Cu vreo două-trei zile în urmă, am postat o „pălărie într-un picior”, o problemuţă simplă-simplă, de clasa a şasea, cel mult. Deşi, se pare că postul a fost/văzut de peste două sute de vizitatori, unul nu s-a învrednicit să-mi dea un răspuns, mi-au dat unii nişte steluţe, dar atâta tot. Stau şi mă-ntreb: oare de ce? Oare toţi au ştiut să rezolve problema si nu au mai considerat necesar? Sau, poate nu a ştiut nici unul. Sau, au considerat-o o chestie „frivolă”. Sau ce?
Am încercat să vorbesc cu oameni „de pe stradă” şi, sincer, niciunul n-a „bunghit-o”. Aşa că, zic eu, problema nu a fost chiar aşa de simplă. Sau, ştiu eu, poate oamenilor le e prea lene să mai gândească.
Uite, problema era asta: o anumită sumă de bani se reduce cu 25%. Cu cât trebuie mărită apoi, pentru a ajunge la aceeaşi valoare iniţială.
Ei, ăştia, oamenii „de pe stradă” au rasolit-o. Au zis: cu 25%. Nu e logic? Păi, dacă iei 25%, nu tot 25% trebuie să pui la loc?
Nu, nu e logic. Înapoi trebuie să pui 33,(3)%, adică cu peste 8% mai mult.
Stai, bre! Cum adică? Iei 25, pui 33 şi rămâi tot pe loc?
Exact. Şi, ca bibliografie suplimentară, aş recomanda cărţile Alisei, în ţara minunilor, dar mai ales, în cea a oglinzilor.
Ei, ia să vedem care-i treaba. Avem, deci, 100. Luăm 25%, rămânem cu 75. Până aici e clar, nu? Acu, cât trebuie să punem la loc? Tot 25, nu? Ba, da, nu mai că îl calculăm din 75, că atâta avem. Şi cât e 25 din 75? Păi, o treime, adică 33,(3)%. Ei, cam asta este.
Morala e foarte simplă: cine acceptă o diminuare, va trebui să crească ulterior foarte „vârtos” doar ca să ajungă de unde a plecat. Nasol, nu? Dar, asta-i matematica.
...
Azi voiam să scriu ceva despre bani, dar am renunţat ... în mare. Fiindcă, pe scurt, e aşa:
Banii nu sunt, în esenţă, decât un instrument de schimb. Noi nu mâncăm bani, nu ne învelim cu bani, în general, banii nu ne folosesc decât pentru a ne procura toate bunurile şi serviciile pe care le dorim ... şi ni le putem permite. Mai clar: mâncăm pâine, carne, brânză, fructe, dar în niciun caz bani. Acum e criză şi nu sunt bani. Da, şi care-i problema? Există pâine, carne, brânză, fructe, şi toate celelalte? Există maşini, plasme, i-pod-uri şi tot ce vrea muşchii voştri? Da, dar nu sunt bani. Şi care-i problema cu banii?
Întrebarea mea are un tâlc, fireşte ... dar acum mă opresc aici. Fiindcă sunt supărat. M-au supărat cei care nu-şi fac „temele”, nu rezolvă problemele ... dinspre guvern mi-am luat orice nădejde, dar ceilalţi?
Na ... să vă mai treacă ...
Am încercat să vorbesc cu oameni „de pe stradă” şi, sincer, niciunul n-a „bunghit-o”. Aşa că, zic eu, problema nu a fost chiar aşa de simplă. Sau, ştiu eu, poate oamenilor le e prea lene să mai gândească.
Uite, problema era asta: o anumită sumă de bani se reduce cu 25%. Cu cât trebuie mărită apoi, pentru a ajunge la aceeaşi valoare iniţială.
Ei, ăştia, oamenii „de pe stradă” au rasolit-o. Au zis: cu 25%. Nu e logic? Păi, dacă iei 25%, nu tot 25% trebuie să pui la loc?
Nu, nu e logic. Înapoi trebuie să pui 33,(3)%, adică cu peste 8% mai mult.
Stai, bre! Cum adică? Iei 25, pui 33 şi rămâi tot pe loc?
Exact. Şi, ca bibliografie suplimentară, aş recomanda cărţile Alisei, în ţara minunilor, dar mai ales, în cea a oglinzilor.
Ei, ia să vedem care-i treaba. Avem, deci, 100. Luăm 25%, rămânem cu 75. Până aici e clar, nu? Acu, cât trebuie să punem la loc? Tot 25, nu? Ba, da, nu mai că îl calculăm din 75, că atâta avem. Şi cât e 25 din 75? Păi, o treime, adică 33,(3)%. Ei, cam asta este.
Morala e foarte simplă: cine acceptă o diminuare, va trebui să crească ulterior foarte „vârtos” doar ca să ajungă de unde a plecat. Nasol, nu? Dar, asta-i matematica.
...
Azi voiam să scriu ceva despre bani, dar am renunţat ... în mare. Fiindcă, pe scurt, e aşa:
Banii nu sunt, în esenţă, decât un instrument de schimb. Noi nu mâncăm bani, nu ne învelim cu bani, în general, banii nu ne folosesc decât pentru a ne procura toate bunurile şi serviciile pe care le dorim ... şi ni le putem permite. Mai clar: mâncăm pâine, carne, brânză, fructe, dar în niciun caz bani. Acum e criză şi nu sunt bani. Da, şi care-i problema? Există pâine, carne, brânză, fructe, şi toate celelalte? Există maşini, plasme, i-pod-uri şi tot ce vrea muşchii voştri? Da, dar nu sunt bani. Şi care-i problema cu banii?
Întrebarea mea are un tâlc, fireşte ... dar acum mă opresc aici. Fiindcă sunt supărat. M-au supărat cei care nu-şi fac „temele”, nu rezolvă problemele ... dinspre guvern mi-am luat orice nădejde, dar ceilalţi?
Na ... să vă mai treacă ...
Oare ce muzică ascultă Băselu când vorbeşte de pensia minimă de 500 de lei?
Eu nu ti-am raspuns, insa problemuta asta mi-o pusese inaintea ta un prieten. Nu am stiut atunci raspunsul, imediat. Nu ma gandisem... Dar ai mare dreptate. :)
RăspundețiȘtergereCei care au au facut calcule cu preturi cu si fara TVA, au jonglat cu baza de calcul diferita, ar trebui sa stie sa raspunda. Ceilalti nu stiu pentru ca au tendinta sa mentina aceeasi baza de calcul.
RăspundețiȘtergereEste o chichita statisticao-economica, asa cum este si calculul indicelui mediu, pe care multi au tendinta sa-l calculeze ca o medie artimetica simpla.
Nu cred ca necunoasterea lor reflecta o incultura.
:)
RăspundețiȘtergereSeara buna, suparatule!
Problema ta este o falsa problema.
Atata timp cat un salariu mediu sau minim pe economie reprezinta un sfert de salariu din oricare tara din UE (M) NU ADMIT scaderea.
Intai sa se faca o adunare, apoi o scadere!
Abia dupa ce salariul minim, mediu, pe economie ajunge la nivelul salariului din celelalte tari, putem vorbi de problemuta ta simpla.
Cred ca romanii iar si-o iau pe carca, pentru ca nu vad "padurea" din cauza razelor imbibate de alcool ce vin dinspre Zeus.
ROMANIA ESTE IN CRIZA de 20 de ANI!
Nu poti veni sa scazi, ceea ce nu ai fost in stare sa cresti (sau nu ai vrut).
Daca romanii accepta aceasta mizerie inseamna ca aceasta tara isi merita soarta.
O seara buna!