Ca să scape de frică şi suferinţă, ca să ajungă la un echilibru interior, omul e gata să accepte cele mai profunde şi mai radicale deformări ale realităţii. Împărtăşind imaginea lumii dictată de putere, omul capătă nu numai o speranţă de supravieţuire, ci şi ceva mult mai important: şansa de a fi fericit.
(Gozman, V., Etkind, A. - De la cultul puterii la puterea oamenilor, Ed. Anima, Bucureşti, 1990)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu