Deputatul PNL Ludovic Orban a votat împotriva constituirii Uniunii Social-Liberale. Şi, implicit, împotriva şefului său pe linie de partid, Crin Antonescu.
Cu deosebire în ultimele zile, Crin Antonescu a dus o campanie furibundă în favoarea instituţionalizării alianţei cu PSD. A mers până acolo încât a spus că îşiva depune mandatul (de preşedinte al PNL), în cazul în care alianţa constituită cu PSD nu va câştiga alegerile din 2012. Ca şi când şi-ar imagina că şi-ar putea păstra mandatul în cazul în care ar pierde aceste alegeri!
Nici măcar nu a precizat ce înseamnă, pentru el , a „câştiga” alegerile din 2012. Pentru că, dacă, de exemplu, USL câştigă aproape toate primăriile din ţară, dar pierde exact capitala şi încă vreo 25 de reşedinţe de judeţ, cu greu ar putea susţine că va fi câştigat. De asemenea, dacă la parlamentare, USL obţine vreo 45% din mandate, dar Traian Băsescu, încă preşedinte, reuşeşte să constituie o nouă majoritate bazată pe cine-ştie-ce, plus vreo trei-patru transfugi, iar nu se va putea afirma că USL va fi câştigat.
Ludovic Orban nu e un fitecine în PNL. Ludovic Orban e la fel de „vechi” precum şeful său, a condus apoi cea mai mare organizaţie locală a PNL, cea din Bucureşti, a candidat împotriva lui Crin Antonescu la şefia PNL şi, poate, lucrul cel mai important, nu datorează nimic şefului său pe linie de partid. De asta îşi şi permite să fie adesea, nu doar critic, ci şi ironic. Chiar caustic. Cum a fost şi atunci când a afirmat că, în legătură cu alianţa dintre PNL şi PSD, Antonescu şi Ponta nu fac altceva decât ceea ce le-a spus Traian Băsescu. Ceea ce este, în fond, adevărat, dar neplăcut pentru cei doi.
Mai mult ca sigur, pe măsură ce construcţia noii uniuni se va lovi de noi şi noi obstacole, Ludovic Orban îşi va continua criticile şi ironiile. Va deveni, prin urmare, din ce în ce mai greu de suportat pentru Crin Antonescu. Şi, foarte posibil, acesta din urmă va fi deseori tentat să-l dea afară din partid.
Paradoxal, poate, eventualul succes al USL va depinde, într-o mare măsură, de prezenţa, in rândurile ei, a unor voci precum cea a lui Ludovic Orban. Fiindcă marele test pe care urmează să-l susţină uniunea nu este cel al unui program politic şi de guvernare excepţional. Românii au fost păcăliţi de prea multe ori de cuvinte pompoase, de fel de fel de „pariuri” care au fost întotdeauna pierdute, de angajamente solemne, de promisiuni şi „contracte” care nu au fost niciodată onorate, respectate, de legi promulgate numai ca „să dea bine” în preajma alegerilor, nu, românii vor cu totul altceva. Vor să vadă şi „feţe umane”, vor să vadă oameni care şi respectă principiile, nu doar le proclamă, vor să vadă că democraţia chiar funcţionează în rândul celor care vor să conducă România. Iar marea provocare a USL este aceea de a demonstra că poate coagula oameni, ideologii şi interese diferite, într-o structură democratică şi care poate apăra eficient interesul naţional. Ceea ce, trebuie să recunoaştem, e al dracului de greu.
Ce-are a face treaba asta cu Ludovic Orban şi cu alţii ca el? Are, fiindcă o excludere sau o reducere la tăcere a liderului liberal şi a altor voci „dizidente”, va sugruma orice comunicare normală în această uniune, va compromite definitiv şansele ei de permanentă re-creare, de adecvare la condiţiile economice, sociale, politice, culturale ale momentului, o va transforma într-o structură osificată, obtuză, antiprogresistă, antinaţională, complet autistă şi autosuficientă, într-un cuvânt, într-o sectă, aşa cum a ajuns PDL.
Pentru a fi credibilă, şi implicit, pentru a câstiga alegerile din 2012, USL trebuie să demonstreze că respectă şi promovează valorile democraţiei şi ale dialogului. Vom vedea dacă va şi reuşi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu