Ura! Cresc impozitele şi taxele. În mod normal, o asemenea ştire ar trebui să mă întristeze. Dar, de ce? Uite că nu mă mai întristez, ba, mai mult, aş putea spune că mă bucur când aud asemenea veşti! Eu sunt un democrat, respect voinţa poporului. Nu asta au votat milioanele de români? Nu ne-a fost de ajuns un mandat al lui Traian Băsescu? Foarte bine, să-l facem preşedinte pe viaţă, dacă asta vrea poporul! Poporul e suveran şi nu greşeşte niciodată!
La comanda marelui cârmaci, premierul Bok, care, după acum arată şi numele, este cel mai de căcat premier, aruncă pe piaţă o nouă propunere de modificare a Constituţiei. Evident, motivul invocat este acelaşi: voinţa poporului. Adicătelea, poporul s-a pronunţat, într-o proporţie covârşitoare pentru parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari. Aşa o fi, dar, oare când s-a pronunţat poporul în privinţa modificării prerogativelor prezidenţiale? Când s-a pronunţat în privinţa pragului electoral? Şi aşa mai departe...
Evident, poporul nu s-a pronunţat explicit în această privinţă, cum nu s-a pronunţat nici cu privire la contractarea împrumutului de la F.M.I., cum nu s-a pronunţat nici în privinţa concedierilor şi a diminuării salariilor etc. De fapt, cine stă să întrebe poporul în privinţa acestor „nimicuri”? Important este că poporul s-a pronunţat cu privire la uninominal şi reducerea numărului de parlamentari. Aceasta este prioritatea zero a României.
Pentru mine, este evident că agenda de lucru a preşedintelui nu are nimic de-a face cu adevăratele interese ale oamenilor. Dar, nu numai atât. Prin atacurile la adresa PD-L, preşedintele Băsescu demonstrează că preocupările sale sunt din ce în ce mai îndepărtate chiar de cele ale partidului care l-a adus la putere. Vechea gardă are o putere mult prea mare în partid şi ar putea, la un moment dat, să se ridice chiar împotriva preşedintelui. Acest lucru nu trebuie să se întample! Partidul trebuie curăţat de aceste elemente „destabilizatoare”, întru gloria eternă a mult iubitului nostru preşedinte! Semnalul preşedintelui este cât se poate de clar: tinerii şacali au liber la devorarea hienelor bătrâne, singurele care s-ar fi putut opune, la un moment dat, ambiţiilor prezidenţiale.
Nimic nou sub soare! Al dracului de bine seamănă lucrurile astea cu ceea ce s-a întâmplat în ţara marelui frate de la răsărit. Personaje precum Troţki sau Beria, a căror putere şi influenţă ajunsese, la un moment dat, foarte mare, au fost eliminate în mod cât se poate de brutal. Asta este:cine nu cunoaşte istoria e dator să o repete.
Evident, s-ar putea reproşa, condiţiile de astăzi sunt total diferite de cele din primele decenii ale secolului trecut. România este astăzi membră a Uniunii Europene etc. Dar, şi Uniunea Europeană are problemele ei. Încercarea de salvare a Greciei este, practic, ultimul tur de forţă al Uniunii Europene. Spun încercarea pentru că nu este deloc sigur că va fi, într-adevăr, vorba de o salvare. Să vedem ce va urma. În ceea ce priveşte alte state, cred că Uniunea Europeană va aplica doctrina „managerului de criză”, anume aceea care spune că, decât să aloci timp şi resurse pentru a face un angajat să „performeze”, mai bine îl dai afară.
Atunci când, la începutul celui de-al doilea război mondial, Polonia a fost invadată, Anglia şi Franţa, ţări cu care aceasta avea tratate de alianţă, nu au mişcat un deget în favoarea ei. De ce ar interveni acum cineva în situaţia în care problemele economice şi politice ale României ajung la paroxism? Nu va interveni nimeni, vom fi lăsaţi de izbelişte.
