.Superlearning-ul este un ansamblu de tehnici şi metode de învăţare concepute pentru a accelera acest proces, în toate componentele sale. Superlearning-ul se deosebeşte de pedagogia „clasică” prin filiaţia sa şi prin caracterul său „neoficial”. „Izvoarele” superlearning-ului sunt deopotrivă ştiinţifice sau empirice, uneori mistice, filosofice, spiritualiste, cum ar fi: Raja-Yoga, Chi, medicina alternativă, sugestologia, sofrologia, analiza tranzacţională, programarea neurolingvistică etc.
Una din tezele cele mai importante ale superlearningului se referă la continuumul minte-corp. Superlearningul consideră că distincţia care se face între minte şi corp este una artificială, astfel încât orice problemă mentală este, de fapt, una somatică şi reciproc, iar orice tehnică de intervenţie trebuie să ţină seama de acest lucru.
Asemeni credinciosului care se roagă înaintea mesei, nu doar din motive strict religioase, ci şi medicale - rugăciunea are rolul de a induce o stare potrivită acţiunii de a mânca, alungă anxietatea, relaxează muşchii, calmează, reglează ritmul respiraţiei etc. – cel care se pregăteşte să înveţe ar trebui, în prealabil, să îşi „regleze” organismul în vederea desfăşurării optime a acestui proces. Într-adevăr, învăţarea în condiţii de stress, încordare, nervozitate etc., este neproductivă. Dar, deseori, în instituţiile şcolare, pregătirea activităţii se reduce la un break-ice de eficienţă îndoielnică. Pauzele şcolare nu sunt folosite aproape niciodată pentru a induce această stare optimă de învăţare, astfel încât, la începutul activităţii respective, elevul este complet nepregătit pentru a o realiza. Lipsa de pregătire a profesorului, a obiectelor necesare, a cadrului ambiental potrivit, lipsa de experienţă a elevului sunt factori care conduc la ratarea celui mai important aspect al lecţiei, conducând, în final, la un învăţământ de calitate îndoielnică.
Superlearning-ul acordă o importanţă deosebită muzicii, ca factor de pregătire adecvată a activităţii propriu-zise de învăţare. Astfel, se recomandă ca orice proces de învăţare să aibă loc pe un anumit fundal sonor, aproape insesizabil.
Evident, nu orice muzică este bună pentru realizarea acestui scop. Mai mult, ar trebui să existe o armonie între disciplina respectivă şi tipul de muzică propusă spre ascultare. Nu există o muzică „universală”, valabilă pentru orice tip de activitate.
Cu toate acestea, în general, este vorba de muzică barocă, cu un ritm apropiat de 60 de bătăi pe minut. Compoziţii clasice, dar şi moderne, create special pentru accelerarea învăţării, dar şi în alte scopuri.
Mă întreb ... e o simplă întrebare ... Dacă toţi copiii din România ar fi fost învăţaţi, încă de la grădiniţă, să asculte muzică barocă, să „simtă” această muzică, să-şi controleze respiraţia, stările de spirit etc., fără nicio legătură cu învăţarea propriu-zisă, dacă, mai târziu, toate activităţile şcolare s-ar desfăşura pe un fundal sonor, extrem de discret, de muzică barocă, oare ar mai exista atâta violenţă şcolară? Oare rezultatele şcolare ar fi mai bune? Oare ar mai exista atâţia manelişti? Şi aşa mai departe...
La aceste întrebări puteţi încerca să răspundeţi şi dumneavoastră, după ce ascultaţi puţină muzică barocă, în surdină sau puţin mai tare, cum doriţi. Pentru azi, vă propun Arta Fugii, a lui J. S. Bach.
Una din tezele cele mai importante ale superlearningului se referă la continuumul minte-corp. Superlearningul consideră că distincţia care se face între minte şi corp este una artificială, astfel încât orice problemă mentală este, de fapt, una somatică şi reciproc, iar orice tehnică de intervenţie trebuie să ţină seama de acest lucru.
Asemeni credinciosului care se roagă înaintea mesei, nu doar din motive strict religioase, ci şi medicale - rugăciunea are rolul de a induce o stare potrivită acţiunii de a mânca, alungă anxietatea, relaxează muşchii, calmează, reglează ritmul respiraţiei etc. – cel care se pregăteşte să înveţe ar trebui, în prealabil, să îşi „regleze” organismul în vederea desfăşurării optime a acestui proces. Într-adevăr, învăţarea în condiţii de stress, încordare, nervozitate etc., este neproductivă. Dar, deseori, în instituţiile şcolare, pregătirea activităţii se reduce la un break-ice de eficienţă îndoielnică. Pauzele şcolare nu sunt folosite aproape niciodată pentru a induce această stare optimă de învăţare, astfel încât, la începutul activităţii respective, elevul este complet nepregătit pentru a o realiza. Lipsa de pregătire a profesorului, a obiectelor necesare, a cadrului ambiental potrivit, lipsa de experienţă a elevului sunt factori care conduc la ratarea celui mai important aspect al lecţiei, conducând, în final, la un învăţământ de calitate îndoielnică.
Superlearning-ul acordă o importanţă deosebită muzicii, ca factor de pregătire adecvată a activităţii propriu-zise de învăţare. Astfel, se recomandă ca orice proces de învăţare să aibă loc pe un anumit fundal sonor, aproape insesizabil.
Evident, nu orice muzică este bună pentru realizarea acestui scop. Mai mult, ar trebui să existe o armonie între disciplina respectivă şi tipul de muzică propusă spre ascultare. Nu există o muzică „universală”, valabilă pentru orice tip de activitate.
Cu toate acestea, în general, este vorba de muzică barocă, cu un ritm apropiat de 60 de bătăi pe minut. Compoziţii clasice, dar şi moderne, create special pentru accelerarea învăţării, dar şi în alte scopuri.
Mă întreb ... e o simplă întrebare ... Dacă toţi copiii din România ar fi fost învăţaţi, încă de la grădiniţă, să asculte muzică barocă, să „simtă” această muzică, să-şi controleze respiraţia, stările de spirit etc., fără nicio legătură cu învăţarea propriu-zisă, dacă, mai târziu, toate activităţile şcolare s-ar desfăşura pe un fundal sonor, extrem de discret, de muzică barocă, oare ar mai exista atâta violenţă şcolară? Oare rezultatele şcolare ar fi mai bune? Oare ar mai exista atâţia manelişti? Şi aşa mai departe...
La aceste întrebări puteţi încerca să răspundeţi şi dumneavoastră, după ce ascultaţi puţină muzică barocă, în surdină sau puţin mai tare, cum doriţi. Pentru azi, vă propun Arta Fugii, a lui J. S. Bach.
Asculta mai multe audio Muzica
P.S. Dacă vă plictiseşte introducerea, săriţi direct la 2min5sec.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu