De cunoscut, îl cunoştea de multă vreme. Nu erau, în mod necesar, apropiaţi, dar nici nu se evitau în mod ostentativ. Uneori, când îl întâlnea, îi mai dădea câte o bucată de pâine, de cele mai multe ori, însă nu-i dădea nimic. De ferit, nu se ferea de el, fiindcă nu-i remarcase vreo tendinţă majoră de agresivitate. Se întâmplase, totuşi, de câteva ori, să fie nevoit să-l înjure, sau să-l alunge, fiindcă devenise sâcâitor cu lătratul său. Dar, ştia el, omul, câinele care latră nu muşcă. Şi-apoi, de-aia îl făcuse natura câine, să latre, nu?
Toate până-ntr-o zi. În ziua aceea nefastă, jigodia a venit pâş-pâş, din spate, şi a atacat fulgerător. Cum s-a-ntâmplat exact , nimeni nu poate şti. Atâta că, în clipa aia, ochii jivinei erau congestionaţi de ură, iar balele îi curgeau din belşug.
Cum-necum, omul a ajuns acasă, şi-a oblojit, cât de cât, rănile, şi a trimis după felcer. După ce l-a consultat cu luare aminte, i-a spălat şi curăţat rănile, acesta din urmă a conchis: câinele fusese turbat. În vremea aceea, turbarea era incurabilă, iar cei care o contractau erau condamnaţi la o suferinţă îndelungată şi cumplită, urmată de o moarte cât se poate de ruşinoasă şi umilitoare. Şi nu, nu era vorba doar de suferinţa fizică, ci mai ales de cea morală. A turba echivala, în ochii oamenilor acelor timpuri, cu o crimă morală îngrozitoare. Şi asta pentru că, gândeau oamenii, în nemăsurata sa bunătate, Dumnezeu lăsase o cale de expiere şi pentru hoţi, şi pentru pentru ucigaşi, ba chiar şi pentru vrăjitori, numai pentru cei atinşi de turbare, nu lăsase nimic, nicio cale, doar suferinţă, umilinţă şi moarte.
- Hârtie şi creion, repede, imploră rănitul.
- Le am aici, pregătite, spuse felcerul, altfel un adevărat profesionist. Am trimis şi după notar.
- După notar? - se miră rănitul. Dar, de ce după notar?
- Fiindcă, ştiţi, m-am gândit că, probabil, în situaţia dumneavoastră ...
- Ha, ha, ha ... Sigur, sigur, o să-mi fac şi testamentul ... mai târziu ... dacă va fi cazul. Pentru moment, doar îmi notez pe cine am de muşcat!
*
Celor care nu înţeleg, le reamintesc că, în pofida hotărârii Curţii Constituţionale, premierul Victor Ponta a plecat, totuşi, astăzi, la Consiliul European de la Bruxelles.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu