Istoria zilei (32)

Savielly (Xavier) Tartakower (Савелий Григорьевич Тартаковер) s-a născut în 22 decembrie 1887, în oraşul ucrainean Rostov pe Don, într-o familie de evrei de origine austriacă. A făcut studii de drept la Geneva şi Viena. În acest din urmă oraş a început să se intereseze de jocul de şah, frecventând numeroasele cafenele ale oraşului în care se practica acest joc. A reuşit, în scurt timp, să devină un jucător redutabil de şah.

În timpul primului război mondial, s-a înrolat în armata austro-ungară, ca ofiţer de stat-major. După război, s-a stabilit în Franţa, la Paris, primind şi cetăţenia franceză (pe lângă cea ucraineană şi austriacă). Dar, în 1918, dată cu declararea independenţei Poloniei, a acceptat şi cetăţenia acestei ţari, devenind şi ambasador onorific al al statului polonez.

Aflându-se în Franţa, a decis să devină jucător profesionist de şah. Dar, în acestă calitate, avea să reprezinte o singură dată Franţa la Olimpiada de Şah, in anii ’50, şi de şase ori Polonia, începând cu anii ’30.

Izbucnirea celui de-al doilea război mondial îl află în Argentina, de unde se reîntoarce în anul următor (1940) pentru a se alătura rezistenţei franceze conduse de du Gaulle.

Tartakower a fost unul din cei mai talentaţi jucători de şah din toate timpurile. Fără a ajunge niciodată campion mondial, a reuşit, totuşi, să strălucească, atat datorită combinaţiilor de pe tabla de şah, cât şi datorită panseurilor sale, foarte celebre în epocă si numite deseori „tartakowerisme”.

Pentru mulţi dintre contemporanii săi, Tartakower a fost un om destul de misterios, un boem, un spirit liber, un cetăţean al planetei. A făcut ceea ce a făcut din pasiune, şi a practicat un stil de joc fascinant, plin de idei strălucite.

Iată câteva „tartakowerisme”; la unele dintre ele ar merita să medităm:

Victoria morală nu există.

Nimeni nu a câştigat un joc (doar) apărându-se.

Întotdeauna e mai bine să sacrifici oamenii adversarului.

Greşelile sunt acolo, ele aşteaptă doar să fie făcute.

Câştigătorul jocului este cel care face penultima greşeală.

Pentru a evita pierderea unei piese, mulţi pierd jocul.

Orice greşeală are o parte corectă.

Tactician este cel care ştie ce să facă ori de câte ori e ceva de făcut, strateg e cel care ştie ce să facă atunci când nu mai e nimic de făcut.

Jocul de şah are trei faze: în cea dintâi speri că ai avantaj, în cea de-a doua crezi că eşti în avantaj, iar în cea de-a treia afli că ai pierdut.

În şah există o singură greşeală, şi anume supraestimarea adversarului. Orice altceva este sau ghinion, sau slăbiciune.

Un bob de bun-simţ poate valora mai mult decât o tonă de „combinaţii”.

Într-un atac este esenţial cine atacă.

Pentru cunoscători, iată o partidă jucată de nonconformistul Tartakower (remarcaţi deschiderea cu 1.b4) împotriva lui Richard Reti, un alt celebru jucător evreu, faţă de care Tartakower a nutrit o admiraţie profundă:

Tartakower - Reti, Wien, 1919: 1.b4 e5 2.Bb2 f6 3.e4 Bb4 4.Bc4 Ne7 5.f4 d5! 6.ed5 Bd6! 7.fe5 fe5 8.Qh5 Ng6 9.Nf3 Nd7 10.0-0 0-0 11.Nc3 Rf4 12.d3 Nf6 13.Qg5 h6 14.Qg3! e4 15.Ne4 (15.de4 Ng4!!-+) 15...Ne4 (15...Re4 16.Qg6 Rg4 17.Bf6! Qf6 18.Qf6 gf6 19.Rae1 Bd7 20.Re4) 16.de4 Bg4 17.Qe1 Bf3 18.Rf3 Rf3 19.gf3 Qg5 20.Kh1 Qh5 21.Qf2 Rf8 22.Be2 Be5 23.Be5 (23.f4!? Rf4!! 24.Qf4 (24.Bh5 Rf2) 24...Qe2) 23...Qe5 24.Rg1 Nf4 25.Bf1 Rf6 26.Qa7 Rb6 27.d6! Qd6 28.Bc4 Kh7 29.Qb8 Ne6 30.Be6 Qe6 31.Qc7 Qf6 32.Rg7 Qg7 33.Qb6 1-0