Noiembrie, ultimul bal?

Cu ceva timp în urmă vă informam despre prezicerile celebrei Vanga Dimitrova, mediumul de ale cărei servicii ar fi beneficiat, se pare, şi fostul cuplu dictatorial Nicolae şi Elena Ceauşescu.

Cu siguranţă, Vanga Dimitrova a fost cu totul altceva decât un fel de Mama Omida a Bulgariei. Vanga a numit cu exactitate matematică ziua în care va începe cel de-al Doilea Război Mondial şi invadarea fostei Iugoslavii de armata germană (6 aprilie 1941). Cu o jumătate de an înaintea morţii lui Stalin, femeia a prezis ziua şi condiţiile în care acesta va pieri, fiind arestată şi întemniţată pentru aceste preziceri; eliberarea din închisoare a venit abia după moartea dictatorului de la Kremlin. Vanga a prezis, de asemenea, „primăvara pragheză”, urmată de invazia trupelor sovietice, în 1968. În 1969, Vanga a anticipat victoria puţin scontată a Indirei Gandhi la alegerile parlamentare anticipate. De asemenea, primul război libanez (1982), catastrofa de la Cernobîl, perestroika, ieşirea lui Gorbaciov de pe scena marii politici, destrămarea URSS, şi multe alte lucruri au fost prezise de Vanga Dimitrova, care, e bine să ştim, a fost analfabetă şi, pe de-asupra şi oarbă de la doisprezece ani.

Nimeni nu a reuşit să elucideze, în timpul vieţii Vangăi, misterul legat de prezicerile ei, însă, conform unor zvonuri, savanţii militari ruşi ar fi găsit cheia acestui fenomen, iar serviciile speciale ruse se folosesc deja de aceste informaţii pentru a dejuca acţiuni teroriste şi în alte scopuri. Iuri Negrebiţki, un om de ştiinţă rus care a cercetat fenomenul Vanga, susţine că encefalul femeii avea o structură cu totul specială, fiind mobilizat pe căutarea informaţiei precum un motor de căutare. „Nimic nu este întâmplător” este „axioma” lui Negrebiţki, iar savantul susţine că la baza capacităţii de predicţie a Vangăi a stat o aptitudine cu totul neobişnuită de a identifica rapid şi eficient corelaţiile între anumite fapte şi întâmplări şi de a determina legăturile cauzale. În alte cuvinte, creierul femeii a lucrat ca un sistem-expert extrem de performant în care „se toarnă” informaţii de-a valma, unele aparent neimportante, altele contradictorii etc. şi se obţin „rezultate” valoroase, deseori surprinzătoare, dar nu „miraculoase” sau ilogice.

Baba Vanga a „bifat” ani de zile pe statul de plată al intitutului lui Lozanov, cel numit şi „părintele sugestologiei”. Ei, despre cine a fost Lozanov, despre legăturile sale cu serviciile secrete sovietice, dar cu occidentul, despre cum se revendică „superlearning-ul” de la Lozanov, cum este „implementat” superlearning-ul în Finlanda şi cum reuşeşte Finlanda să „ia faţa” la toate evaluările internaţionale de tip PISA, TIMSS, PIRLS şi aşa mai departe, altădată ... poate. Acum mai hălăduim puţintel prin spaţiul ex-sovietic, prin intermediul ziarului Pravda (Adevărul).

Există, oare, cineva care să nu fi auzit de Pravda? Probabil că da, de aceea voi spune doar atât: Pravda este cel mai celebru ziar rusesc sovietic. Prima dată, Lev Troţki a scos ziarul Pravda în 1908, la Viena şi Geneva, devenind, încă de la apariţie, cea mai populară publicaţie revoluţionară. Adevărata Pravdă a apărut, însă, în 1912, fiind considerată, la acea vreme, succesoarea ziarului Iskra (Scânteia – nici asta nu vă spune nimic?). Din 1913, ziarul a fost preluat de Lenin şi bolşevicii săi, devenind organul oficial de presă al partidului. De-a lungul timpului, ziarul Pravda a dobândit o putere imensă, fiind legat „ombilical” de centrele de putere din societatea sovietică şi reuşind chiar să încline „balanţa puterii” în anumite momente critice. Astfel, de exemplu, după moartea lui Stalin, disputa dintre Nikita Hruşciov şi contracandidatul său, Ghiorghi Malenkov (susţinut, la rândul său, de ziarul Izvestia – ziarul Sovietului Suprem, adică al parlamentului) a fost arbitrată de Pravda. Malenkov a pierdut şi, ulterior, a fost executat; tradiţia lapidării candidatului perdant, susţinut de o majoritate parlamentară nu este, aşadar, o inovaţie a „epocii băsesciene”, este, mai degrabă, un „invariant” al tuturor dictaturilor.

În 19 august 1991, un grup de comunişti radicali conduşi de vicepreşedintele U.R.S.S., Ghennadi Ianaev au încercat să îl înlăture de la putere pe Mihail Gorbaciov, pe atunci preşedinte al U.R.S.S. şi secretar general al partidului comunist. Gorbaciov era în vacanţă în Crimeea şi nu a putut interveni în mod direct în evenimente, fiind arestat la domiciliu. La Moscova, rezistenţa împotriva puciştilor a fost organizată de Boris Elţân, care era, pe atunci, preşedintele Rusiei. La data producerii acestor evenimente, Elţân părăsise partidul comunist de un an de zile şi se făcuse remarcat, mai degrabă, prin poziţia sa antigorbaciovistă şi anticomunistă. Speriaţi de posibila revenire a stalinismului, milioane de moscoviţi au ieşit în stradă, obligând, astfel, trupele armate să se retragă în cazărmi. Elţân devine, după un discurs rostit pe turela unui tanc, cel mai celebru personaj din Rusia şi liderul de facto al ţării. După două zile de confuzie, pe 21 august, armata şi KGB-ul (principalul serviciu secret sovietic) trec de partea demonstranţilor, iar Boris Elţân preia puterea complet, înlăturându-l, astfel, pe cel numit „părintele perestroicii”.

În 22 august 1991, Boris Elţân semnează un decret prin care interzice activitatea partidului comunist şi confiscă toate proprietăţile acestuia, inclusiv ziarul Pravda. „Eliberat” din Crimeea, Gorbaciov rămâne, formal, preşedintele U.R.S.S. până la destrămarea acesteia, consemnată oficial în 8 septembrie 1991.

În urma acestor evenimente, timp de câteva săptămâni, ziarul Pravda îşi încetează activitatea. Apoi, echipa respectivă de jurnalişti scoate un ziar cu acelaşi nume, dar lipsit de titulatura „organ” al partidului comunist (care fusese desfiinţat).

Ulterior, editorul şef, Ghennadi Selezniov, care a urmat o carieră politică remarcabilă, ajungând să deţină şi funcţia de preşedinte al Dumei de Stat, a vândut ziarul unor investitori greci, Yannikoses. Dar, Gorşenin, Linnik şi, practic, întreaga redacţie, au abandonat proiectul lui Yannikoses şi au scos un nou ziar Pravda, care, ba a apărut, ba a fost interzis, până la urmă (în 1999) au lansat şi Pravda online etc. Ideea este că, de fapt, noul ziar Pravda şi Pravda online nu sunt altceva decât vechiul ziar Pravda, cel de dinainte de 1991. Sunt aceeaşi oameni, păstrează aceleaşi relaţii, au aceleaşi surse de informare, au aceleaşi puncte de vedere etc. Iar ideea că, în 1991, ca urmare a decretului lui Elţân, comunismul a încetat să mai existe în Rusia, iar aceasta a devenit un stat democratic, e, evident, absurdă.

Am spus toate acestea pentru a arăta că Pravda este, a fost şi va fi Pravda, adică organul partidului bolşevic. Gata!

Ei, şi întâmplându-mi-se să frunzăresc Pravda, aia online, fireşte, dau peste articolaşul ăsta. E cam vechi, dar nici chiar aşa de vechi, de la sfârşitul lui 2009. Cam de când fu reales Băselu’.

Şi cam ce mai scriu bolşevicii în gazeta lor? Ia uite aici: „Nostradamus Predicted World War III for 2010”. Ei, drăcia dracului, se deteră şi ăştia cu Mama Omida, cum ar zice olteanu’. Auzi la bolşevici: „Nostradamus” ... ha, ha, ha.

Ei, dar lucrurile sunt, în continuare, cât se poate de interesante, fiindcă, iată, al treilea război mondial va începe în noiembrie 2010 şi vor fi utilizate arme bacteriologice şi chimice. Ca să vezi! Baba Vanga spunea tot la fel! Noiembrie 2010 şi, pentru început, arme clasice, apoi arme nucleare!

Boon! Ce înseamnă asta? Habar nu am, dar ceva, cu siguranţă înseamnă. Când Pravda anunţă că în noiembrie 2010 va începe al treilea război mondial, chiar dacă e cu „posibil” şi aruncat în cârca lui Nostradamus, când treaba asta se potriveşte cu ce-a zis Vanga, în mod sigur e cum a zis ardeleanul după ce-a studiat girafa pe îndelete: „asta ori îi ceva, ori me’e ingheva”. Pentru că nimic nu e întâmplător.

Ce va fi în noiembrie 2010? Mmm ... nu prea m-aş lansa în speculaţii ... dar cred că scăpăm de ceva ... sau de cineva.

Mai ales, că – ia uitaţi-vă – băiatul ăsta care scrie cam fantastic vorbeşte de două luni. Ei, or fi multe poveşti, dar dacă o fi şi un adevăr? Cam 25% ... sau 10% ... ce ziceţi? Acu’ e clar, noi suntem oricum terminaţi, nouă nu ne trebuie niciun război ... da’ nu-i după cum vrea omul.

Ei, oricum, vom vedea. Mai e o vară la mijloc...

Off-topic: Sunt liber! Wow! Aşa scrie pe decizie. Începând de azi.
Abia aştept să plec în vacanţă!

P.S. De asta ce ziceţi?