De-a lungul istoriei, multe au fost necazurile, problemele, calamităţile care s-au abătut pe capul acestui popor. Dar, poate, niciuna nu a reuşit, într-un timp atât de scurt, o distrugere atât de temeinică, o alterare atât de profundă, o degradare atât de intensă a societăţii româneşti, precum guvernul Boc.
În cadrul acestui guvern, ministrul Funeriu ocupă un loc aparte. El este cel care, într-un an şi jumătate, a pus lacătul pe uşile a un sfert din şcolile României, şi acum se şi laudă cu asta:
Preconizăm pentru începutul anului şcolar 2011-2012 un număr în jur de 6.500 de unităţi cu personalitate juridică, deci acest lucru înseamnă număr de personalităţi juridice redus cu 25 la sută. În mandatul meu am închis aproximativ 1.500 de unităţi care nu puteau fi numite şcoli, ci ghetouri educaţionale.
Ministrul Funeriu vorbeşte cu nonşalanţă, apoi, de „oportunităţile” educaţionale ale elevilor care provin din zone sau comunităţi unde tocmai s-a închis şcoala. E ... de necomentat. Logica domnului Funeriu e atât de găunoasă, încât, pur şi simplu, nu mai am cuvinte.
Ca orice minciună „respectabilă”, şi acesta conţine o anumită doză de adevăr. Partea cu „ghetourile şcolare” este adevărată – deşi cuvântul mi se pare cam dur – dar, mai întai ar trebui să ne întrebăm cum s-a ajuns aici.
Oare faptul că, decenii în şir, profesia didactică a fost desconsiderată – dar nciodată, parcă, aşa cum este acum - să fi avut vreo contribuţie la apariţia acestor „ghetouri educaţionale”? Oare faptul că învăţământul, educaţia au fost şi sunt, în continuare, subfinanţate, nu are nicio importanţă?
Oare faptul că recrutarea şi promovarea resursei umane din educaţie s-a făcut şi se face, în continuare, defectuos, o fi contribuit cu ceva la această calitate deplorabilă a calităţii serviciilor educaţionale?
Oare faptul că sintagma „centrăriipe elev” este înţeleasă şi aplicată în sensul deresponsabilizării elevului în legătură cu propria sa dezvoltare, este cu totul lipsit de însemnătate?
Oare faptul că managementul activităţilor educaţionale este deplasat, sistematic, spre anumiţi actori care, de cele mai multe ori, nu au nicio pregătire specifică, şi nu spre profesioniştii din sistem, are sau nu vreo relevanţă?
Şi aşa mai departe...
Din cele spuse de ministrul Funeriu, nu e vorba de profesori, elevi, părinţi etc., ci de şcoli. De clădiri.
Am văzut multe şcoli care, din diferite motive, şi-au încetat activitatea. De regulă, din motivul retrocedării către foştii proprietari. Ştiţi ce s-a întâmplat, practic, de fiecare dată?
O clădire şcolară e o clădire şcolară, e construită după anumite norme, nu poate fi transformată în altceva. Nu poţi s-o transformi nici în magazin, nici în bloc de locuinţe. Nu e bună nici de spital – de parcă spitalele nu s-ar închide şi ele – nici de clădire de birouri, nici de spaţiu de producţie, de nimic. O clădire şcolară e bună pentru a fi şcoală. De îndată ce nu mai e şcoală, se degradează şi nu mai poate fi folosită, devine o ruină. Şi exact asta a făcut Funeriu cu 1500 de clădiri şcolare.
Pe de altă parte, de ce nu suflă Funeriu niciun cuvânt despre ceea ce s-a întâmplat cu celelalte şcoli, cele care nu au fost închise/desfiinţate? Înţeleg, luăm niste resurse dintr-un loc şi le deplasăm în altul, în cadrul aceluiaşi sistem. Închidem undeva un „ghetou educaţional”, dar facem, în altă parte, o şcoală ultramodernă, care să poată asigura servicii educaţionale la standardele despre care tot vorbim. Ei, s-a făcut aşa ceva?
Evident, nu. Ce ştie să facă Funeriu? Ce ştie să facă guvernul Boc? De doi ani, numai de asta aud: de tăieri, închideri, reduceri, restrângeri, desfiinţări, şi aşa mai departe. Oamenii ăştia au moştenit o ţară prea mare şi nu ştiu cum s-o facă mai mică, s-o reducă la dimensiunile lor de pitici infami.
Şi, dacă, în alte ţări, există cineva care să se zburlească la piticaniile care nu ştiu să facă altceva, la noi, din păcate, nu are cine ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu