Două tipuri de creştini

Există două tipuri de handicapaţi: fizic şi mental. Pentru a se deplasa, şi pentru a exista, pur şi simplu, cei dintâi au nevoie de o cârjă. De o cârjă de lemn. Ceilalţi au nevoie tot de o cârjă, dar, de data asta, de una „spirituală”, căreia-i zic Dumnezeu.

Prima categorie de creştini e reprezentată de aceştia: acei oameni care nu pot trăi fără o cârjă spirituală. Sunt atât de proşti încât nu ştiu nimic. Nici măcar asta nu ştiu: că nu ştiu. Sunt acei idioţi care nu ştiu dacă Biblia a fost scrisă de Eminescu sau de Arghezi, şi nici nu deosebesc Paştele de Crăciun. Că şi la Paşti, şi la Crăciun se bea şi se mănâncă. Mai ales se bea. Dar, sunt credincioşi. Au auzit de Dumnezeu şi cred în el. Şi în Isus, şi în Fecioara Maria, şi în toţi sfinţii. Şi ... fac şi ei ce face toată lumea. Dacă lumea zice: „Hristos a-nviat”, zic şi ei: „Hristos a-nviat”, dacă lumea zice: „Pupă-mă-n cur”, „Pupă-mă-n cur” zic şi ei. E simplu: vrea unu’ să-ţi dea un un colac sau un pahar de vin, da’ vrea să-i zici nu-ştiu-ce, îi zici sau nu? Da’ cum să nu-i zici? Nu-i aşa?

Dar nu, nu toţi creştinii sunt smintiţi, nu toţi creştinii sunt lumpeni. Nu, sunt şi din ăia cu niţică şcoală, ceva mai spilcuiţi, mai spălaţi, mă rog, nu chiar ca baba lui Ţuţea. Aştia sunt şmecherii, mişeii. Ei mai ştiu câte ceva. Ştiu, de exemplu, că în legătură cu învierea nu e totul în regulă. Nu prea sunt dovezi, şi alea care sunt sunt subţiri rău de tot. Păi, ce, dacă văd un mormânt gol, se cheamă că a-nviat răposatu’? Şi alte dovezi nu prea mai sunt. Că au zis unii una, si alţii alta? Hai să fim serioşi? Că dreptcredinciosul popor român – şi nu numai român - de pretutindeni se salută cu „Hristos a înviat”? Haida-de, ce dovadă e asta? Să fim serioşi ... Mă rog, sunt multe pseudo-dovezi ale învierii, dar, cel puţin pe mine, niciuna nu m-a convins. 

Sunt multe lucruri care mă intrigă în legătură cu povestea asta. De exemplu, durata „învierii”. Patruzeci de zile, că după aia s-a „înălţat”. Patruzeci de zile în care a făcut ... ce? Şi-a şters contul de pe haifaiv, a fost la Mall, a mai tras o cârjă mironosiţelor, sau ce-a făcut? Pentru că patruzeci de zile nu înseamnă, de fapt, nimic, mai cu seamă celor care cunosc bancul cu bunicul mort, ţinut în balcon până la venirea pensiei. Dacă, după înviere, ar mai fi trăit cinci-zece-douăzeci de ani ani şi ar mai fi făcut „n” minuni, hai că ar mai fi fost ceva. Dar, aşa, a înviat, dar puţini au fost „fericiţii” care au putut constata asta nemijlocit. Pentru că, aşa-zisa înviere a lui Iisus a fost cam ca al doilea mandat al lui Băsescu: fără „băi de mulţime”. Oare de ce?

Bun, vorbeam de creştinii care mai ştiu câte ceva. Ştiu, de exemplu, că tot maglavaisul ăsta mistic poate fi considerat cea mai mare campanie de piar şi fundraising din lume, că e o chestie absolut genială, dar tot minciună sfruntată rămâne. Şi nu doar minciună sfruntată, ci CEA MAI MARE CRIMĂ ÎMPOTRIVA UMANITĂŢII! Asta este, în general, credinţa în divinitate, religia. Toate războaiele, toate revoluţiile, toate revoltele nu au fost altceva decât lupta „dreptcredincioşilor” împotriva „strâmbcredincioşilor”! Ştiu, oare, aceşti oameni că „mărturisirea” fără dovezi suficiente a unui astfel de „miracol” se poate numi şi SPERJUR şi e pedepsită cam peste tot? Ba bine că nu, numai că religia aduce influenţă, putere şi bani. Mulţi bani, mai mulţi decât orice altă campanie de fundraising. Şi-atunci, ce mai contează că minunatele elixiruri care ar trebui să aducă „mântuirea” în cer, aduc, de fapt, sărăcia, suferinţa, mizeria pe pământ? Pentru mişei acest lucru nu este deloc important.

Ia uitaţi nişte ştiri: în Basarabia, „focul haric” a fost adus pe banii lui Vlad Filat, premierul Moldovei. Wow! Da’ de ce-o fi făcut-o? Ei, ştie el ce ştie, nu? În România, printre cei care au adus „sfânta lumină” se află şi cercetatul (de DNA) primar Poteraş. Super! Cum e, dragi creştini, să primiţi lumina din mâna unui HOŢ? Shit!

Ăştia sunt cele două tipuri de creştini, de „credincioşi”, în general: simintiţii şi mişeii. Mm....?

Hristos a-nviat? Super. Voi de ce nu inviaţi?

P.S. Acest post este adresat tuturor celor care ţin morţiş să mă salute, în aceste zile, cu „Hristos a înviat”. A-nviat? Foarte bine, dar o fi înviat pentru voi, nu pentru mine. Şi, păstraţi această „minune” pentru voi, e prea valoroasă ca s-o împărtăşiţi cu alţii.

Fără îndoială, în Biblie se găsesc multe lucruri interesante, si chiar frumoase, dar şi idioţenii de genul ăsta:

Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Iisus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi vei fi mântuit. (Romani 10:9)

Aşadar, orice crimă, orice josnicie e îngăduită şi nu periclitează în niciun fel „mântuirea” atâta timp cât „îl mărturisesc pe Iisus ca Domn” şi cred că „Dumnezeu L-a înviat din morţi”. Straşnică judecată, nu-i aşa? Şi genială campanie, nu?