Câteva lucruri despre longevitate

Cel mai puternic factor predictor unic al decesului timpuriu, la vârsta adultă, este reprezentat de divorţul părinţilor, în copilărie. Copiii crescuţi de părinţi divorţaţi au, în medie, o speranţă de viaţă cu aproape cinci ani mai mică decat cea a copiilor provenind din familii intacte. Ei sunt mult mai expuşi diferitelor tipuri de accidente violente, cancerului, atacurilor de cord şi accidentelor vasculare cerebrale. Pentru foarte mulţi oameni, cel mai traumatic şi dăunător eveniment al copilăriei este reprezentat de divorţul părinţilor.

Pe de altă parte, decesul timpuriu al unuia dintre părinţi nu pare să aibă un efect major asupra speranţei de viaţă, în condiţiile în care celălalt părinte i-a putut prelua sarcinile, şi s-a achitat onorabil de ele.

O fire deschisă şi un temperament vesel, exuberant, plin de viaţă nu sunt, întotdeauna, un lucru de dorit; persoanele mai sobre trăiesc mai mult.

Influenţa coeficientului de inteligenţă în stabilirea longevităţii pare extrem de mică; nu s-a putut stabili o corelaţie între cei doi factori.

Dincolo de zestrea genetică şi de diferite accidente mai mult sau mai puţin imprevizibile, se pare că factorul-cheie care predetermină, încă din copilărie, o speranţă de viaţă ridicată, este conştiinciozitatea, definită ca un mix de calităţi incluzând stăruinţa, prudenţa, munca grea (în sensul de stăruitoare), relaţii armonioase cu familia, colegii, profesorii, comunitatea, în general. Persoanele conştiincioase pot fi percepute ca fiind uşor obsedate şi ca făcându-şi prea multe griji, dar, graţie unei bune organizări, îşi rezolvă întotdeauna aceste probleme. La vârsta adultă, persoanele cu speranţă de viaţă ridicată au făcut mai multă mişcare decat celelalte, au dat dovadă de mai multă implicare în comunitate (de exemplu în sensul voluntariatului), au avut o carieră mai lungă şi mai înfloritoare, o familie mai sănătoasă, şi au fost mai optimişti. Ei nu au fost mai feriţi decât cei cu speranţă mai mică de viaţă, de diferite evenimente neplăcute, cum ar fi: pierderea soţului/soţiei (inclusiv prin divorţ), probleme în carieră, sau traume de război, dar au dovedit un mai mare echilibru, un optimism sănătos şi o mai mare capacitate de a trece peste aceste evenimente, de a se recupera mai rapid şi mai pe deplin. Pe de altă parte, persoanele pesimiste, nesigure, care „văd totul în negru”, s-au dovedit deosebit de vulnerabile la încercările vieţii şi, ca urmare, au avut o speranţă de viaţă mult mai mică. Nici cei foarte veseli şi degajaţi nu au avut mai mult noroc, deoarece mulţi dintre ei şi-au complicat permanent existenţa prin adoptarea unor obiceiuri şi deprinderi nesănătoase: alimentaţie dezechilibrată, fumat, consum de alcool, droguri, conducerea riscantă a autoturismelor etc.

Sunt concluziile unui foarte interesant studiu efectuat de doi psihologi americani, şi intitulat Proiectul longevitatea. O scurtă recenzie asupra acestui studiu găsiţi în The Wall Street Journal.

Când un părinte (sau un profesor) cere copilului conştiinciozitate, îi prelungeşte, practic, viaţa.