Trebuie, desigur, să fim prietenoşi cu mediul, trebuie să utilizăm cu parcimonie resursele de care dispunem, fiindcă nu sunt nelimitate, trebuie să oprim poluarea şi risipa...
Am auzit cu toţii astfel de argumente, mai mult sau mai puţin ecologiste, sau cum s-or numi. De regulă, cei care propagă asemenea idei menţionează doar unele dintre resursele care ar trebui economisite, uitând, cu bună-ştiinţă (sau nu) de altele.
E foarte bine să economisim ... dar câteodată depinde ... Depinde de ceea ce vrem să economisim. Şi, dacă prin economia noastră, nu risipim altceva. Altceva, ce poate fi mult mai valoros. De nerecuperat.
Adevărul e că suntem din ce în ce mai bogaţi. Avem fel de fel de lucruri pe care părinţii şi bunicii noştri nu ar fi putut nici măcar să şi le imagineze, nicidecum să le aibă. În acelaşi timp, suntem din ce în ce mai săraci: avem din ce în ce mai puţin timp.
Timpul, în general, e, desigur, nelimitat, dar timpul nostru e extrem de limitat. Avem nevoie de timp pentru a studia, pentru a lucra, dar mai ales, pentru a ne ocupa de noi înşine, pentru a ne odihni, pentru a fi cu ceilalţi sau, pur şi simplu, pentru a face ceea ce ne place. De aceea, orice ne face să câştigăm timp este un lucru bun. Englezii spun: „timpul înseamnă bani”, dar, de fapt, timpul înseamnă cu mult mai mult.
Pe de altă parte, datorită unor obiceiuri deprinse într-o anumită perioadă, suntem adesea dispuşi să facem economie de anumite resurse, mai mult sau mai puţin valoroase, irosind, de fapt, cea mai valoroasă resursă a noastră: timpul. Lucrurile astea sunt, de regulă, lipsite de sens.
Desigur, ne aducem cu toţii aminte – nu a trecut chiar aşa de mult timp de atunci – de vremurile în care sărăcia determinase existenţa unui anumit tip de economie orientată spre reciclare şi/sau refolosire, nu neapărat din considerente ecologiste – unii sunt şi acum nostalgici după acele vremuri. Coboram din bloc şi, în prima dugheană pe care o întâlneam îmi reumpleam bricheta, mai încolo era un chioşc de unde puteam împrumuta casete video, peste drum era o sifonărie, iar după colţ o cizmărie şi o ceasornicărie.
Mai târziu, şi mai mult ca o expresie a „avântului noilor tehnologii”, a apărut un internet-cafe – de fapt, internetul a venit mai târziu, la începutul-începutului fiind doar vreo câteva calculatoare cu jocuri - de unde puteai cumpăra şi ceva dischete, puteai să-ţi reîncarci tonerul de imprimantă şi, dacă „vorbeai cu băieţii”, puteai să obţii şi un joc nou-nouţ, pe care să-l joci acasă.
Toate lucrurile astea sunt, deja, istorie şi, nici dacă aş dori neapărat, nu ştiu unde mi-aş mai putea încărca bricheta, după cum nu ştiu nici de unde aş mai putea cumpăra un sifon, sau unde aş putea să-mi repar bătrânul Chaika moştenit de la bunicul. În ceea ce priveşte cartuşele de imprimantă, da, mai ştiu un loc unde acestea pot fi reîncărcate ... dar nu ştiu pentru câtă vreme.
Şi asta pentru că, pur şi simplu, nu mai rentează. E mai ieftin să cumperi un toner nou, similar celui original, decât să-l încarci şi să-l tot încarci pe cel vechi. Nu mai vorbesc de calitate, care este oricum superioară în cazul tonerului nou, vorbesc doar de timpul pe care nu-l mai pierd – fiindcă internet-cafe-ul ăla de lângă casă s-a desfiinţat de mult -, şi de benzina pe care n-o mai consum – deci reduc, în acest fel, poluarea globală. Pentru că acum există şi varianta aceasta, de a-ţi comanda tonerul acasă.
Tonere laser noi, de cea mai bună calitate, pot fi cumpărate de la magazinul TonerEurope. Există o mare varietate de produse, pentru cele mai diferite imprimante: Canon, Brother, Hp, Samsung, Xerox, Kyocera, Minolta, Lexmark, sisteme CISS (pentru imprimante cu jet de cerneală), diverse alte produse. Comercializând produse noi, firma oferă clienţilor săi şi posibilitatea de a returna orice produs găsit necorespunzător, posibilitate de care, evident, nu prea „beneficiază” nimeni, deoarece produsele trec printr-un proces de omologare calitativă foarte riguros înainte de a fi comercializate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu