Aux armes, citoyens!

Nene cititorule, hai să facem astăzi un mic exerciţiu de imaginaţie. Hai să ne imaginăm că suntem în urmă cu vreo două decenii şi mai bine şi situaţia e nasoală. E frig în locuinţe, nu se găsesc alimente, nu se găsesc mărfuri în general, ca să iei o Dacie depui banii, te înscrii pe o listă de aşteptare şi, cu puţin noroc, în vreo cinci ani, primeşti maşina. E … nasol rău, ce mai. Trebuie să lucrezi şi sâmbăta, uneori şi duminica … e nasol. Ai şi tu chef de-o ţigară şi cea mai „selectă” ţigară e BT, asta dacă nu eşti doctor sau nomenclaturist ... atunci poţi fuma şi câte-un Kent. La „iarbă” nu te gândi, că nu s-a inventat încă. Nici maneaua nu s-a inventat încă, deşi băieţii ăştia de la Azur sunt destul de buni. În schimb, poţi asculta „Două decenii de împliniri măreţe” ... e la liber, la discreţie. Mă rog, e nasol de tot....

Bun, şi vine unu’ la tine şi îţi zice aşa:
- Auzi, dom’le, nu ai vrea mata să crăpi? Aşa, pur si simplu!
- Păi, de ce să crăp?
- Ei, de ce? Pentru libertate, pentru democraţie!
- Da’ ce-i aia?
- Uite, e foarte simplu. Să fie Băsescu în loc de Ceauşescu, şi Anastase în loc de Giosan. Şi să fie lumea bogată, să aibă pensii şi salarii babane, câte-un cont într-o băncuţă, ceva viluţe, chestii din astea.
- Care lume?
- Pai lumea bună, alde Videanu, Berceanu, Hrebenciuc, Mazăre, Vântu, Patriciu ... ce să-ţi mai spun.
- A ... am înţeles. Dar eu, eu cu ce m-aş alege?
- Păi, cu ce? Cu-n glonţ în piept, nu aşa ne-am înţeles? A, dac-ai trăi? Păi, cu o pensie de câteva sute de lei, cu care nici medicamentele necesare nu ţi le-ai putea cumpăra.
- Da’ ai zis ceva de-o casă, de un cont ...
- Da, te-apuci de table şi ai case câte vrei, iar conturi îţi faci pe haifaiv şi pe ce vrei ... câte vrei.

...

Aşa ... Şi-acu’ zi, nene cititorule, te mai trage inima să crăpi doar pentru a-l vedea pe Băselu preşedinte şi pe fie-sa europarlamentară? Sau pentru ca să îşi „tragă” câţiva borfaşi viloaie şi conturi în bănci? Merită să crăpi pentru asta?

Numai dacă esti dus cu pluta...

Şi acum? Acum ce ai de gând să faci?

Îţi cere Băselu solidaritate. Ştii ce vrea să zică? Adică borfaşii ăştia să-ţi subtilizeze un sfert din BANII TĂI, iar tu să zici: „mulţumesc, săru’mâna”. Cam asta-i solidaritatea lu’ Băselu’.

Cică nu sunt bani. SUNT BANI. Sunt bani pentru toate, sunt bani pentru chiolhanuri şi „spectacole”, sunt bani pentru situri de juma’ de miliard bucata, sunt bani de curve pentru ei (cei care mai pot, ceilalţi se uită doar la filme), sunt bani pentru orice. Pentru tine nu sunt bani. Ghinion. Tocmai la tine s-au terminat banii. Aşa eşti tu, mai ghinionist.

Da ... şi-atunci mă-ntreb şi eu, precum cei de la Ca$$a Loco: „nu eşti tu un pic cam prost”?

Aş vrea să înţelegi bine un lucru: miza nu este banul. Bani există. Suficienţi. Nu discut acest aspect. E evident că sunt bani. Nu mai sunt bani? Foarte bine, îi desfiinţăm, îi scoatem din circulaţie, că şi-aşa nu mai sunt. Dăm fiecărui cetăţean care munceşte şi pensionarilor, câte două cupoane, celorlalţi câte unul singur sau niciunul. Un cupon egal un sfert de pâine neagră. Până scoatem ţara din criză, asta-i raţia. Cei care fac contrabandă, împuşcaţi. E bine aşa? Din punctul meu de vedere, e super-bine. Da’ până nu-i văd pe Videanu sau pe Berceanu ... şi, bineînţeles, favoritul meu, Mugur-Mugurel, ronţăindu-şi fericiţi sfertul de pâine neagră primit în schimbul cuponului, nu cred nimic. Nu e criză de-adevăratelea, poate criză de omenie, sau criză de nervi, dar nu criză economică adevărată.

Miza este cu totul alta, şi anume gradul în care poporul român poate fi dominat şi manipulat, gradul în care a devenit o turmă sau mai e de lucru la acest aspect. Asta e miza, acesta e războiul, şi de aceea avem, acum mai mult decât oricând, de solidaritate autentică în faţa celor care vor să ne „înşeueze”.

Cum pot să-l numesc pe cel care va accepta, de bune voie, „sacrificiul” care i se cere pentru a scoate ţara din criză? Nu ştiu, nu găsesc niciun cuvânt potrivit ... cred că limba română e prea săracă în cuvinte.

Aux armes, citoyens!