Da, preşedintele României a spus, a sugerat, şi mulţi tâmpiţi „au pus botul” ... În România, Constituţia limitează numărul de mandate prezidenţiale la două, astfel că, în ultimul său mandat, Băsescu se va schimba ... Se va schimba? Cât de idiot trebuie să fii ca să îţi imaginezi asta? Şi, despre care Constituţie este vorba? De cea prezentă sau despre cea pe care o visează Băsescu?
Alegerea lui Băsescu ca preşedinte al României a constituit una din cele mai mari greşeli făcute de poporul român în decursul existenţei sale. Cei patru ani de relativă prosperitate economică dintre 2004 şi 2008 nu au nimic comun cu capacitatea şi acţiunile preşedintelui Băsescu, ci guvernului condus de Călin Popescu Tăriceanu. Atunci când acest guvern a fost îndepărtat, dezastrul s-a extins şi în zona economică. Până la urmă, poate că România nu avea nevoie de această perioadă. Deja, preţul pe care îl plătim este mult prea mare, iar dezatrul în care guvernul Boc a reuşit să aducă ţara nu va fi recuperat nici într-un deceniu de acum înainte. Pentru că, de fapt, măsurile lui Boc nu au fost anticriză, ci procriză.
Nu vreau să mai detaliez nimic aici, cine este interesat poate citi toate comentariile şi luările de poziţie ale adevăraţilor economişti, din această perioadă. Eu nu am competenţe economice deosebite, dar, cred că, pentru orice om de pe lumea asta, atunci când, într-o ţară, scad cheltuielile cu educaţia, cu sănătatea, când proiectele de investiţii sunt anulate, când un ministru ca Berceanu anunţă, cu infinită neruşinare că, într-un an, România nu va fi capabilă să construiască nici măcar un kilometru de autostradă, dar, în acelaşi timp, cheltuielile cu serviciile cresc, cred, spuneam, că, pentru orice om de planetă, este evident că direcţia în care se îndreaptă ţara este una greşită. Pentru orice om, mai puţin pentru cele câteva milioane de români care susţin, în continuare, acest preşedinte şi acest guvern iresponsabil.
Sigur, există o soluţie, şi mărturisesc că mă gândesc din ce în ce mai des la ea. Ce dracu’ mai caut în ţara asta, în mijlocul acestui popor inconştient şi iresponsabil? Ce oare mă reţine aici?
Adevărul este că îmi este foarte greu, şi nu numai mie. Sunt mulţi oameni care gândesc la fel. Sunt născut aici, aparţin acestui popor, am investit aici, aparţin acestei ţări. Ar trebui oare să plec, să abandonez totul, şi nu e vorba numai de valori „materiale”, din cauza unor idioţi? E normal?
Apoi, cu ceilalţi asemeni mie, ce se va întâmpla? Vom pleca cu toţii? O jumătate de ţară plecată în bejenie din cauza celeilalte jumătăţi? Nu, aşa ceva nu se poate. Cât încă mai pot, îmi port crucea, dar nu încetez să le spun celorlalţi ce şi cum gândesc. Poate că, într-o zi, cineva mă va auzi. Poate că, într-o zi, unul din aceşti anesteziaţi va începe să simtă ceva. Să gândească măcar aşa: da, dom’le, e adevărat, o duc din ce în ce mai greu, ia să-i văd şi pe alţii. Poate, nu ştiu. Sper...
Da, ştiu, sunt un idiot frustrat! Dar îmi asum această condiţie şi voi continua să îmi strig frustrările ....
La comanda marelui cârmaci, premierul Bok, care, după acum arată şi numele, este cel mai de căcat premier, aruncă pe piaţă o nouă propunere de modificare a Constituţiei. Evident, motivul invocat este acelaşi: voinţa poporului. Adicătelea, poporul s-a pronunţat, într-o proporţie covârşitoare pentru parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari. Aşa o fi, dar, oare când s-a pronunţat poporul în privinţa modificării prerogativelor prezidenţiale? Când s-a pronunţat în privinţa pragului electoral? Şi aşa mai departe...
