moţiunea lui Blaga se intitula: „O Românie dreaptă, o Românie europeană”. „’R-ar ei ai dracu’, cu drepţii lor cu tot”, şuşotea indignat o pedelepră din ultimele rânduri. „Tocmai când voiam s-o trimit pe fie-mea la studii la Hollywood şi să-i dau o regie lu’ fiu-meu, se găsesc ăştia să-mi vorbească de lumea drepţilor, de smirnă, tămâie şi încă zece ani de criză” „Dă-i, mă dracu’, doamne iartă-mă că sunt, acum, în postu’ mare” răspunse un alt pedelist, fost, actual şi viitor miliardar de carton. „Hă, hă, tu de la revoluţie-ncoace eşti tot în posturi mari, pezevenghiule” râse un tânăr cam năbădăios şi cam mândru că are nevastă fotomodelă şi nume care începe cu „Bou”. „Las’, bă, că nici ţie nu-ţi merge rău”, ripostă seniorul, puţin şucărit.
Când a urcat Paleologu la tribună şi a anunţat titlul moţiunii sale: „Privind spre viitor”, toţi au înmărmurit. „Ce p*** mea-i asta”, se văicări un distins senator. „Mie mi s-a spus că ăsta o să ne spună nişte glume, dar văd că nu e nimic de râs. Nu e fun-deloc”, îi dădu dreptate colegul său de la cameră. Dar, tânărul candidat ştia ce are de făcut. Ştia că, de cele mai multe ori, o imagine bună face mai mult decât o mie de cuvinte. Nu, Paleologu nu a spus niciun cuvânt, nici măcar nu a râgâit în stilul mentorului de la TreiCoceni, nu a lătrat precum Blaga, nu s-a băsit precum Boc, nu, nu, nimic din toate astea. Paleologu a arătat doar o poză. O poză în care se poate vedea clar viitorul. Viitorul lui Paleologu, cel al PDL, cel al patriei. Un viitor minunat, cu oportunităţi uriaşe. Şi, undeva, acolo, mai în spate, e şi Schengenul, îl vedeţi?
Aşa a câştigat Paleologu.
=))))) . Atât.
RăspundețiȘtergere