Întrebări în Sâmbăta Mare

.De ce, în perioada marilor sărbători religioase, creşte numărul infracţiunilor de tot felul: crime, violuri, tâlhării, accidente de circulaţie etc.? De ce, în aceste perioade, creşte semnificativ numărul celor care ajung la spital din motive de alimentaţie defectuoasă, unii că postesc până leşină, alţii că se îndoapă până crapă?

De ce şcoala din ţările unde există „puţină sau foarte puţină” credinţă religioasă (de exemplu Finlanda) este considerată net superioară celei din ţările „habotnice” precum România (ca să nu mai vorbesc de ţările arabe)? (Inutil să mai precizez că, în condiţiile României, reforma lui Funeriu va aves succes exact nu).

De ce, cu cât sunt mai multe biserici şi troiţe, cu cât e lumea mai „credincioasă”, cu cât sunt mai mulţi „pelerini” la moaştele nu ştiu cărui sfânt, cu atât sporeşte şi consumul de alcool, cu atâta sporesc şi crimele, tâlhăriiile, violurile, cu atât mai mult sărăcia e mai devastatoare şi omniprezentă? Cine nu ştie despre ce e vorba, e rugat să viziteze Moldova. Dacă va vizita şi judeţul Vaslui, va înţelege, poate, şi cum stă treaba cu popa Corogeanu.

Dacă cineva declară că nu există medicament mai bun decât priveliştea sângelui scurgându-se din trupul unui muribund, e criminal în serie sau doar un scelerat inofensiv? Indicaţie: e vorba de o măicuţă de la o mânăstire din Iaşi. Ceea ce, evident, nu exclude niciuna din variantele de mai sus.

Dacă aţi fi un dictator, ce fel de dictator aţi dori să fiţi? Unul de care lumea se leapădă, ca de o haină veche, din ziua în care moare, sau unul a cărui influenţă să dăinuiască mii şi mii de ani? Întrebare ajutătoare, fiindcă întrebarea adevărată este:

Este sau nu Iisus Hristos arhetipul oricărui dictator „creştin” (sau dintr-o ţară „creştină)?

Ce este mai util, mai benefic, mai sănătos, mai „cum vreţi voi”: să bei vin şi să-ţi imaginezi că bei sângele lui Hristos sau să bei bere (cu spumă) şi să-ţi imaginezi că bei pişatul lui Bivolaru? Şi, de ce? Într-un meci între Vampiri şi M*işti, cine ar câştiga şi la ce scor?

De ce trebuie se ia creştinii „lumină” în fiecare an şi tot „neluminaţi” rămân?

În romanul „Învierea” al lui L.N. Tolstoi, boierul Nehliudov şi ţiganca Maşlova merg (separat) la înviere, se cunosc acolo şi, logic şi inevitabil, se freacă. Asta a fost posibil numai în Rusia de-acum mai bine de-un veac, sau ar fi posibil şi în România zilelor noastre şi cât de „tare de credinţă” trebuie să fii ca să ţi se întâmple aşa ceva?

Pentru a ajunge mai uşor la „înviere”, indicatoare precum cel alăturat v-ar fi sau nu de folos?

De ce, de îndată ce ajung la mititica, toţi criminalii, toţi hoţii, toţi pedofilii etc. iau Biblia în mână şi se declară mari creştini? Am văzut n emisiuni cu deţinuţi şi unul n-a declarat „mi se rupe p*** de Dumnezeu”, cum te-ai aştepta la asemenea oameni, ci, dimpotrivă, toţi vorbesc cu „respect” şi „sfială” despre cât de mari creştini sunt. Şi nu numai. Ioana Maria Vlas, despre care eu credeam că e o scroafă ordinară, care a furat cât a putut şi cât n-a putut, care şi-a bătut joc de banii a mii şi mii de oameni, s-a dovedit a fi o talentată poetă, sensibilă şi delicată! Cum p**** mă-sii?

Dac-ar fi să urez ceva oamenilor, le-aş zice: fiţi oameni. E valabil si pentru credincioşi. Mai ales pentru ei.

P.S. Îmi place postul ăsta! Şi, mai ales, comentariul ăla despre iepuraşul Boc şi iepuloaica Udrea!