Evident, poporul nu s-a pronunţat explicit în această privinţă, cum nu s-a pronunţat nici cu privire la contractarea împrumutului de la F.M.I., cum nu s-a pronunţat nici în privinţa concedierilor şi a diminuării salariilor etc. De fapt, cine stă să întrebe poporul în privinţa acestor „nimicuri”? Important este că poporul s-a pronunţat cu privire la uninominal şi reducerea numărului de parlamentari. Aceasta este prioritatea zero a României.
Pentru mine, este evident că agenda de lucru a preşedintelui nu are nimic de-a face cu adevăratele interese ale oamenilor. Dar, nu numai atât. Prin atacurile la adresa PD-L, preşedintele Băsescu demonstrează că preocupările sale sunt din ce în ce mai îndepărtate chiar de cele ale partidului care l-a adus la putere. Vechea gardă are o putere mult prea mare în partid şi ar putea, la un moment dat, să se ridice chiar împotriva preşedintelui. Acest lucru nu trebuie să se întample! Partidul trebuie curăţat de aceste elemente „destabilizatoare”, întru gloria eternă a mult iubitului nostru preşedinte! Semnalul preşedintelui este cât se poate de clar: tinerii şacali au liber la devorarea hienelor bătrâne, singurele care s-ar fi putut opune, la un moment dat, ambiţiilor prezidenţiale.
Nimic nou sub soare! Al dracului de bine seamănă lucrurile astea cu ceea ce s-a întâmplat în ţara marelui frate de la răsărit. Personaje precum Troţki sau Beria, a căror putere şi influenţă ajunsese, la un moment dat, foarte mare, au fost eliminate în mod cât se poate de brutal. Asta este:cine nu cunoaşte istoria e dator să o repete.
Evident, s-ar putea reproşa, condiţiile de astăzi sunt total diferite de cele din primele decenii ale secolului trecut. România este astăzi membră a Uniunii Europene etc. Dar, şi Uniunea Europeană are problemele ei. Încercarea de salvare a Greciei este, practic, ultimul tur de forţă al Uniunii Europene. Spun încercarea pentru că nu este deloc sigur că va fi, într-adevăr, vorba de o salvare. Să vedem ce va urma. În ceea ce priveşte alte state, cred că Uniunea Europeană va aplica doctrina „managerului de criză”, anume aceea care spune că, decât să aloci timp şi resurse pentru a face un angajat să „performeze”, mai bine îl dai afară.
Atunci când, la începutul celui de-al doilea război mondial, Polonia a fost invadată, Anglia şi Franţa, ţări cu care aceasta avea tratate de alianţă, nu au mişcat un deget în favoarea ei. De ce ar interveni acum cineva în situaţia în care problemele economice şi politice ale României ajung la paroxism? Nu va interveni nimeni, vom fi lăsaţi de izbelişte.
Da, preşedintele României a spus, a sugerat, şi mulţi tâmpiţi „au pus botul” ... În România, Constituţia limitează numărul de mandate prezidenţiale la două, astfel că, în ultimul său mandat, Băsescu se va schimba ... Se va schimba? Cât de idiot trebuie să fii ca să îţi imaginezi asta? Şi, despre care Constituţie este vorba? De cea prezentă sau despre cea pe care o visează Băsescu?
Alegerea lui Băsescu ca preşedinte al României a constituit una din cele mai mari greşeli făcute de poporul român în decursul existenţei sale. Cei patru ani de relativă prosperitate economică dintre 2004 şi 2008 nu au nimic comun cu capacitatea şi acţiunile preşedintelui Băsescu, ci guvernului condus de Călin Popescu Tăriceanu. Atunci când acest guvern a fost îndepărtat, dezastrul s-a extins şi în zona economică. Până la urmă, poate că România nu avea nevoie de această perioadă. Deja, preţul pe care îl plătim este mult prea mare, iar dezatrul în care guvernul Boc a reuşit să aducă ţara nu va fi recuperat nici într-un deceniu de acum înainte. Pentru că, de fapt, măsurile lui Boc nu au fost anticriză, ci procriză.
