Noi investiţii româneşti în străinătate

Dacă vă imaginaţi că, în aceste vremuri grele, de criză economică, românii au stat cu braţele încrucişate şi au aşteaptat să treacă criza de la sine, atunci aflaţi că vă înşelaţi. Nu, nu s-a întâmplat deloc aşa, românii au investit în economiile altor ţări, de unde e sigur că banii investiţi se vor întoarce cu dobândă. Dacă chinezii bagă o grămadă de bani în dezvoltarea Africii, le fac ălora drumuri, fabrici, exploatări miniere etc., noi de ce ne-am lăsa mai prejos? Ce, noi nu putem face chestii din astea cu profit maxim? Ba bine că nu, putem, cum să nu, iar profitul pe care îl vom realiza e veşnic şi nu e aici, e în cer, fiindcă noi investim în lăcaşuri de cult, în case ale domnului.

Când am citit acest articol, nu mi-a venit să cred. După scandalul hotelului-biserică de la Ierihon, soldat cu ruperea legăturilor dintre Patriarhia Ierusalimului şi BOR, aflu acum că nu numai în Ţara Sfântă ridică BOR biserici, ci şi în Tanzania, unde „s-a constatat cât de mare este nevoia de biserici pentru comunităţile de ortodocşi în continuă creştere din această ţară”.

Ei, ştiaţi de asta? De ortodocşii din Tanganika, din Zanzibar, de cei din Togo, din Burkina Faso, din Swaziland şi din toate colţurile lumii? Şi la câtă nevoie au ei de câteva lăcaşuri de cult?

Acu, mai citesc şi altceva, şi anume că „mulţi bărbaţi din Tanzania au îmbrăţişat preoţia ortodoxă”. Văd şi o poză, cea alăturată, şi tot nu mă dumiresc ce vor să spună cu „îmbrăţişarea” asta, că, pentru a deveni popă ortodox e musai să fii măcar absolvent de seminar teologic, dacă nu de facultate de profil. Cel puţin aşa e în România. Ei, or fi absolvit şi ăia Seminarul Teologic Ortodox din Dar es Salaam (n-are legătură cu manelistul, aşa se numeşte capitala ălora, a tanzanienilor). I-o fi pus acolo să jure că au învăţat şi gata ... oups, asta nu-i la ortodocşi, e la baptişti, scuze.

Eu chiar nu ştiu care-i faza cu bisericile astea din Tanzania. Că-s ieftine, că salahorii de acolo se mulţumesc şi cu jumătate din ceea ce ar cere un român, sau şi cu a zecea parte, ok, dar care-i, totuşi, filmul? Bun, dacă era vorba de o chestie umanitară, le făceam ălora un spital, o şcoală, ceva, orice, dar nu o biserică; ce şcoală, ce spital, că noi le închidem pe ale noastre? Deci, nu a fost vorba de niciun interes umanitar, ci de unul pur misionar. Dar, ce interese misionare are BOR în Tanzania?

Dracu’ ştie. Sau, poate Preafericitul. Unul din ei, cu siguranţă. Eu, însă, nu ştiu. Nu ştiu şi gata.

Gata, m-am „luminat”. E vorba de ... urmăriţi cu atenţie cele două filmuleţe.