marți, 19 iunie 2012

Nu contează cât de lung ai părul ...

Ba, se pare că în România noastră cea atât de pitorească, doar asta contează. Fiindcă altfel, cu greu se poate explica NUP-ul pe care l-a primit Elena Udrea în dosarul „Lumina de la malul mării”.

În România, nu legea are ultimul cuvânt, ci judecătorul, iar motivele pentru care ia o decizie sau alta pot fi cât se poate de personale. Astfel, judecătoarea Gabriela Zlata, de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi-a justificat decizia prin aprecieri personale de-a dreptul aiuritoare:
(...) încheierea de urgenţă a contractelor a fost justificată de dorinţa de a organiza un concert cu ocazia Paştelui din 2009
O fi vreo lege în acest sens, nu ştiu. Deci, în cazul unei intenţii atât de lăudabile, respectarea legilor comerciale şi a procedurilor aferente e facultativă. Interesant de ştiut! Apoi:
Alegerea unei date cu semnificaţie pentru toţi românii reprezintă o bună strategie de promovare a turismului.
WOW! Şi eu care credeam că judecătorii ÎCCJ se pricep mai mult la legi, şi mai puţin la strategii turistice.

Nici sumele cheltuite aiurea pentru realizarea şi difuzarea controversatului clip „Romania – Land of Choice” nu reprezintă niciun temei de acuzare, deoarece au reprezentat „o oportună materializare a intenţiei Ministerului Turismului de a promova potenţialul turistic al României pe plan internaţional”. În ce-o fi constat oportunitatea asta, evident, doamna judecător nu s-a mai pronunţat. Şi, evident, nici costurile presupuse de realizarea evenimentului nu fac obiectul vreunui interes, deoarece „o astfel de iniţiativă s-a desfăşurat în premieră”, iar doamna ministru a beneficiat de o „prezumţie de oportunitate şi de bună-credinţă”.

Minunat! Deci, strategiile turistice fac parte din domeniul de competenţă al doamnei judecător, nu însă şi costurile aferente. Fiindcă, până la urmă, asta e fost esenţa acuzaţiilor: cheltuirea nejustificată a banului public.

Dar de asta ce ziceţi?
(...) deşi Ordinul /2008 este în vigoare şi a fost aplicat începând din luna aprilie 2008, neconcordanţa cu normele comunitare nu a fost sesizată în situaţii similare de nicio altă instituţie sau persoană juridică interesată.
Aici chiar nu mai am ce să comentez, e peste puterile mele.

Integral, motivaţia curţii aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu