Regretul lui Băsescu: un sentiment sincer

Nu e niciun secret: există mulţi, foarte mulţi români care regretă al doilea mandat al lui Băsescu. Din tot atâtea motive. Şi nu e nicio surpriză dacă, în fiecare clipă, încă un român descoperă motive suficient de serioase pentru a regreta cel de-al doilea mandat al lui Băsescu. Când, însă, însuşi preşedintele declară că îşi regretă al doilea mandat, ar putea fi o problemă. Şi, dacă el însuşi îşi regretă acest al doilea mandat, ce, sau cine îl împiedică să demisioneze? 

Uşor ...

Toată lumea ştie că Băsescu minte aşa cum respiră, cu o dezinvoltură cum nu s-a mai pomenit de la Münchhausen încoace: e suficient să ne amintim discursul rostit după promulgarea legii prin care salariile profesorilor erau majorate cu 50%, în paralel cu anunţul de tăiere a salariilor aceloraşi profesori cu 25%.  Sau lacrimile vărsate atunci când a anunţat că „dragă Stolo” nu mai poate(?!) candida la preşedinţie. Sau ... sau ... sau ... preşedintele a fost dovedit de nenumărate ori ca mincinos. De atât de multe ori, încât pare mai legitim să ne întrebăm: când a spus Băsescu adevărul – dacă l-a spus vreodată?

Eu cred că acum Băsescu spune adevărul. Eu chiar cred că Băsescu simte în rând cu poporul: regret pentru al doilea mandat. Doar că motivele sunt diferite. De ce regretă românii al doilea mandat al lui Băsescu, e clar. Dar, de ce şi-ar regreta însuşi preşedintele acest lucru? Iată de ce (câteva exemple):

Ce ar face distrusul guvern al României dacă ar avea cea mai mică speranţă că, în 2012, ar putea majora pensiile şi salariile? Lăzăroiu spune că nu există un scenariu mai prost decât cel al nemajorării salariilor si pensiilor (ba există scenariul în care vor fi scăzute, sau nu vor mai fi plătite de loc). Ştiind acest lucru, ce face guvernul?

Ok, ia uitaţi ce zice unu’: România nu va avea timp să ajunga la zona euro; vom mânca, la gamelă, hrana împărţită de armată (previziuni 2012). Cine zice? Ei, unu’, nici nu are importanţă, important este dacă există vreo şansă ca acest scenariu să se materializeze.

Spaniolii nu mai au nevoie de noi şi nu ne mai doresc pe teritoriul lor. Şi nu glumesc! Iată, pentru început e vorba de vreo 400.000 de oameni, cetăţeni români, care nu mai au drept de muncă pe teritoriul spaniol. Aşa, interesant ... Şi ce vor face, oare, aceşti oameni? Vor trece, oare, în Franţa, unde vor fi primiţi cu braţele deschise? Posibil. Sau în Italia, sau în Germania, oriunde. Poate. Ce se va întâmpla, oare, dacă o parte dintre ei, repet, o parte, o mică parte, va găsi de cuviinţă să se întoarcă în România? Vor afla aici un loc prielnic pentru a dezvolta tot felul de afaceri, sau îşi vor afla uşor un loc de muncă decent? Sunt convins că da. Doar am avut o creştere economică semnificativă, de circa 0,2%, numai în ultimul trimestru.

De teamă. Din teama că, într-o zi, va trebui să dea socoteală. De asta.

 

Da, Băsescu are suficient de multe motive. Şi acesta e doar începutul! În zilele, săptămânile, lunile care vor urma, vor apărea din ce în ce mai multe. Şi, din ce în ce mai clare.

În aceste condiţii, e posibil ca, la un moment dat, preşedintele Băsescu să demisioneze?

Nu, în niciun caz. Şi asta pentru că preşedintele e, într-un anumit sens, un om de onoare. Oricât de ciudat ar putea părea, chiar şi după atâtea nenumărate minciuni, Băsescu nu şi-a pierdut total credibilitatea şi onoarea. Şi tocmai acea picătură de onoare, pe care o mai are în vine, îl va împiedica să facă un astfel de gest, oricât de mari ar fi riscurile pe care va trebui să le înfrunte! Sunt aproape convins că Băsescu va fi în stare să sacrifice absolut orice : pe sine însuşi, familia, partidul - de ţară nu mai vorbesc, aia a fost deja sacrificată, de mult – numai şi numai pentru a nu permite poporului de a fi condus (guvernat?!) mai bine decât merită!

Da, şi eu sunt de acord: românii nu trebuie conduşi mai bine decât merită! De ce am ajuns aici? Doar Băsescu e vinovat?
  

P.S. Băsescu se teme. Băsescu ştie că are motive să se teamă. De data asta chiar a spus adevărul: Băsescu regretă al doilea mandat, fiindcă ştie că sunt şanse minime să reziste până la capăt. Cu simţul său de fiară politică, Băsescu simte când ceva nu merge bine. Şi, în ciuda aparentei acalmii estivale, sunt câteva lucruri care nu merg deloc bine, în primul rând economia, dar nu numai. Băsescu nu minte nici măcar când spune că ar renunţa la ultimii doi ani de mandat, în anumite condiţii: regionalizare şi alte bla-bla-uri. Aiurea, dar nu poate să nu ceară nimic în schimb. Şi, dacă ar cere doar imunitate pentru sine şi clanul său, ar pica al dracului de prost ... si nici n-ar obţine-o.

Iată, însă, că Băsescu mai are o idee: Statele Unite ale Europei. Ce vrea să spună cu această idee? E simplu: ar dori, într-o zi, să predea gestiunea, dar nu reprezentanţilor poporului, desemnaţi de acesta, ci unor funcţionari europeni. Să se spele ăia pe cap mai departe cu România, să plătească ei pensii şi salarii, să construiască ăia şcoli, spitale, autostrăzi şi aşa mai departe. Că ăia, europenii adică, nu l-ar scoate pe el vinovat – sau, nu aşa de vinovat – de rahatul în care ar găsi ţara.

V-am spus eu că se teme? Şi regretă ... sincer. Poate, puţintel cam târziu. Sau, poate nu ....