vineri, 18 februarie 2011

Irlanda nu e în Schengen, că nu vrea. Noi vrem, dar nu suntem primiţi. Din cauza justiţiei

Astăzi, la Ploieşti, capii PDL s-au întrecut în tirade sforăitoare. Au vorbit despre modul cum au învins criza, despre cum au mărit salariile şi despre multe alte aberaţii. Într-un cuvânt, s-au pupat singuri în cur. Dar, eu nu am chef să scriu despre toate acestea.

Nici despre acuzaţiile lansate împotriva celor care „au distrus această ţară în ultimii douăzeci de ani”. Pentru că, altfel, aş putea ajunge la concluzia că Traian Băsescu e unul dintre aceştia – din câte guverne a făcut parte? – şi nu e bine. De fapt, nu vreau să scriu nimic despre şueta de la Ploieşti, sau ce dracu’ o fi fost. Nici măcar de idiotul care doarme cu poza Udrei sub pernă. Nu, azi vreau să scriu despre altceva, despre un lucru bun şi dătător de speranţe. Şi anume:

Într-un anumit caz, justiţia – e drept, nu cea din România, ci aceea din Irlanda - şi-a făcut datoria. A condamnat un criminal pedelist la închisoare pe viaţă. Nenorocitul şi-a omorât prietena. Aia nu l-a mai vrut, şi el a omorât-o. Este vorba de vicepreşedintele organizaţiei judeţene Hunedoara a PDL. Mă rog, fostul vice, fiindcă, după cum a declarat preşedintele, fusese exclus din partid. Nu, nu pentru crimă, ci pentru neplata cotizaţiei. În PDL nu-i problemă dacă ucizi, dar banu’ tre’ să-l dai.

Îmi este teamă că acest comportament poate fi contagios. Cred că sunt mulţi fruntaşi pedelişti în stare să ucidă pe cei care nu-i (mai) vor.

Dar, sper să existe şi „ac de cojoc”. Justiţia irlandeză ne-a dat un exemplu: ne-a arătat cum trebuie procedat cu pedeleprele. După faptă şi răsplată.

Apropo: ce-ar trebui, oare, să facem, cu şcolile alea în care s-au investit atâtea milioane şi au fost închise de Funeriu? Acum stau şi se degradează. Dar cu spitalele închise de Attila, cel care şi-a făcut din nume un renume? Nu credeţi că ar fi foarte potrivite pentru nişte puşcării nou-nouţe? S-ar putea să fie nevoie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu