Sunteţi pregătiţi?

PDL este, desigur, lupul cel rău. PDL a prăbuşit nivelul de trai, a redus salariile, pensiile, ajutoarele sociale, a închis şcoli, spitale, asta ca să nu mai vorbim de nenumăratele contracte dubioase, de sălile de sport construite te-miri-unde, de „băieţii deştepţi”, mă rog, a făcut cam tot ce se putea face rău. Şi continuă să facă!

În acelaşi timp, USL este fecioara imaculată (cu băsmăluţă roşie). USL luptă din greu pentru drepturile salariaţilor, pensionarilor, mamelor, copiilor, în general, pentru drepturile oricui, chiar şi pentru cele ale loazelor care, neomorându-se prea mult cu şcoala, au picat examenul de bacalaureat. E clar că USL nu reprezintă altceva decât cinstea întruchipată şi viitorul luminos al ţărişoarei noastre. Şi e la fel de clar că, din prima zi a guvernării USL, salariile bugetarilor vor fi aduse acolo de unde le-a coborât PDL, şcolile, spitalele, vor fi redeschise, poliţiştii reangajaţi, mă rog, se va repara cam tot ce-a stricat PDL.

Da, dar pentru asta mai e nevoie de un mic amănunt: de votul popular. Acesta este instrumentul prin care poporul îşi exprimă suveranitatea ... ce mişto!

Aici, alianţa heruvimilor are o mică-mare problemă: are, se zice, cam 70% intenţii de vot – de ce aşa puţine? – dar se cam poticneşte la vot. Duminică au avut loc alegeri legislative parţiale în două colegii care au aparţinut PSD, deci USL. Rezultatul se cunoaşte: la Maramureş, reprezentantul USL a câştigat, destul de puţin concludent, atât din punctul de vedere al presenţei la vot, cât şi a procentajului efectiv realizat, iar la Neamţ a câştigat, în mod clar, reprezentantul PDL. Păi, cum e posibil? După trei ani de sărăcire, umilire, nedreptăţire etc., nemţenii şi-au dat votul exact celor care i-au adus în situaţia asta? Şi-au vândut conştiinţele pentru un kil de ulei şi/sau 100 de lei, sau ce s-a întâmplat acolo?

Ei bine, nu. Eu nu mai cred în „teoria sacoşelor” şi nici în cea a „turismului electoral”. Astfel de metode de fraudare a alegerilor sunt extrem de primitive şi ineficiente: îi dai unui amărăştean o sacoşă şi-i zici: votează X. Da, şi? Ce garanţii există că, ajuns în faţa urnei, nu va proceda exact pe dos, că va vota Y? Nu, zău, metoda „sacoşa” e complet perimată, nu vi se pare?

Bun, şi-atunci care este cel mai eficient mod de a frauda alegerile? Simplu, punem doi candidaţi pe listă, să zicem Tanda şi Manda. Amândoi atât de corecţi şi de eligibili, de-ţi vine să-ţi verşi maţele. Aparent, cei doi sunt duşmani, altfel, sunt amici şi parteneri în afaceri. Ba, se pare că şi nevestele şi le mai împrumută, din când în când. Şi-apoi, alegeţi, fraţilor, alegeţi pe cine vreţi voi. Sau, nu veniţi la vot, dar asta înseamnă că v-a durut în cot de exerciţiul democratic, şi, deci, „ciocu’ mic”.

Ce a fost cu alegerile de duminică? Oare chiar nu v-aţi prins că, la Neamţ cel puţin, USL a propus, deliberat, un candidat neeligibil (ei, las’ că nici cel propus de PDL nu a fost grozav de eligibil). Ponta era convins că va pierde (fiindcă asta şi urmărea). De aceea, şi declara, încă înainte de a se termina alegerile:

Daca vor fi aleşi în aceasta seară ne vor reprezenta cu cinste şi îşi vor face datoria faţă de alegători, dacă nu vor fi aleşi în această seară vor fi candidaţii noştri la anul şi de la anul vor fi in Parlamentul României.

Aşa ... grijă pentru electorat, canci. Ce-mi pasă mie, Ponta, că tu, alegător nenorocit, mi-ai respins candidatul fiindcă era/este, într-adevăr, neeligibil? La anu’ ţi-l vâr, din nou, pe gât, şi-o să vezi că o să-l şi votezi! De unde ştiu? Stai să vezi cu ce-o să vină PDL, şi-apoi mai vorbim!

Domnul Ponta este acelaşi personaj care afirma, imediat după prezidenţialele din 2009, că partidul său are un „sistem de fraudare a voturilor”, e drept, nu la fel de performant precum cel al PDL. Când afirmi despre propriul tău partid că are, sau este un sistem de fraudare, e semn că nu mai poţi rămâne în acest partid. Ori, ca „om cinstit”, pleci, ori eşti dat afară. Ponta nici nu a plecat, nici nu a fost dat afară. A fost, însă, „uns” şef peste acest partid. Pentru ce? Probabil, pentru a-i perfecţiona sistemul de fraudare, că altfel nu înţeleg.

Fireşte, Ponta se opune ferm preşedintelui Băsescu şi PDL-ului, atunci când e vorba de anumite lucruri. În alte chestiuni, însă, cum ar fi distrugerea democraţiei din România, atâta câtă mai este, Ponta îi „ia faţa” lui Băsescu. Ia uitaţi:

Preşedintele PSD, Victor Ponta, a declarat, joi, pentru Agerpres, că salută afirmaţiile şefului statului, Traian Băsescu, privind votul uninominal necompensat într-un singur tur la alegerile din 2012, amintind că Uniunea Social Liberală a depus în urmă cu două luni un proiect de lege privind alegerea parlamentarilor în acelaşi mod ca şi primarii, într-un singur tur de scrutin.

Ce să (mai) spui? 

Da, proiectul există, a fost depus, într-adevăr, acum două luni, şi, la îngrijorările mai mult decât justificate ale „opiniei publice”, recte ale unor ziarişti şi bloggeri ceva mai băgăreţi, s-a transmis că e vorba de o cacealma. De altfel, şi acum Victor Ponta spune acelaşi lucru:

„[...] în funcţie de cum o să voteze PDL, ne dăm seama dacă Băsescu minte sau nu. Dacă el minte, PDL o să se opună la lege”.

Dacă Băsescu vine cu o aberaţie, tu, opoziţie, vii cu o aberaţie şi mai mare, doar pentru a demonstra că Băsescu a minţit? Şi ce dacă a minţit? Ce, ar fi prima oară, mai impresionează pe cineva?

Nu, nu, nu! Cine mai crede, acum, că USL este altceva decât PDL este, ori extrem de naiv, ori interesat. PDL şi USL sunt legate prin „frăţia puterii”. Ele sunt o familie (famiglia) şi vor face tot ceea ce pot pentru ca puterea să rămână în familie. UDMR şi partidul ăla al lui Oprea sunt de decor.

Ce se va întâmpla? Ce e foarte probabil să se întâmple?

Depinde. Dacă puterea, în care includ, fireşte, şi USL-ul, va fi ponderată, probabil că va fi linişte. O perioadă, cel puţiin. Poate până în 2012, poate până în 2014. Dacă, însă puterea va continua să-şi bată joc de cetăţeanul de rând, acesta nu va avea altă şansă decât să se revolte. 

Cu nu foarte mult timp în urmă spuneam:

Traian Băsescu anunţă că, şi dacă USL obţine majoritatea parlamentară absolută la alegerile din 2012, tot cine vrea muşchii lui va fi prim-ministru – adică Bok cel mic. Că-i dă voie Constituţia, articolul 103. Clovnul Antonescu sare imediat de cur în sus: caraghiosul, dacă face aşa ceva, îl suspendăm imediat. Una la mână: Antonescu nu e în stare să suspende pe nimeni, nici nădragii nu şi-i ţine suspendaţi. De ce nu l-a suspendat în 2009? A doua la mână: Băsescu e un idiot dacă îşi închipuie că 2012 va fi ca 2011. Un mare idiot. Pentru 2012 sunt posibile doar două lucruri: ori poporul român va fi murit, şi atunci poa’ să pună prim-ministru şi pe Ţociu şi Palade, că nu mai contează, ori poporul român nu va fi murit, iar el, Băsescu, va trebui să se ascundă bine, bine de tot, fiindcă altfel nu-l văd prea bine. S-ar putea să-l caute unii să-l belească, şi ăia să fie tari la constituţie, dar să nu cunoască niciun articol din ea. Şi a treia la mână: dacă Antonescu ia în calcul şi această posibilitate, dar îşi imaginează că băieţii ăia de-l vor căuta pe Băse la glanda operată la Viena, vor striga: „Antonescu, Antonescu”, „revoluţia bunului simţ” şi alte asemenea poezii, înseamnă că, ori are o imaginaţie foarte ... fulgurantă, ori are iq-ul mai mic decât numărul de la cămaşă.

Oamenii vor să trăiască. Oamenii au dreptul să trăiască. Pentru ca să trăiască, oamenii au nevoie de păpică. Altfel nu se poate. Oamenii nu sunt vinovaţi de închiderea Comtimului. Oamenii nu sunt vinovaţi de închiderea miilor de fabrici, a serelor, de defrişarea pădurilor, de concesionarea sau vânzarea bogăţiilor ţării, de contractarea unor datorii înrobitoare. Omului nu-i poţi spune: nu, tu nu ai dreptul să trăieşti, fiindcă nu ai bani, şi nu ai bani fiindcă nu lucrezi, şi nu lucrezi fiindcă nu ai unde. Omul ştie că vrea să trăiască şi, oricât ar fi de puţin „valoros”, tot va da mai multe parale pe propria-i viaţă decât pe a ta.

Iată o ştire proaspătă: După criza mondială urmează revolta mondială, crede Noriel Roubini. El consideră că situaţia în care se află economia mondială este confirmarea afirmaţiilor lui Karl Marx care considera că forma de organizare capitalistă se autodistruge. Da, este inevitabil, şi valul revoluţionar va mătura, cât de curând, şi România. Poate peste câteva luni, poate peste câţiva ani, sau poate peste câteva decenii. Depinde şi de modul în care va reacţiona clasa politică românească. Cel puţin până în acest moment, reacţionează foarte prost, ceea ce înseamnă că, practic, grăbesc şi generează dezordinile.

În fizică există o lege numită „a acţiunii şi reacţiunii”. Eu cred că e o lege generală a Universului. Şi nu cred că românii vor mai „pune botul” multă vreme la „vrăjeli” de tipul: Harbuz sau Rădulescu? În curând vor spune destul de răspicat: nici, nici!

Când? Puţintică răbdare ... Sunteţi pregătiţi?