Cum-necum, pensiile şi salariile bugetarilor nu scad. Cel puţin pentru moment. Uf, ce uşurare pentru milioane de oameni! Oare?
Opoziţia, pensionarii, bugetarii etc. au repurtat, aşadar, o mare-mare victorie. Pentru mine, această victorie e una à la Pyrrhus. Mai rea, mai urâtă, mai de nedorit decât o înfrângere.
Pentru mine, decizia de astăzi a Curţii Constituţionale nu e deloc bună. Aş putea spune că m-am temut de aşa ceva.
De ce?
Pentru milioane de oameni din această ţară, nu are importanţă decât faptul că pensia sau salariul nu se diminuează. Din acest punct de vedere, le este total indiferent dacă aceasta se întample ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale sau ca urmare a unei moţiuni de cenzură. Dar, pentru mine, deosebirea e uriaşă.
Printre milioanele de oameni care nu înţeleg deosebirea îi includ şi pe mulţi, foarte mulţi pedelişti, inclusiv dintre cei care deţin funcţii importante în stat. Nici măcar ei nu înţeleg, cred, că decizia de astăzi nu favorizează, de fapt, nici măcar PD-L-ul … ca să nu mai vorbesc de guvern.
În ce constă, de fapt, deosebirea?
Dacă, în 15 iunie, moţiunea ar fi trecut, guvernul ar fi căzut. Aşa, guvernul rămâne în funcţie.
O nuanţă aproape insesizabilă pentru milioanele de amărăşteni care se vor bucura exact trei zile că nu le-au foat reduse pensile şi salariile. Fiindcă, iată, fiscalitatea creşte, preţurile o iau razna şi ei, de fapt, nu câştigă nimic. Faţă de situaţia în care li s-ar fi diminuat salariile sau pensile.
Dar, aşa, responsabilitatea crizei este pasată, practic, oricui. E vinovată opoziţia, pentru că a contestat aceste legi. E vinovat guvernul care nu a reuşit să compună niste legi constituţionale. E vinovată Curtea Constituţională, pentru că nu a declarat legile constituţionale. E vinovată media care a dezinformat şi incitat într-una. Sunt vinovate sindicatele care au pus presiune pe govern, preşedinţie, Curtea Constituţionale etc. E vinovat F.M.I. –ul, care a impus condiţii draconice. Oricine e vinovat, mai puţin Traian Băsescu. El a încercat, dar nu s-a putut.
Cu totul altfel ar fi stat lucrurile în cazul căderii guvernului Boc. Preşedintele nu şi-ar fi putut permite să îl desemneze iarăşi pe Boc. Sau pe Croitoru, sau Negoiţă, sau pe cine ar fi vrut. Sau, dacă ar fi făcut-o, ar fi fost, desigur, evident, cine doreşte ca ţara să nu aibă guvern, cine doreşte să suprapună o criză politică majoră peste criza economică. Dar, Traian Băsescu a evitat acest lucru. Chiar cu prețul sacrificării PD-L-ului.
E, trebuie să recunosc, uimitor. Sau, mai pe româneşte, dat dracului!
Opoziţia, pensionarii, bugetarii etc. au repurtat, aşadar, o mare-mare victorie. Pentru mine, această victorie e una à la Pyrrhus. Mai rea, mai urâtă, mai de nedorit decât o înfrângere.
Pentru mine, decizia de astăzi a Curţii Constituţionale nu e deloc bună. Aş putea spune că m-am temut de aşa ceva.
De ce?
Pentru milioane de oameni din această ţară, nu are importanţă decât faptul că pensia sau salariul nu se diminuează. Din acest punct de vedere, le este total indiferent dacă aceasta se întample ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale sau ca urmare a unei moţiuni de cenzură. Dar, pentru mine, deosebirea e uriaşă.
Printre milioanele de oameni care nu înţeleg deosebirea îi includ şi pe mulţi, foarte mulţi pedelişti, inclusiv dintre cei care deţin funcţii importante în stat. Nici măcar ei nu înţeleg, cred, că decizia de astăzi nu favorizează, de fapt, nici măcar PD-L-ul … ca să nu mai vorbesc de guvern.
În ce constă, de fapt, deosebirea?
Dacă, în 15 iunie, moţiunea ar fi trecut, guvernul ar fi căzut. Aşa, guvernul rămâne în funcţie.
O nuanţă aproape insesizabilă pentru milioanele de amărăşteni care se vor bucura exact trei zile că nu le-au foat reduse pensile şi salariile. Fiindcă, iată, fiscalitatea creşte, preţurile o iau razna şi ei, de fapt, nu câştigă nimic. Faţă de situaţia în care li s-ar fi diminuat salariile sau pensile.
Dar, aşa, responsabilitatea crizei este pasată, practic, oricui. E vinovată opoziţia, pentru că a contestat aceste legi. E vinovat guvernul care nu a reuşit să compună niste legi constituţionale. E vinovată Curtea Constituţională, pentru că nu a declarat legile constituţionale. E vinovată media care a dezinformat şi incitat într-una. Sunt vinovate sindicatele care au pus presiune pe govern, preşedinţie, Curtea Constituţionale etc. E vinovat F.M.I. –ul, care a impus condiţii draconice. Oricine e vinovat, mai puţin Traian Băsescu. El a încercat, dar nu s-a putut.
Cu totul altfel ar fi stat lucrurile în cazul căderii guvernului Boc. Preşedintele nu şi-ar fi putut permite să îl desemneze iarăşi pe Boc. Sau pe Croitoru, sau Negoiţă, sau pe cine ar fi vrut. Sau, dacă ar fi făcut-o, ar fi fost, desigur, evident, cine doreşte ca ţara să nu aibă guvern, cine doreşte să suprapună o criză politică majoră peste criza economică. Dar, Traian Băsescu a evitat acest lucru. Chiar cu prețul sacrificării PD-L-ului.
E, trebuie să recunosc, uimitor. Sau, mai pe româneşte, dat dracului!
Presimt că locul lui Boc va fi luat de cocota de la Dezvoltare. Dictachiorul încă se mai poate baza pe majoritatea parlamentară. Cam subţire, dar totuşi majoritate.
RăspundețiȘtergere