România în evul mediu

În mod cât se poate de evident, România este în Europa doar din punct de vedere geografic. Strict geografic. Din orice alt punct de vedere: politic, economic, social, cultural, religios etc., România se află la zeci sau sute de ani-lumină şi continuă să se îndepărteze rapid. De fapt, România se îndepărtează rapid de tot ceea ce s-ar putea numi lume civilizată. Pentru mine, această recădere în despotism şi barbarie este deopotrivă dureroasă şi inexplicabilă.

Au fost, pe rând: legea educaţiei naţionale, care condamnă poporul român la incultură şi primitivism, şi îl deznaţionalizează, legea pensiilor, prin care, în mod samavolnic, se naţionalizează, de fapt se confiscă proprietatea celor care, vreme de decenii au construit ceea ce se numeşte acum România (ce-a mai rămas din ea), şi care nu mai au posibilitatea să se apere, codul muncii, prin care românii de rând, angajaţii, sunt transformaţi în sclavi la cheremul marilor samsari economici, şi, în sfârşit, legea privind parteneriatul dintre stat şi biserică, prin care România este transformată într-o feudă a unor lideri religioşi.

Adoptarea acestei legi pune capăt aşa-zisului caracter laic al statului român.

Despre constituţionalitatea sau neconstituţionalitatea ei nu cred că are rost să mai vorbim. Ştim cu toţii ce decizie ar lua Curtrea Constituţională în cazul în care această lege ar fi atacată.

Ca mai toate legile din România, şi aceasta are un caracter profund înşelător. Teoretic, legea stimulează desfăşurarea, de către instituţiile religioase, a unor misiuni de caritate, asistenţă socială etc.

Practic, efectul acestei legi va consta în faptul că statul va subvenţiona în proporţie de până la 80% proiectele sociale ale bisericii. Ce înseamnă asta?

Cum să subvenţioneze statul activitatea bisericii? De unde are statul bani? Evident, din taxe, impozite, accize, şi aşa mai departe. Adică din buzunarul meu, al tău, al tuturor. Cu ce drept îmi ia statul bani pentru a-i distribui bisericii? Cu dreptul „fratelui mai mare”, evident.

Al doilea aspect. Există o cutumă a colaborării dintre biserică şi puterea politică a momentului, oricare ar fi aceea. Oare nu se rostesc, la fiecare slujbă, în fiecare biserică, rugăciuni pentru „conducătorii statului”, pentru „mai-marii oraşelor”, şi aşa mai departe? Este aceasta o acţiune politică sau nu? Ce treabă are biserica, o instituţie aşa-zis spirituală, cu mizeria politică de pe malurile Dâmboviţei? Şi, pentru ce ar trebui eu să mă rog pentru nişte infractori cărora le-ar sta mai bine într-un loc cu mai multă răcoare?

Nu cred că trebuie să spun prea multe despre implicarea politică a clerului. E un subiect arhicunoscut. Dar, vă daţi seama ce va fi din momentul promulgării acestei legi?

În al treilea rând, legea este făcută pentru a permite spălarea unor cantităţi uriaşe de bani. Să nu uităm că trăim în ţara în care orice proiect are costuri de trei, de cinci, sau de zece ori mai mari decât în orice stat civilizat. Concret, din fiecare 10 lei implicaţi, teoretic, într-un astfel de proiect, dacă se vor cheltui, în mod efectiv, 2 sau 3 lei pentru obiectivul propus, va fi mare lucru! Restul de 7-8 lei, se vor întoarce în buzunarele „băieţilor deştepţi”, fie ei clerici sau funcţionari de stat. Sau, vă gândiţi că va fi altfel?

E timpul să facem ceva. Ori plecăm odată din ţara asta împuţită, plină de nemernici, ori ne haiducim! Eu, personal, cred că a doua variantă e mai bună. Trebuie să terminăm odată cu această clică economico-politico-religioasă! Suntem, totuşi, în secolul XXI, nu?

Mai e ceva. Pentru o scursură precum Raluca Turcan e absolut normal să iniţieze şi să promoveze o astfel de lege. Dar, ce-au făcut, oare, ceilalţi „reprezentanţi” ai noştri? Iată ce au făcut: 254 voturi pentru, 7 împotrivă, 5 abţineri. Printre cei care au votat împotrivă se numără şi deputatul liberal Ludovic Orban, cinste lui. În rest, cred că toţi cei care au votat „pentru”, din indiferent ce motive, şi din indiferent ce partid, ar trebui împuşcaţi. De ce? Ei, asta e părerea mea, trebuie să o şi justific? Bine: ca să nu ne omoare ei pe noi, de asta.

UPDATE:
1. Câteva asociaţii civice cer preşedintelui Băsescu să nu promulge legea. Apă de ploaie! Preşedintele Băsescu va face exact ceea ce îi convine. Adică va promulga legea. În ceea ce îi priveşte pe români, majoritatea vor aproba legea. Fiindcă - nu-i aşa? – cea mai mare fericire este să o iei în numele Domnului. Cum nici pentru victimele Inchiziţiei nu era o mai mare plăcere decât aceea de a fi arse pe rug în numele Domnului, e acelaşi lucru.
2. Azi a avut loc un accident de circulaţie în urma căruia un preot, soţia sa şi fiica lor au murit. Maşina lor a fost lovită de o altă maşină condusă, coincidenţă sau nu, de un alt preot, beat. O fi şi ăsta un „semn”. Sunt prea multe jigodii „sfinte” care se simt chemate să trăiască fără să muncească, exclusiv de pe urma muncii „păcătoşilor” care muncesc pentru a trăi.