Nu vreau să mai detaliez nimic aici, cine este interesat poate citi toate comentariile şi luările de poziţie ale adevăraţilor economişti, din această perioadă. Eu nu am competenţe economice deosebite, dar, cred că, pentru orice om de pe lumea asta, atunci când, într-o ţară, scad cheltuielile cu educaţia, cu sănătatea, când proiectele de investiţii sunt anulate, când un ministru ca Berceanu anunţă, cu infinită neruşinare că, într-un an, România nu va fi capabilă să construiască nici măcar un kilometru de autostradă, dar, în acelaşi timp, cheltuielile cu serviciile cresc, cred, spuneam, că, pentru orice om de planetă, este evident că direcţia în care se îndreaptă ţara este una greşită. Pentru orice om, mai puţin pentru cele câteva milioane de români care susţin, în continuare, acest preşedinte şi acest guvern iresponsabil.
Sigur, există o soluţie, şi mărturisesc că mă gândesc din ce în ce mai des la ea. Ce dracu’ mai caut în ţara asta, în mijlocul acestui popor inconştient şi iresponsabil? Ce oare mă reţine aici?
Adevărul este că îmi este foarte greu, şi nu numai mie. Sunt mulţi oameni care gândesc la fel. Sunt născut aici, aparţin acestui popor, am investit aici, aparţin acestei ţări. Ar trebui oare să plec, să abandonez totul, şi nu e vorba numai de valori „materiale”, din cauza unor idioţi? E normal?
Apoi, cu ceilalţi asemeni mie, ce se va întâmpla? Vom pleca cu toţii? O jumătate de ţară plecată în bejenie din cauza celeilalte jumătăţi? Nu, aşa ceva nu se poate. Cât încă mai pot, îmi port crucea, dar nu încetez să le spun celorlalţi ce şi cum gândesc. Poate că, într-o zi, cineva mă va auzi. Poate că, într-o zi, unul din aceşti anesteziaţi va începe să simtă ceva. Să gândească măcar aşa: da, dom’le, e adevărat, o duc din ce în ce mai greu, ia să-i văd şi pe alţii. Poate, nu ştiu. Sper...
Da, ştiu, sunt un idiot frustrat! Dar îmi asum această condiţie şi voi continua să îmi strig frustrările ....
Nu sunteţi de acord cu mine? Asta este, cât timp mai putem gândi diferit, înseamnă că democraţia şi libertatea nu au murit cu totul, că mai e o speranţă ...
Scuipaţi aici:
Sunt de acord intru' totul, cu o mica exceptie: nu ma macina frustrarile! Ma macina neputinta, ma macina perspectiva, adica viitorul.
RăspundețiȘtergereCe mama aluia cu coarne lasam generatiilor viitoare???
Sclavagism?! sau... plecarea in bejenie?!
DA!
Le lasam alternative!
:)))
Trist dar adevarat. Ma alatur suferintei acelei minoritati care probabil va deveni tot mai mica...Daca vei citi si articolul meu te vei convinge de ce suntem pe aceeasi felie...
RăspundețiȘtergereCe viitor ati fi avut daca ar fi castigat dl.Gioana presedentia?"Reteaua"?Clar ca o ducem mult mai greu,dar nu dl.Basescu a inventat criza mondiala!Cine-i de vina daca dl.profesor Floricel nu a vrut sa vina la guvernare?Ce principii apara dl.Floricel,petro-dollarii?
RăspundețiȘtergereDin pacate nu avem o clasa politica responsabila si mai ales,devotata interesului national.Nu avem nici profesori,nici doctori,nimic nu avem!
Avem insa pretentii!