Oferte de vacanţă 2011 (1)

Oferta 3 în 1

Ceea ce vedeţi în această imagine este un râu. Dar, în acelaşi timp, este şi un lac. Şi, lucrul cel mai important: este o autostradă! Da, da, aţi citit bine, este vorba despre o autostradă!

Este vorba de autostrada Lena, cunoscută şi sub numele de autostrada Yakutsk-Amur, sau autostrada yakută, deoarece traversează teritoriul acestei republici ruse din extremul orient. Pe o distanţă de 1212 km, ea face legătura între oraşele Skorovodino, aflat în apropierea frontierei cu China, şi Yakutsk. În apropiere de Yakutsk , mai precis la Nijni Bestyakh, aceasta se conectează cu autostrada Kolîma, numită şi „drumul oaselor”, până în oraşul-port Magadan, pe ţărmul Pacificului. Dar, despre autostrada Kolîma vom mai avea, poate ocazia, să scriem.

Autostrada a fost construită între 1924 şi 1964. O ciudăţenie a acestui drum este că, deşi traversează mai multe cursuri de apă, inclusiv fluviul Lena, autostrada nu este prevăzută cu poduri! De fapt, în toată Yakuţia nu există nici măcar un pod peste Lena, primul urmând a fi inaugurat abia în 2013, la cca. 40 de kilometri sud de Yakutsk.

Şi, totuşi, cum se poate trece peste aceste râuri şi cum se poate continua drumul din Yakutsk, situat la miazăzi de fluviul Lena, pe autostrada Kolîma, până în Magadan? Iarna se poate trece, pur şi simplu (cu riscurile aferente), pe podurile de gheaţă care se formează. Vara, peste Lena se poate trece cu feribotul. Dar, de multe ori, această „facilitate” este inutilă în sezonul cald, deoarece drumul este impracticabil din cauza noroiului care se foarmează. De asemenea, primăvara şi toamna, când stratul de gheaţă este subţire sau plutesc sloiuri, traversarea este imposibilă.

Pentru extraordinarele sale „facilităţi”, aceast drum a fost numit şi „autostrada iadului”.

După cum puteţi vedea, autostrada Lena este un drum chiar mai prost decât ceea ce există în România.

A repara sau a reconstrui un astfel de drum este, evident, un efort prea mare, astfel că ruşii au găsit o soluţie pe cât de simplă, pe atât de ingenioasă: au limitat viteza la 70 de km/h. Se vede clar cât de utilă şi necesară este această interdicţie!

Drum bun, şi, ori de câte ori circulaţi prin România, nu uitaţi de autostrada Lena.

Ofertă cu adrenalină inclusă

Ce ştiţi despre Afghanistan? În afara faptului că, de vreo câteva decenii bune, ţara este într-un război perpetuu. Englezi, ruşi, americani, toţi au căutat ceva în Afghanistan, numai Dumnezeu ştie ce. Şi mai ştiţi, desigur, că în această ţară trăiesc mulţi oameni urâţi care se numesc talibani. Şi că talibanii ăştia se tot omoară cu americanii, tot aşa, Dumnezeu ştie de ce. Dar, despre autostrăzile Afghanistanului ştiţi ceva?


Ei, ceva-ceva, tot ar trebui să ştiţi, deoarece cele mai multe atentate au avut şi au loc pe „drumul morţii”, recte autostrada Kabul-Kandahar. Autostradă?! Da, și nu e singura autostradă, mă rog, aşa-zisă autostradă. Si, spre deosebire de autostrada Lena, de exemplu, e un drum practicabil tot anul. E, adevărat, mai puteţi întâlni vehicule lente, din categoria celor cu şenile – da, ştiu că vă gândiţi numai la tractoare, şi aveţi dreptate, numai de tractoare e vorba, mai puteţi trece peste o mină, sau ceva, dar fiţi fără grijă, acest lucru nu se poate întâmpla de mai multe ori. Şi, încă ceva: în Afghanistan benzina e incredibil de ieftină, pe undeva pe la 20 de cenţi americani, deci merită. Iar hoteluri elegante sunt, slavă domnului, destule în Kabul.

Dacă ţineţi la tradiţii ...

Atunci cea mai bună ofertă este, totuşi, acasă. Niciunde nu veţi găsi atâtea tradiţii precum în România. Aici, e, pur şi simplu, raiul tradiţiilor.

Aţi văzut, cu siguranţă, reportajele din ultima vreme, despre vămi. Şi aţi remarcat, desigur, cum cei care se întâmplau să treacă prin vama Albiţa lăsau o mică atenţie celor din vamă ... nu, nu pentru a le cere, sau pentru a le „sugera” să fie mai îngăduitori, ci, aşa, din „politeţe”. Şi, tot din „politeţe”, primeau şi rest atunci când suma era prea mare. Ei, hai, spuneţi-mi, unde, unde altundeva decât în România există o astfel de tradiţie frumoasă? Unde se mai află atâta „politeţe”, atâta „omenie” ? pentru că aşa se numeşte gestul: omenie. Unde? Vă spun eu, niciunde.

Dar nu, nu despre minunatul ritual al şpăgii cu rest, atât de specific românesc, vreau, de fapt, să vorbesc, ci despre un alt obicei din bătrâni, despre o altă tradiţie uimitoare.

Cu toţii am învăţat la şcoală cum a avut loc etnogeneza acestui neam, pe ambele versante ale Carpaţilor, despre ocupaţiile şi obiceiurile din vechime. Ei bine, peste tot în lumea, progresul, dezvoltarea tehnologică, au schimbat din temelii modul de viaţă al oamenilor. Obiceiurile din bătrâni, comori inestimabile de spirit şi cultură, au cam fost pierdute, şi oamenii şi-au uitat trecutul, şi şi-au pierdut rădăcinile. Ceea ce este, evident, extrem de rău.

Ei, dar asta s-a întâmplat peste tot, dar nu şi în România. Nu, aici, dezvoltarea tehnologică, progresul economic şi ştiinţific s-au împletit perfect cu tradiţiile şi obiceiurile acestui popor ... Şi acum vorbesc despre ... ia să vă văd dacă ghiciţi. Nu, nu despre şpagă ... şpaga eminunată, e un obicei, o tradiţie excepţională, dar o au şi alţii, chiar dacă fără rest. La fel şi lenea, la fel şi iresponsabilitatea ... Nu, eu vorbesc de o tradiţie pe care alţii au pierdut-o de mult: transhumanţa. Da, da transhumanţa, care e atât de specifică poporului nostru, care se reflectă în folclor, în înţelelepciunea populară, în cântece precum „Ciobănaş cu 300 de oi”, sau în cugetările lui Becali.



Da, da, transhumanţa, asta este! Aţi auzit de transhumanţă la nemţi, la englezi, la americani? Nu, serios, aţi auzit? Nu cred, doar românii şi-au păstrat acest obicei minunat. Şi, puţin turcii, şi, de asemenea, indienii, dar la indieni e cu vaci ... nu e acelaşi lucru.

Ei, iată cum îmbină românii modernismul cu tradiţia, iată cum se practică acest minunat obicei pe autostrada soarelui. E superb, nu?