Un anume ... na, că nu ştiu cum să-i spun, m-a mustrat, printr-un scurt comentariu agramat, la acest post, că i-am spus individ.
Da, aşa i-am spus, dar fără nicio intenţie de a-l ofensa. Pentru că, dacă voiam să fac asta, aveam la dispoziţie o colecţie destul de impresionantă de epitete la care aş fi putut apela. Şi, mai ales, lipsite de echivoc.
Ca orice cuvânt viu, al unei limbi vii, cuvântul individ are mai multe nuanţe şi conotaţii. De exemplu, se poate folosi, la peiorativ, cu referire la o persoană necunoscută, sau dubioasă. Dar sensul de bază, originar, al cuvântului, este de ceva ce nu se mai poate divide, unitate, atom. Este cea mai mică unitate care păstrează toate caracteristicile de bază ale speciei, categoriei căreia îi aparţine.
Wikipedia precizează: Conceptul de individ se folosește în referire la oameni. În general, un individ este ceva care poate gândi și mai ales: un lucru cu conștiință.
Acum am înţeles, ştiu ce anume l-a deranjat pe domnul în cauză. Drept pentru care trebuie să îmi cer scuze:
Domnule niku_elecktriku, vă rog să mă scuzaţi că v-am considerat şi v-am numit individ. Numai o persoană care poate gândi şi care posedă conştiinţă poate fi numită astfel ... ceea ce, fără îndoială, nu e cazul dumneavoastră. Am greşit, vă rog să mă scuzaţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu