Nu, nu e vorba de meciurile de la Cupa Mondială de Fotbal, e vorba de modul în care se iau deciziile la Curtea Constituţională.Nu înţeleg şi nu cred că voi înţelege prea curând menirea acestei curţi. De fapt, cred că nu prea înţeleg funcţionarea justiţiei, în general.
Sau, nu prea înţeleg ce e aia o „lege”.
Unde-i lege nu-i tocmeală, aşa zice proverbul. Şi aşa şi este, atunci când este vorba de legi naturale. Acolo nu e loc de tocmeală, de interpretări etc. De cele mai multe ori, astfel de legi se exprime printr-o formulă matematică. Legea lui Ohm (nu aia „adaptată”de „teoreticienii” PCR = pile + cunoştinţe + relaţii): „eşti om cu mine, sunt om cu mine”) se exprimă matematic: I = U/R. Cunoşti tensiunea aplicată şi rezistenţa circuitului, atunci poţi calcula intensitatea curentului. Într-un singur fel, nu în zece! Dacă sunt o mie de oameni, toţi trebuie să ajungă la acelaşi rezultat. Şi fac asta prin calcul, prin raţionament, nu prin vot. Stiinţa este, se pare, complet nedemocratică. Dom’le, mie nu-mi convine că unu şi cu unu fac doi! Nu-mi convine! Şi ce-i cu asta? Pot să mă însoţesc cu încă un milion de oameni care au aceleaşi „năzuinţe”, cu un miliard, e în zadar. Chiar dacă toţi locuitorii planetei îşi doresc ca unu şi cu unu să facă trei, chiar dacă toţi sunt de acord că aşa stau lucrurile, e în zadar.
Da’ când e vorba de legea juridică, e loc de tocmeală cât încape. O instanţă zice că-i albă, alta că-i neagră. Mai mult, aceeaşi instanţă zice azi că îi albă, iar mâine că e neagră. Da’ ce spun eu azi şi mâine, zice şi că e albă, şi că e neagră, în acelaşi timp, în aceeaşi frază.
Bunăoară, cu legile astea ale austerităţii. Toţi cei nouă au citit legile, le-au discutat, s-au pus de acord, şi, la sfârşit, hop! Patru zic că-i albă, cinci că-i neagră! Sau invers, nu contează. Şi nu numai asta. Ăia care au fost propuşi de actuala putere, au judecat într-un fel, ceilalţi, propuşi de opziţie, în alt fel. Ungurul, imparţial. Adică, dacă la moţiune ai săi au votat pentru aceste legi, de ce n-ar face-o acum împotrivă. Pentru echilibru, nu de alta.
Mă întreb şi eu, cum pot oamenii ăştia chipurile învăţaţi, să vadă lucrurile atât de diferit? Păi, fiindcă nu s-au „înţărcat” ideologic. Şi nici n-o vor face vreodată.
Pe de altă parte, vin şi anunţă ... ce anunţă? Că legile sunt ... aşa-şi-aşa. Adică, nici de tot constituţionale, nici complet neconstituţionale. Păi cum vine asta? E ca şi cum ai spune că o femeie e însărcinată, dar nu de tot. Ori, asta nu se poate! Cu cine vor să se pună bine oamenii ăştia? Pentru că e foarte clar: dacă, într-o lege, există un singur semn, o virgulă care e „neconstituţională”, întreaga lege e neconstituţională.
Ia uitaţi aici:
Întrebare: Care dintre venituri nu pot fi reduse?
Răspuns 1: Salariile, nu pensiile.
Răspuns 2: Salariile nu, pensiile.
Între cele două răspunsuri e diferenţă de o singură virgulă, da? Da, dar această diferenţă nu e deloc una formală, cele două variante de răspuns fiind practic opuse una alteia, contradictorii. Aşadar, nici măcar cu o virgulă nu ne este permis să ne jucăm în textul unei legi!
Pentru cei care nu înţeleg: bugetarilor nu li se reduc salariile nominale! Încă ... Pe viitor, nu ştiu, dar respingerea acestor legi de către CC asta înseamnă acum. Cresc preţurile, cresc impozitele, asta e altă poveste, dar salariile nu se reduc!
Eu unul nu i-aş mai lăsa pe judecătorii CC să voteze. Aş zice aşa: i-aş sechestra pe toţi şi până când nu s-ar pune toţi de acord, nu le-aş da drumul. Cum să zică unul că e albă, altul că e neagră. Păi, dacă ei zic aşa, noi, ceilalţi, ce să mai zicem?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu